12 definiții pentru accentuare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accentuare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 148 / Pl: ~uări / E: accentua] 1 Marcare prin accent (1) Si: accentuat1 (1). 2 (Fig) Reliefare.

ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.

ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.

ACCENTUÁRE, accentuări s. f. Acțiunea de a accentua. 1. Marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvînt; scoaterea în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii. Accentuarea silabei penultime. 2. Fig. Sporire, creștere. Dezmățul militarismului duce la intensificarea procesului de descompunere a sistemului de credit capitalist, la accentuarea inflației, la zdruncinarea întregului sistem de credit monetar și financiar al capitalismului, la creșterea costului vieții și la agravarea mizeriei maselor populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 6/4. – Pronunțat: -tu-a-.

ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-]

ACCENTUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accentua; accentuație. [Pron. -tu-a-. / < accentua].

accentuáre s. f. (arh.) ◊ „Domină blocurile de P + 4 nivele cu accentuări, adică blocuri de P + 8 nivele [...]” R.l. 11 XI 86 p. 1 (din accentua; DEX, DN3, alte sensuri)

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accentuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. accentuắrii (-tu-ă-); pl. accentuắri

accentuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. accentuării (sil. -tu-ă-); pl. accentuări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACCENTUÁRE s. 1. accentuație. (O ~ corectă a cuvintelor.) 2. evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

ACCENTUARE s. evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

Intrare: accentuare
accentuare substantiv feminin
  • silabație: -tu-a-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuare
  • accentuarea
plural
  • accentuări
  • accentuările
genitiv-dativ singular
  • accentuări
  • accentuării
plural
  • accentuări
  • accentuărilor
vocativ singular
plural

accentuare

  • 1. Acțiunea de a (se) accentua.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: accentuație
    • 1.1. Marcarea prin accent (sau prin alt semn grafic) a unei silabe sau a unui cuvânt; scoaterea în relief a unei propoziții sau a unei fraze prin intonație sau prin mărirea intensității vocii.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Accentuarea silabei penultime.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Dezmățul militarismului duce la intensificarea procesului de descompunere a sistemului de credit capitalist, la accentuarea inflației, la zdruncinarea întregului sistem de credit monetar și financiar al capitalismului, la creșterea costului vieții și la agravarea mizeriei maselor populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 6/4.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi accentua
    surse: DEX '09 DEX '98 DN