3 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ȘTÍRE, (1) știri, s. f. 1. Veste (în presă, la radio etc.), informație scurtă despre un eveniment; noutate. ◊ Expr. A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. Loc. vb. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – V. ști.

ȘTÍRE, știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. ◊ Expr. A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. ◊ Loc. adv. cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – V. ști.

ȘTÍRE, știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. Acum un ceas am primit știrea. DUMITRIU, N. 112. Radiojurnalul de duminică transmite știrile cele mai importante ale săptămînii. BARANGA, I. 167. De-or întreba în sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre. COȘBUC, P. I 78. ◊ Expr. A da de știre v. d a3 (I 11). (Învechit) A (se) face (de) știre = a (se) comunica, a (se) înștiința. De cu sară se făcuse de știre tuturor boierilor să se adune a doua zi. NEGRUZZI, S. I 148. Ieremia-vodă... făcu știre cardinalului că Mihai- 6 vodă voiește a intra în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 222. A ști de știrea cuiva sau a-i ști cuiva de știre (sau, rar, a-i ști cuiva știre) = a avea vești (despre cineva), a ști unde se află, ce face; a-i păsa de cineva. Udrea are poruncă să o ducă într-un loc ascuns, unde nimeni să nu-i știe de știre. GANE, N. II 75. El a-ntrebat pe toți d-a rîndul, Dar nimeni știre nu-i știa. COȘBUC, P. I 100. Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mîngîie. EMINESCU, O. I 52. ♦ (Concretizat) Act, document, izvor care servește ca sursă de informație. Despre frații și surorile lui Eminescu avem știri puține și nesigure. CĂLINESCU, E. 31. 2. Cunoaștere, cunoștință (despre ceva). N-are de unde să fie documentul! Noi n-avem nici o știre, striga moș Șărban. BUJOR, S. 125. ◊ Expr. Cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea sau încuviințarea cuiva. Nu-i dă voie să facă o singură mișcare fără știrea ei. C. PETRESCU, C. V. 217. Au luat de la crîșmar cîte trei lei pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23. Stați!... încotro vă duceți, boieri, fără-a mea știre? ALECSANDRI, T. II 94. (Învechit) A avea în (sau de) știre = a lua cunoștință de ceva, a ști sau a afla ceva. Fiicele mele, s-aveți în știre c-am găsit să vă căsătoresc pe-amîndouă. ODOBESCU, la TDRG. Ia, am venit și eu cu cumătră oaie să mai vorbim cîte ceva de-ale noastre, de care d-voastră bărbații, nu trebuie să aveți de știre. ȘEZ. III 112. În știrea cuiva = în grija, în paza cuiva sau la cheremul cuiva. Fără voie luai steagul din mînile lui, și mă aruncai pe scară, în știrea lui dumnezeu. GANE, N. II 110. Se suie cu toții și pornesc în știrea mării, în voia întîmplării. SEVASTOS, la TDRG.

ȘTIRÍ, știresc, vb. IV. Refl. (Regional) A răguși. Și eu morăiam de mi s-o știrit gîtlejul. La TDRG. Copiii... se știresc în gît. ȘEZ. II 20.

ȘTIRÍ, știresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A răguși. – Comp. rus ščerit’.

ștíre s. f., g.-d. art. ștírii; (informații) pl. știri

ștíre s. f., g.-d. art. ștírii; (informații) pl. știri

ȘTÍRE s. 1. veste, (rar) semn, (înv.) cuvânt, glas, havadiș, pliroforie, ștafetă, (turcism înv.) mujdea. (Așteaptă cu nerăbdare o ~ de la el.) 2. mesaj, veste, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~...) 3. comunicare, informație, înștiințare, veste. (A primit o ~ de mare importanță.) 4. cunoștință, informație, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?)

ȘTÍRE s. v. cunoaștere.

ȘTÍRE ~i f. 1) Informație care devine cunoscută de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele ~i.A da de ~ a comunica; a anunța. A ști de ~ea cuiva (sau a-i ști (cuiva) de ~) a avea vești despre cineva. 2) Posedare de informații; cunoaștere. ◊ Cu (sau fără) ~ea cuiva cu (sau fără) aprobarea sau învoirea cuiva. În ~ea cuiva în grija cuiva. /v. a ști

A SE ȘTIRÍ pers. 3 se ~éște intranz. A i se înăspri laringele (în urma tusei, vorbirii cu voce tare, răcelii etc.). /cf. stir

știrí1, știrésc, vb. IV (refl.) 1. (despre gâtlej) a se inflama, a se irita. 2. (despre oameni) a răguși. 3. (despre oameni) a se sforța să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse ușoară; a-și drege glasul.

știrí2, știrésc, vb. IV (reg.) a înștiința.

știre f. 1. acțiunea de a ști; 2. ceea ce se știe, ce se află, informațiune, veste: a da de știre cuiva; 3. știință: cu știre, fără știre. [V. ști].

ștíre f. (d. știŭ). Informațiune, veste: a sosit o știre. A nu maĭ ști de știrea cuĭva saŭ a unuĭ lucru (fam.), a nu maĭ ști unde-ĭ.

știrésc v. tr. (rus. ščéritĭ, ceh. štĭeriti, štiriti, a rînji. V. oțărăsc). Est. Zgîriĭ căptușeala guriĭ saŭ a gîtuluĭ după o mîncare prea sărată saŭ ardeĭată după care n’aĭ băut apă saŭ după o răceală: mi s’a știrit gura. Tușesc hîrîit după un rachŭ prea tare saŭ un borș prea ferbinte: dădu de dușcă rachiu și-șĭ știri cu putere gîtu (Sadov. VR. 1911, 3, 332). V. strepezesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ȘTIRE s. 1. veste, (rar) semn, (înv.) cuvînt, glas, havadiș, pliroforie, ștafetă, (turcism înv.) mujdea. (Așteaptă cu nerăbdare o ~ de la el.) 2. mesaj, veste, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~...) 3. comunicare, informație, înștiințare, veste. (A primit o ~ de mare importanță.) 4. cunoștință, informație, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?)

arată toate definițiile

Intrare: știre
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular știre știrea
plural știri știrile
genitiv-dativ singular știri știrii
plural știri știrilor
vocativ singular
plural
Intrare: știri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) știri știrire știrit știrind singular plural
știrește știriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) știresc (să) știresc știream știrii știrisem
a II-a (tu) știrești (să) știrești știreai știriși știriseși
a III-a (el, ea) știrește (să) știrească știrea știri știrise
plural I (noi) știrim (să) știrim știream știrirăm știriserăm, știrisem*
a II-a (voi) știriți (să) știriți știreați știrirăți știriserăți, știriseți*
a III-a (ei, ele) știresc (să) știrească știreau știri știriseră
Intrare: știre-pirat
știre-pirat substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular știre-pirat știrea-pirat
plural știri-pirat știrile-pirat
genitiv-dativ singular știri-pirat știrii-pirat
plural știri-pirat știrilor-pirat
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

știre

  • 1. Veste (în presă, la radio etc.), informație scurtă despre un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: informație noutate veste 3 exemple
    exemple
    • Acum un ceas am primit știrea. DUMITRIU, N. 112.
      surse: DLRLC
    • Radiojurnalul de duminică transmite știrile cele mai importante ale săptămînii. BARANGA, I. 167.
      surse: DLRLC
    • De-or întreba în sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre. COȘBUC, P. I 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da (13.5.) de știre.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie învechit A (se) face (de) știre = a (se) comunica, a (se) înștiința.
      exemple
      • De cu sară se făcuse de știre tuturor boierilor să se adune a doua zi. NEGRUZZI, S. I 148.
        surse: DLRLC
      • Ieremia-vodă... făcu știre cardinalului că Mihai-vodă voiește a intra în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 222.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva) de știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Udrea are poruncă să o ducă într-un loc ascuns, unde nimeni să nu-i știe de știre. GANE, N. II 75.
        surse: DLRLC
      • El a-ntrebat pe toți d-a rîndul, Dar nimeni știre nu-i știa. COȘBUC, P. I 100.
        surse: DLRLC
      • Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mîngîie. EMINESCU, O. I 52.
        surse: DLRLC
    • 1.4. concretizat Sursă de informație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: act document un exemplu
      exemple
      • Despre frații și surorile lui Eminescu avem știri puține și nesigure. CĂLINESCU, E. 31.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • N-are de unde să fie documentul! Noi n-avem nici o știre, striga moș Șărban. BUJOR, S. 125.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială Cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu-i dă voie să facă o singură mișcare fără știrea ei. C. PETRESCU, C. V. 217.
        surse: DLRLC
      • Au luat de la crîșmar cîte trei lei pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. prin extensiune Cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Stați!... încotro vă duceți, boieri, fără-a mea știre? ALECSANDRI, T. II 94.
          surse: DLRLC
    • 2.2. expresie învechit A avea în (sau de) știre = a lua cunoștință de ceva, a ști sau a afla ceva.
      surse: DLRLC sinonime: afla ști 2 exemple
      exemple
      • Fiicele mele, s-aveți în știre c-am găsit să vă căsătoresc pe-amîndouă. ODOBESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Ia, am venit și eu cu cumătra oaie să mai vorbim cîte ceva de-ale noastre, de care d-voastră bărbații, nu trebuie să aveți de știre. ȘEZ. III 112.
        surse: DLRLC
    • 2.3. locuțiune adverbială În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Fără voie luai steagul din mînile lui, și mă aruncai pe scară, în știrea lui dumnezeu. GANE, N. II 110.
        surse: DLRLC
      • Se suie cu toții și pornesc în știrea mării, în voia întîmplării. SEVASTOS, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 2.4. locuțiune verbală A da (cuiva) de știre = anunța vesti
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi ști
    surse: DEX '09 DEX '98

știri știrire

  • surse: DLRLC DLRM 2 exemple
    exemple
    • Și eu morăiam de mi s-o știrit gîtlejul. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Copiii... se știresc în gît. ȘEZ. II 20.
      surse: DLRLC

etimologie: