stadilă sf vz stavilă

stahilă sf vz stavilă

stavă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / V: stea~ (Pl: steve) / Pl: ~ve, (reg) stăvi, steve / E: ns cf lat stalla, alb stavë „mulțime; grămadă de lemne”] 1 (Îrg) Herghelie (1). 2 (Reg) Îngrăditură în care se țin, mai ales în timpul verii, caii la pășunat. 3 (Reg) Loc (răcoros sau ferit) situat mai ales în pădure, înaintea strungii oilor sau lângă o apă unde se odihnesc, de obicei noaptea, vitele Si: (pop) staniște (1), (reg) bătătură¹ (8), bouriște, meriză, merizătoare, meriziște, meriziștină, merizuș, torină, toriște. 4 (Reg) Loc unde pasc caii. 5 (Olt) Grămadă de snopi făcută pe câmp (formată de obicei din 13 snopi) Si: (reg) pletiță.

stavelă sf vz stavilă

stavele sf vz stavilă

stavil s vz stavilă

stavilă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 162 / V: (reg) stabi~, stahi~, ~velă (Pl: ~veli), ~vele (Pl: stăvili), stavil, ~ină / Pl: ~le, (îvp) ~li, (pop) stăvili, (reg) stăvile / E: vsl ставило] 1 Element de construcție mobil care servește la închiderea și deschiderea, manuală sau mecanică, a unui oficiu, a unui deversor etc. într-o lucrare hidrotehnică Si: stăvilar (5). 2 (Pex) Stăvilar (1). 3 (Reg) Îngrămădire de bușteni, de crengi etc. care formează un fel de baraj natural pe cursul unei ape. 4 (Înv) Stănog (1). 5 (Fig) Ceea ce stă în calea unei acțiuni Si: barieră (3), dificultate (5), greutate (22), handicap (4), impediment, inconvenient, obstacol, opreliște, neajuns¹, piedică, potrivnicie, (rar) stăvilar, (îvp) opreală, sminteală, (îrg) poticală¹, popreală, scandal, (înv) anevoință (1), nevoință, poprire, stenaholie, (îvr) nevoie, (fam) hop. 6 Ceea ce împiedică realizarea unui țel Si: barieră (3), dificultate (5), greutate (22), handicap (4), impediment, inconvenient, obstacol, opreliște, neajuns¹, piedică, potrivnicie, (rar) stăvilar (7), (îvp) opreală, sminteală, (îrg) poticală¹, popreală, scandal, (înv) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie (1), (îvr) nevoie, (fam) hop (19). 7 (Îljv) Fără ~ (sau ~li) Nestăvilit. 8 (Îlv) A (se) pune (sau a face, a se face, a ridica) (o) ~ (sau stavili) A stăvili (4). 9 (Îe) A pune ~ gurii A-și impune tăcere. 10 (Îae) A se reține de a spune ceva. 11 (Îvr) Hotar (1). 12 (Reg) Tăblie la pat. 13 (Reg) Scândură de la marginea patului. 14 (Trs) Grămadă de snopi de cereale păioase, de cânepă etc. V mănunchi, snop.

stavină sf vz stavilă

steavă sf vz stavă

STAVĂ, stave, s. f. Herghelie. Stava de cai păștea în șesul mlăștinos al Frumoasei. SADOVEANU, V. F. 79. Caii sînt arme-n război și războiul e-a stavelor spaimă. COȘBUC, AE. 62. Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’ cu stava i-am mînat de la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. (Atestat în forma steavă) Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec Gios pe valea Oltului La steava ungurului. ALECSANDRI, P. P. 314. – Variantă: (învechit) steavă s. f.

STAVILĂ, stavile și stavili, s. f. 1. Construcție mobilă, manevrată manual sau mecanic, servind la reglarea nivelului apelor curgătoare sau pentru a îndrepta în alt făgaș cursul unei ape; fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborîndu-se sau ridicîndu-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. După vreun ceas de drum cotit prin strîmtori și desișuri întunecoase, auzi un vuiet, o gîlgîire de izvoare, ca și cum o stavilă s-ar fi abătut deodată din calea undelor nerăbdătoare. VLAHUȚĂ, R. P. 84. În iaz, la iezătură, S-a arătat spărtură... Morarul... odată se trezește Că apa e mai jos de stavili cu o palmă. DONICI, F. 54. Cînd cunoaște că semănăturile au trebuință de udătură, nu așteaptă întîmplătoarea ploaie, ci închide șanțul de la vale, prin stavila ce fieșcare are și apa, umflîndu-să, să revarsă peste toate semănăturile, și cînd nu mai are trebuință își rîdică stavila. GOLESCU, Î. 118. 2. Piedică (materială), barieră. Tîrînd-o de dîrlogi, cercai a o îndemna să pășească peste stavila nevăzută ce, din senin parcă, se rîdicase în fața ei. HOGAȘ, M. N. 93. Un om merge cu picioarele sale pînă dă de un rîu sau de altă stavilă. Aci pasul său se oprește, și numai privirea merge înainte. BOLINTINEANU, O. 333. Prostimea... șede împrăștiată pe cîmp sau înșirată pe marginea unui odgon întins ce n-o lasă să se grămădească. Slabă stavilă, dacă n-ar fi sprijinită de jandarmii poliției. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Loc. adv. Fără stavilă = necontenit, fără oprire, în mare cantitate. A curs sînge fără stavilă, înroșind brazdele pămîntului. SAHIA, N. 17. ◊ Expr. A pune stavilă = a împiedica, a opri, p. ext. a pune capăt. Venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu atîta întuneric, c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. [În răscoala lui Horia] nimic nu mai putea să pună stavilă furiei răzbunătoare a romînilor. ODOBESCU, S. III 533. Ladislav-vv. al Țării Romînești... se încearcă a pune stavilă furiei... de coprinderi [a turcilor]. BĂLCESCU, O. II 12. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere. ♦ Fig. Împotrivire, opoziție, greutate. Viața-i plină de tainice puteri. Învinge orice stavili și orișice dureri. EFTIMIU, C. 28. Părinții noștri... se luptară vitejește și învinseră mai multe stavili decît am avea noi a întîmpina dacă am avea inimă să urmăm pe pasurile lor. BĂLCESCU, O. I 7. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să rîdicăm stavili, să semănăm zavistia și ura... și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30.

STAVILĂ ~e f. 1) Element de construcție care servește la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar care, prin ridicare și coborâre, reglează secțiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; piedică; obstacol; baraj; impediment; barieră. ◊ A pune ~ a împiedica desfășurarea unei acțiuni; a zădărnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo

stavă f. Tr. herghelie: la stava Ungurului POP. [Cf. albanez STAVĂ, mulțime].

stavilă f. 1. barieră, obstacol; 2. lemnărie sau zidărie ce oprește apa să nu se reverse. [Slav. STAVILO, cumpănă].

stávă f., pl. e și ăvĭ (nsl. stava, „stare” vsl. bg. „articulatiune”, infl. de vsl. bg. sîrb. stado, turmă. V. nă- și ră-stav, po- și za-stavă). Vest. Herghelie.

stávilă f., pl. e și ĭ (vsl. stavilo, stavilă, cumpănă, d. stavati, a se opri; rus. stavilo, bază; pol. stawidlo, stavilă. V. stăvesc. Cp. cu pravilă, prașilă, povidlă, mocirlă). Barieră, obstacul, zăgaz opus apeĭ ca să nu se reverse. Fig. A pune stavilă invaziuniĭ Jidanilor.

stavă (reg.) s. f., g.-d. art. stavei; pl. stave

stavilă s. f., g.-d. art. stavilei; pl. stavile

stavă (reg.) s. f., g.-d. art. stavei; pl. stave

stavilă s. f., g.-d. art. stavilei; pl. stavile

stavă s. f., g.-d. art. stavei; pl. stave

stavilă s. f., g.-d. art. stavilei; pl. stavile

stavă s. f., pl. stave (stăvi)

stavă, stăvi.

STAVĂ s. v. herghelie, staniște.

STAVILĂ s. 1. v. stăvilar. 2. v. dificultate.

stavă s. v. HERGHELIE. STANIȘTE.

STAVILĂ s. 1. (CONSTR.) stăvilar, zăgaz, (pop.) opust, (reg.) iezătură, (înv.) iaz, scurgătoare. (A deschis ~.) 2. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.)

STAVĂ s. f. 1. (Mold., Ban.) Herghelie. A: Lupul...pre cît mai aproape putu, lîngă stavă să apropie. CI, 100. C: Stavĕ. Grex. AC, 371. 2. (Trans. SV) Îngrăditură în care se țin caii la pășunat. Veni ispravnicul de la stava cailor. A 1776, 99^v. Etimologie: cf. bg. stava, alb. stavë. Vezi și stăvar. Cf. herghelie.

stavă, stave s.f. 1. (înv. și reg.) herghelie de cai. 2. (reg.) loc îngrădit în care se țin vara caii, pentru a paște împreună. 3. (reg.) loc răcoros, mai ales cu umbră, unde se odihnesc noaptea sau ziua la amiază, vara, vitele, oile, caii; staniște, meriză, toriște. 4. (reg.) loc unde pasc caii. 5. (reg.) grămadă de snopi făcută pe câmp (formată din 13 snopi); pletiță, cârstă.

stávă, stave, s.f. (reg.; înv.) Herghelie: „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel, 1979: 198). ■ Exclusiv în regiunile intracarpatice (ALR, s.n.; vol. II, h. 320). – Cf. bg. stava, alb. stavë (Șăineanu, DEX); cf. lat. stalla, alb. stavë (MDA).

stavă, stave, s.f. – (reg.; înv.) Herghelie. „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel, 1979: 198): „La stavă și-o d-alergat, / Murguțu și l-o luat” (Bârlea, 1924, II: 51). – Cf. bg. stava, alb. stavë (Șăineanu, DEX); cf. lat. stalla, alb. stavë (MDA).

stavă, stave, s.f. – Herghelie. „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel 1979: 198): „La stavă și-o d-alergat, / Murguțu și l-o luat” (Bârlea 1924 II: 51). – Cf. alb. stavë (DEX).