SUBSTITUENT, substituenți, s. m. Element sau substanță care poate înlocui un alt element sau o substanță, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.

substituent sm [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 23 / Pl: ~nți / E: ger Substituent, it substituente] 1 Substanță, produs etc. care poate înlocui o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare Si: substitut (5). 2 (Pex) Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație Si: substitut (6).

SUBSTITUENT, substituenți, s. m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.

SUBSTITUENT, substituenți, s. m. Substanță care poate înlocui altă substanță, cu care are proprietăți asemănătoare. Celofibra este un substituent al bumbacului.

SUBSTITUENT s.m. Substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. [Pron. -tu-ent. / < substitui + -ent].

SUBSTITUENT s. m. 1. substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. 2. substitut (3). (< germ. Substituent, it. substituente)

SUBSTITUENT ~ți m. Substanță care poate substitui o altă substanță cu proprietăți similare. [Sil. sub-sti-tu-ent] /<germ. Substituent, it. substituente

substituent (desp. -tu-ent) s. m., pl. substituenți

substituent (-tu-ent) s. m., pl. substituenți

substituent s. m. (sil. -tu-ent), pl. substituenți

SUBSTITUENT s. înlocuitor, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.)

SUBSTITUENT s. înlocuitor, substitut. (Un bun ~ al bumbacului.)

SUBSTITUENT s. m. (cf. it. sostituente): v. substitut.