4 intrări
77 de definiții

Explicative DEX

STÂNGEN s. m. v. stânjen.

STÂNGEN s. m. v. stânjen.

STÂNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stângen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.

STÂNJENI, stânjenesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. Refl. (Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [Var.: (pop.) stânjini vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).

STÂNJENI, stânjenesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. Refl. (Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [Var.: (pop.) stânjini vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).

STÂNJENIU, -IE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiniu, -ie, adj.] – Stânjen + suf. -iu.

STÂNJENIU, -IE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiniu, -ie, adj.] – Stânjen + suf. -iu.

STÂNJINI vb. IV v. stânjeni.

STÂNJINI vb. IV v. stânjeni.

STÂNJINIU, -IE adj. v. stânjeniu.

STÂNJINIU, -IE adj. v. stânjeniu.

stângăni v vz stânjeni

stângen sm vz stânjen

stângeni1 v vz stânjeni

stângeni2 v vz stânjini1

stângin sm vz stânjen1

stângini1 v vz stânjeni

stângini2 v vz stânjini

stânjăn sm vz stânjen1

stânjăniu, ~ie a vz stânjeniu

stânjân sm vz stânjen1 corectat(ă)

stânjen1 sm [At: COD. VOR.2 45v/12 / V: (îvp) ~jin, (pop) ~ngen, ~ngin, (îrg) ~jăn, ~jân, (reg) ~e / Pl: ~i / E: ns cf vsl сътѧжьнь] 1 (Astăzi reg) Unitate de măsură pentru lungime folosită înainte de introducerea sistemului metric, care a variat în timp și după regiuni, de la 1,96 m (În Țara Românească) și până la 2,23 m (în Moldova). 2 Distanță, lungime aproximativ egală cu această unitate de măsură. 3 (Înv; îs) ~ pătrat sau ~ cvadrat Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (agricol) folosită în trecut și care avea aproximativ 4 m2. 4 Suprafață de teren egală cu această unitate. 5-6 (Înv; îs) ~scurt (Unitate de măsură de) suprafață (de pământ) egală cu un pogon și o prăjină. 7-8 (Înv; îs) ~ lung (Unitate de măsură de) suprafață (de pământ) egală cu două pogoane1. 9 (Înv; îs) ~ cubic Cub care are laturile egale cu un stânjen. 10 (Șîs ~ de lemne) Unitate de măsură pentru volumul lemnelor stivuite, egală cu 8 m3. 11 (Rar; art.; îf stânjin) Stil de înot. 12 (Reg; îf stânjăn) Unitate de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 13 (Șîc ~-galben, ~-de-baltă) Plantă cu tulpina cilindrică, puternică, cu frunze în formă de sabie, cu flori mari de culoare galben-deschis, puțin mirositoare, care crește prin bălți, mlaștini și pe malul apelor stătătoare Si: iris, (pop) stânjenel, (reg) colțul-lupului, crin-de-apă, crin-galben, liliv-galben, spetează, spetează-galbenă (Vz: spetează), spetejoară, stânjenel de baltă (Vz: stânjenel), stânjenel-galben (Vz: stânjenel), stânjenel-păpuros Vz: stânjenel (3) (Iris pseudacorus). 14 (Șîc ~i-pestriți, ~i-de-pădure, ~i-pestrițați) Plantă cu tulpina multifloră, mai lungă decât frunzele în formă de sabie și la vârf curbate înăuntru, cu flori galbene, puțin mirositoare, care crește prin păduri și tufișuri Si: iris, (reg) stânjenel, lilion-păsăresc (Iris variegata). 15 (Bot; pop; șîc ~-albastru, ~-vânăt, ~-turchiaz, ~-mneru) Stânjenel (1) (Iris germanica). 16 (Bot; reg; șîc ~-vânăt) Stânjenel (Iris florentina). 17 (Bot; reg) Rățișoară (Iris pumila). 18 (Îc) ~-de-munte (sau micuțel) Plantă cu rizom gros și lung, cu tulpina alungită, delicată, uniformă, cu frunzele linear-lanceolate, mai lungi decât tulpina, cu flori solitare liliachii, care crește prin tufișurile de pe coline sau la marginea pădurilor de munte (Vz: stânjenel) (Iris ruthenica). 19 (Bot; reg; șîc ~-galben) Crin (7) (Hemerocallis lilio-asphalelus). 20 (Bot; reg; șîc ~-roș) Crin-galben (Hemerocallis fulva). 21 (Bot; reg; îc) ~-alb Narcisă (Narcissus poëticus).

stânjen2 sm [At: LB / Pl: ~i / E: drr stânjeni] (Îvr) Piedică.

stânjene sm vz stânjen1

stânjeni [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~jini, (înv) ~ngăni, ~ngeni, ~ngini / Pzi: ~nesc / E: vsl сътѧженъ, „apăsat, strâmtorat” (participiul verbului сътѧжати)] 1 vt (C.i. oameni sau manifestări ale lor) A stingheri (1). 2 vt (Îvr) A opri. 3 vtf (Reg; îf stânjini) A face să se întrerupă ceva. 4 vt (Rar) A supăra. 5 vr (Îrg) A se sfii (4).

stânjeniu, ~ie a [At: DDRF / V: (pop) ~jiniu, (reg) ~jăniu, stin~ / Pl: ~ii / E: stânjen1 + -iu] De culoarea florii de stânjenel (1) Si: liliachiu, mov, violet, vioriu.

stânjin sm vz stânjen1

stânjini2 v vz stânjeni

stânjini1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ngeni, ~ngini / Pzi: ~nesc / E: stânjin] 1 vt A măsura cu stânjenul1 (1). 2 vr (Pex) A-și întinde mâna (ca să lovească).

stânjiniu, ~ie a vz stânjeniu

stinjeniu, ~ie a vz stânjeniu

STÂNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stângen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.

STÎNGEN s. m. v. stînjen1.

STÎNJEN2, stînjeni, s. m. (Bot.) Stînjenel. (Cu pronunțare regională) Leșie cu cenușă și cu apă de stînjăn... să bea. ȘEZ. X 138.

STÎNJEN1, stînjeni, s. m. Măsură de lungime (folosită înainte de introducerea sistemului metric și păstrată încă regional) variind, după epoci și regiuni, de la 2,23 m la 1,96 m; lungime sau cantitate de material egală cu această unitate de măsură. Erau vreo doi stînjeni de unde pornise. CARAGIALE, O. III 17. [Vînătorul] reduse coada vulpei pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. Știi tu că dintr-un zbor Sînt zece mii de stînjeni de-aici pîn’ la izvor? ALECSANDRI, T. II 60. ◊ (Prin exagerare) Trăgea din ciubucul de-un stînjen. C. PETRESCU, A. R. 8. ◊ Stînjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari și reprezentînd cam 1,50 m. Stînjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. Stînjen de lemne = unitate de măsură pentru lemnele de foc, reprezentînd opt steri. A cumpărat omul... trei stînjeni de lemne. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 103. La poalele unui codru, numai iată ce vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de 24 de stînjeni de lemne și tot atunci striga, cît îi lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. – Variantă: stîngen (SLAVICI, O. II 64) s. m.

STÎNJENI, stînjenesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma stînjini) A împiedica, a opri pe cineva de la un lucru, de la o acțiune; a stingheri; a deranja, a jena. O stînjenea parcă neatenția mea în îmbrăcăminte. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. Se văd mereu stînjiniți în dezvoltarea lor firească. ODOBESCU, S. III 514. Pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjenit a trimete... jalbe la Țarigrad. ALECSANDRI, T. 1339. (Refl. reciproc) Am plecat la pescuit, fiecare în altă direcție, ca să nu ne stînjenim unii pe alții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 7. ◊ (Complementul indică lucrul, acțiunea stingherită) Iarmarocul de la Frumoasa fu stînjenit de vremea rea. CĂLINESCU, I. C. 270. Sosirea preotului nu stînjeni de loc fierberea țăranilor. REBREANU, R. II 218. Piedicile ce stînjeneau comerțul și producerea s-au înlăturat. La TDRG. 2. Refl. (Mold.; despre oameni) A arăta sfiiciune, a ezita. Rusanda a strîns genele și s-a stînjenit. Îi era silă că lațul ei prinde, dar nici nu putea să se lese. POPA, V. 310. Șiroaie de lacrimi curgeau din frumoșii ei ochi. Un tînăr om de-ar fi văzut-o atunci, negreșit că nu s-ar fi stînjenit cît de puțin a înjunghia pe nelegiuitul ce o adusese în starea aceasta. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă: stînjini vb. IV.

STÎNJENIU, -IE, stînjenii, adj. (Și în forma stînjiniu) De culoarea florii de stînjenel; liliachiu, violet-închis. Asta-i matasă stînjinie de la Florența, din țara Italiei. SADOVEANU, F. J. 97. – Variantă: stînjiniu, -ie adj.

STÎNJINI vb. IV v. stînjeni.

STÎNJINIU, -IE adj. v. stînjeniu.

STÂNJEN2 ~i m. v. STÂNJENEL. /<sl. senžini

STÂNJEN1 ~i m. Unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. /<sl. senžini

A SE STÂNJENI mă ~esc intranz. A avea timiditate sau emoție; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se rușina. /<sl. sutenženu

A STÂNJENI ~esc tranz. (persoane) A face să se stânjenească; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena. /<sl. sutenzénu

STÂNJENIU ~e (~i) Care este de culoarea stânjenelului; liliachiu-închis; violet. /stânjen + suf. ~iu

stânjen m. 1. veche măsură de lungime: în Muntenia se întrebuința stânjenul lui Șerban-Vodă (1m.97) și al lui Constantin-Vodă (2m,02), împărțit în 8 palme, 80 de degete sau 800 linii; iar în Moldova stânjenul (2m.23) era divizat în 8 palme, 64 palmace sau 768 linii; 2. cantitate de lemne de un stânjen; 3. pl. Bot. stânjenel. [Slav. SEJĬNŬ (cu epenteza unui t)].

stânjenì v. a pune piedici, a opri dela lucru; [Slav. SŬTEJITI, a deranja (sub influența lui stângănì)].

stânjeniu a. violet închis (ca coloarea stânjeneilor): jaleșul stânjeniu.

stîngănésc, V. stînjenesc.

stînjén și – jín m. (bg. stŭnžen și stužen, infl. de vsl. sŭtenžen, întins; rus. sáženĭ, d. vsl. senžinŭ, stînjen). O măsură de lungime egală cam cu 2 metri (În Munt. stînjenu lui Șerban-Vodă era de 1 m. 97, al luĭ Constantin-Vodă de 2 m, 02, ĭar în Mold. de 2 m, 23. Cel muntenesc avea 8 palme [de la 1840 avea 10 palme], palma 10 degete, și degetu 10 liniĭ; cel moldovenesc avea 8 palme, palma 8 palmace, și palmacu 12 liniĭ). Cantitate de lemne de un stînjin cub: am ars mulțĭ stinjinĭ. Stînjinel (pin aluz. la rădăcinile luĭ „întinse”).

stînjinésc și (rar) stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V. tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și stingheresc (vest) și stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251 înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).

stînjiníŭ, -íe adj. (d. stînjin, stînjinel). De coloarea floriĭ de stînjinel, liliachiŭ, violet deschis. V. pătlăginiŭ.

Ortografice DOOM

stânjen s. m., pl. stânjeni

stânjeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenesc, 3 sg. stânjenește, imperf. 1 stânjeneam; conj. prez. 1 sg. să stânjenesc, 3 să stânjenească

stânjeniu (rar) adj. m., f. stânjenie; pl. m. și f. stânjenii

stânjen s. m., pl. stânjeni

stânjeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenesc, imperf. 3 sg. stânjenea; conj. prez. 3 să stânjenească

stânjeniu (rar) adj. m., f. stânjenie; pl. m. și f. stânjenii

stânjen s. m., pl. stânjeni

stânjeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenesc, imperf. 3 sg. stânjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. stânjenească

stânjeniu adj. m., f. stânjenie; pl. m. și f. stânjenii

stânjenesc, -neam 1 imp.

Etimologice

stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224).

stînjeni (-nesc, -it), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. – Var. stînjîni, stîngăni, stingheri, și der. Sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din sl. sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparține aceleiași familii de la vb. tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este clară. – Der. stînjeneală, s. f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor, adj. (care stingherește); stînjie, s. f. (Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher, adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creație literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).

Sinonime

STÂNJEN s. v. crin-galben.

STÂNJEN s. I. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) v. stânjenel. 2. (Iris variegata) iris, stânjenel, (reg.) lilion-păsăresc. 3. stânjen de baltă v. stânjenel; stânjen galben v. stânjenel.

STÂNJEN-ALB s. v. narcisă.

STÂNJENI vb. v. jena, rușina, sfii.

STÂNJENI vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica.

STÂNJENIU adj., s. v. liliachiu, mov, violet, vioriu.

stînjen s. v. CRIN-GALBEN.

STÎNJEN s. I. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stînjenel, (reg.) ceapă, cocoș, cocoșel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stînjeniță, tulipan, coada-cocoșului, cosița-fetelor, floare-vînătă, frunză-lată, iarbă-lată. 2. (Iris variegata) iris, stînjenel, (reg.) lilion-păsăresc. 3. stînjen de baltă (Iris pseudacorus) = iris, stînjenel, stînjen galben, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă; stînjen galben (Iris pseudacorus) = iris, stînjenel, stînjen de baltă, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă.

stînjen-alb s. v. NARCISĂ.

STÎNJENI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a supăra a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. si Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 2. a împiedica, a jena, a stingheri. (Îl ~ în mișcări.)

stînjeni vb. v. JENA. RUȘINA. SFII.

stînjeniu adj., s. v. LILIACHIU. MOV. VIOLET. VIORIU.

Arhaisme și regionalisme

stânjen2, stânjeni, s.m. (înv.) piedică.

stânjini, stânjinesc, vb. IV (înv.) 1. a măsura cu stânjenul. 2. a-și întinde mâna (ca să lovească).

stấnjen, stânjeni, (stânjenel, stânjărel), s.m. 1. (reg.) Veche unitate de măsură pentru lungimi: „Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ” (Memoria, 2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene (Iris pumila, Iris florentina); coada cocoșului (Iris germanica). – Din sl. sežinĭ (Miklosich, Tiktin, după DER), probabil contaminat cu sl. sŭteženŭ „întins”, cf. rus. seženi (DER); din bg. stă(n)žen (DEX). ■ Cuv. rom. > bg. stănžen (Capidan, după DER).

stânjen, stânjeni, (stânjenel, stânjărel), s.m. – 1. (reg.) Veche unitate de măsură pentru lungimi: „Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ” (Memoria, 2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene (Iris pumila, Iris florentina). Coada cocoșului (Iris germanica) (Borza, 1968: 88). – Din sl. sežinĭ (Miklosich, Tiktin, cf. DER), probabil contaminat cu sŭteženŭ „întins”, cf. rus. seženi (DER); din bg. stă(n)žen (DEX). Cuv. rom. > bg. stănžen (Capidan, cf. DER).

stânjen, -i, (stânjenel, stânjărel), s.m. – 1. Veche unitate de măsură pentru lungimi: „Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ” (Memoria 2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene (Iris pumila, Iris florentina). Coada cocoșului (Iris germanica) (Borza 1968: 88). – Din sl. sežinĭ, probabil contaminat cu sŭteženŭ „întins”, cf. rus. seženi (DER); Din bg. stă(n)žen (DEX).

Intrare: stânjen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjen
  • stânjenul
  • stânjenu‑
plural
  • stânjeni
  • stânjenii
genitiv-dativ singular
  • stânjen
  • stânjenului
plural
  • stânjeni
  • stânjenilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stângen
  • stângenul
  • stângenu‑
plural
  • stângeni
  • stângenii
genitiv-dativ singular
  • stângen
  • stângenului
plural
  • stângeni
  • stângenilor
vocativ singular —
plural —
stânjin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stânjene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stânjăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stângin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stânjen-alb
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjen-alb
  • stânjenul-alb
plural — —
genitiv-dativ singular
  • stânjen-alb
  • stânjenului-alb
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: stânjeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stânjeni
  • stânjenire
  • stânjenit
  • stânjenitu‑
  • stânjenind
  • stânjenindu‑
singular plural
  • stânjenește
  • stânjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stânjenesc
(să)
  • stânjenesc
  • stânjeneam
  • stânjenii
  • stânjenisem
a II-a (tu)
  • stânjenești
(să)
  • stânjenești
  • stânjeneai
  • stânjeniși
  • stânjeniseși
a III-a (el, ea)
  • stânjenește
(să)
  • stânjenească
  • stânjenea
  • stânjeni
  • stânjenise
plural I (noi)
  • stânjenim
(să)
  • stânjenim
  • stânjeneam
  • stânjenirăm
  • stânjeniserăm
  • stânjenisem
a II-a (voi)
  • stânjeniți
(să)
  • stânjeniți
  • stânjeneați
  • stânjenirăți
  • stânjeniserăți
  • stânjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • stânjenesc
(să)
  • stânjenească
  • stânjeneau
  • stânjeniră
  • stânjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stânjini
  • stânjinire
  • stânjinit
  • stânjinitu‑
  • stânjinind
  • stânjinindu‑
singular plural
  • stânjinește
  • stânjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stânjinesc
(să)
  • stânjinesc
  • stânjineam
  • stânjinii
  • stânjinisem
a II-a (tu)
  • stânjinești
(să)
  • stânjinești
  • stânjineai
  • stânjiniși
  • stânjiniseși
a III-a (el, ea)
  • stânjinește
(să)
  • stânjinească
  • stânjinea
  • stânjini
  • stânjinise
plural I (noi)
  • stânjinim
(să)
  • stânjinim
  • stânjineam
  • stânjinirăm
  • stânjiniserăm
  • stânjinisem
a II-a (voi)
  • stânjiniți
(să)
  • stânjiniți
  • stânjineați
  • stânjinirăți
  • stânjiniserăți
  • stânjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • stânjinesc
(să)
  • stânjinească
  • stânjineau
  • stânjiniră
  • stânjiniseră
stângini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stânjeniu
stânjeniu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjeniu
  • stânjeniul
  • stânjeniu‑
  • stânjenie
  • stânjenia
plural
  • stânjenii
  • stânjeniii
  • stânjenii
  • stânjeniile
genitiv-dativ singular
  • stânjeniu
  • stânjeniului
  • stânjenii
  • stânjeniei
plural
  • stânjenii
  • stânjeniilor
  • stânjenii
  • stânjeniilor
vocativ singular — —
plural — —
stânjiniu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjiniu
  • stânjiniul
  • stânjiniu‑
  • stânjinie
  • stânjinia
plural
  • stânjinii
  • stânjiniii
  • stânjinii
  • stânjiniile
genitiv-dativ singular
  • stânjiniu
  • stânjiniului
  • stânjinii
  • stânjiniei
plural
  • stânjinii
  • stânjiniilor
  • stânjinii
  • stânjiniilor
vocativ singular — —
plural — —
stânjăniu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stinjeniu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stânjen, stânjenisubstantiv masculin

  • 1. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Erau vreo doi stînjeni de unde pornise. CARAGIALE, O. III 17. DLRLC
    • format_quote [Vânătorul] reduse coada vulpei pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
    • format_quote Știi tu că dintr-un zbor Sînt zece mii de stînjeni de-aici pîn’ la izvor? ALECSANDRI, T. II 60. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Trăgea din ciubucul de-un stînjen. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • 1.1. Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A cumpărat omul... trei stînjeni de lemne. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 103. DLRLC
      • format_quote La poalele unui codru, numai iată ce vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de 24 de stînjeni de lemne și tot atunci striga, cît îi lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
  • 2. botanică Crin-galben, stânjenel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

stânjen-albsubstantiv masculin

stânjeni, stânjenescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O stînjenea parcă neatenția mea în îmbrăcăminte. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. DLRLC
    • format_quote Se văd mereu stînjiniți în dezvoltarea lor firească. ODOBESCU, S. III 514. DLRLC
    • format_quote Pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjenit a trimete... jalbe la Țarigrad. ALECSANDRI, T. 1339. DLRLC
    • format_quote Am plecat la pescuit, fiecare în altă direcție, ca să nu ne stînjenim unii pe alții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 7. DLRLC
    • format_quote Iarmarocul de la Frumoasa fu stînjenit de vremea rea. CĂLINESCU, I. C. 270. DLRLC
    • format_quote Sosirea preotului nu stînjeni de loc fierberea țăranilor. REBREANU, R. II 218. DLRLC
    • format_quote Piedicile ce stînjeneau comerțul și producerea s-au înlăturat. La TDRG. DLRLC
  • 2. reflexiv regional A se sfii, a se rușina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rusanda a strîns genele și s-a stînjenit. Îi era silă că lațul ei prinde, dar nici nu putea să se lese. POPA, V. 310. DLRLC
    • format_quote Șiroaie de lacrimi curgeau din frumoșii ei ochi. Un tînăr om de-ar fi văzut-o atunci, negreșit că nu s-ar fi stînjenit cît de puțin a înjunghia pe nelegiuitul ce o adusese în starea aceasta. NEGRUZZI, S. I 52. DLRLC
etimologie:

stânjeniu, stânjenieadjectiv

  • 1. rar Violet-închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Asta-i matasă stînjinie de la Florența, din țara Italiei. SADOVEANU, F. J. 97. DLRLC
etimologie:
  • Stânjen + -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.