subliniere sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: sublinia] 1 (Ccr) Linie trasă sub un cuvânt sau un text scris sau folosirea unor litere cu caractere diferite de restul textului. 2 Atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc., pentru a-l face cunoscut Si: relevare, reliefare, semnalare, (rar) remarcare, semnificare Vz accentuare, evidențiere, întărire, marcare.

SUBLINIERE, sublinieri, s. f. 1. Acțiunea de a sublinia și rezultatul ei; (concretizat) linie trasă sub un text scris. Citea repede, concentrat... Din cînd în cînd făcea sublinieri cu un creion. GALAN, B. I 6. De un timp facem pe hartă sublinieri care ne uimesc. SADOVEANU, M. C. 90. Mihail Mihailovici își deschide din nou cartea și continuă să-și facă sublinierile cu creionul albastru. SAHIA, U.R.S.S. 93. 2. Scoatere în evidență, accentuare, relevare (printr-un gest sau prin intonație).

SUBLINIERE s.f. Acțiunea de a sublinia și rezultatul ei; subliniat; (concr.) linie care se trage sub un cuvînt, sub un text etc. pentru a-l scoate în evidență. [Pron. -ni-e-. / < sublinia].

SUBLINIERE s. f. acțiunea de a sublinia; subliniat; linie care se trage sub un cuvânt, sub un text pentru a-l scoate în evidență. (< sublinia)

SUBLINIERE ~i f. 1) v. A SUBLINIA. 2) Linie trasă sub un cuvânt sau sub un text scris. /v. a sublinia

sublinia vt [At: ASACHI, E. I 21/19 / P: ~ni-a / V: (înv) subtl~, suptl~ / Pzi: ~iez / E: sub¹- + linia cf fr souligner)] 1 (C. i. texte scrise sau tipărite) A trage una sau mai multe linii dedesubt ori a tipări cu caractere deosebite pentru a atrage atenția ori pentru a pune în evidență. 2 A face să devină cunoscut prin atragerea atenției, prin scoatere în evidență etc. Si: a revela, a reliefa, a remarca, a semnala Vz accentua, evidenția, întări, marca, puncta. corectat(ă)

subliniare sf vz subliniere

subtlinia v vz sublinia

suptlinia v vz sublinia

SUBLINIA, subliniez, vb. I. Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris, spre a-l scoate în evidență. 2. A scoate în relief, a pune în evidență o atitudine, un cuvînt, o frază, un punct de vedere (printr-o stăruință specială, un gest sau numai o inflexiune a vocii). Mă iertați pentru observația ce-am făcut și pe care camaradul nostru a subliniat-o. SADOVEANU, M. C. 90. Și asta se repetă în fiecare zi, sublinie cu dezaprobare Ana. C. PETRESCU, C. V. 95. Și ca să-și sublinieze mai mult ideea, vru să releveze în special pe domnișoara care a jucat romînește. REBREANU, R. I 265. – Pronunțat: -ni-a.

SUBLINIA vb. I. tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate în evidență. 2. (Fig.) A pune în evidență, a accentua, a întări, a releva. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / după fr. souligner].

SUBLINIA vb. tr. 1. a trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate în evidență. 2. (fig.) a pune în evidență, a accentua, a întări, a releva. (după fr. souligner)

A SUBLINIA ~ez tranz. 1) A evidenția printr-o linie sau mai multe linii trase dedesubt. ~ un cuvânt. 2) fig. A scoate în evidență în mod deosebit; a accentua. ~ importanța unui eveniment. [Sil. sub-li-ni-a] /sub- + a linia

sublinià v. 1. a trage o linie sub una sau mai multe vorbe; 2. fig. a indica prin o inflexiune a vocii că se dă importanță particulară unei vorbe: discursul fu subliniat prin aplauze numeroase.

*subliniéz v. tr. (sub- și liniez, după fr. souligner). Trag o linie pe supt un cuvînt ca să atrag atențiunea asupra luĭ (în tipar scris cu litere cursive saŭ grase): a sublinia o frază. Fig. Accentuez, pronunț maĭ deosebit ca să atrag atențiunea. Disting pin aplauze: discursu fu subliniat pin numeroase aplauze.

subliniere (desp. su-bli-ni-e-/sub-li-) s. f., g.-d. art. sublinierii; pl. sublinieri

!subliniere (su-bli-ni-e-/sub-li-) s. f., g.-d. art. sublinierii; pl. sublinieri

subliniere s. f. liniere

sublinia (a ~) (desp. su-bli-ni-a/sub-li-) vb., ind. prez. 1 sg. subliniez (desp. -ni-ez), 3 subliniază, 1 pl. subliniem; conj. prez. 1 sg. să subliniez, 3 să sublinieze; ger. subliniind (desp. -ni-ind)

!sublinia (a ~) (su-bli-ni-a/sub-li-) vb., ind. prez. 3 subliniază, 1 pl. subliniem (-ni-em); conj. prez. 3 să sublinieze (-ni-e-); ger. subliniind (-ni-ind)

sublinia vb. linia

sublinia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. subliniază, 1 pl. subliniem, ger. subliniind)

subliniez, -niază 3, -nieze 3 conj., -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.

SUBLINIERE s. 1. subliniat. (~ unui text.) 2. v. accentuare. 3. v. relevare.

SUBLINIERE s. 1. subliniat. (~ unui text.) 2. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 3. observare, relevare, remarcare, semnalare, sesizare. (~ unei anumite semnificații.)

SUBLINIA vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala.

SUBLINIA vb. 1. a accentua, a evidenția, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a reține, a semnala. (Să ~ următoarele însușiri...)