știrésc v. tr. (rus. ščéritĭ, ceh. štĭeriti, štiriti, a rînji. V. oțărăsc). Est. Zgîriĭ căptușeala guriĭ saŭ a gîtuluĭ după o mîncare prea sărată saŭ ardeĭată după care n’aĭ băut apă saŭ după o răceală: mi s’a știrit gura. Tușesc hîrîit după un rachŭ prea tare saŭ un borș prea ferbinte: dădu de dușcă rachiu și-șĭ știri cu putere gîtu (Sadov. VR. 1911, 3, 332). V. strepezesc.