opțiuni
  • info

15 definiții pentru vioriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIORIU, -IE, viorii, adj. Violet-deschis, liliachiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare violet-deschis, liliachie. [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -iu.

VIORIU, -IE, viorii, adj. Violet-deschis, liliachiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare violet-deschis, liliachie. [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -iu.

vioriu, ~ie [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: vi-o~ / Pl: ~ii, (înv) ~ie af / E: vioară2 + -iu] 1 a De culoare violetă, care variază între violet-deschis și violet-albăstrui Si: (rar) viorel. 2 a (Îvr) Livid. 3 sn Culoare viorie (1).

vioriu, -ie adj., s.n. 1 adj. (de obicei în contexte poet.) Care este de culoare violet- deschis; liliachiu, albastra-violet, (pop.) viorel. E prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii (DELAVR.). 2 s.n. Culoare viorie. Se cufundară măreț în vioriul amurgului (SADOV.). • sil. vi-o-. pl. -ii. /vioară2 + -iu.

VIORIU, -IE, viorii, adj. De culoarea viorelei. Duna albă, noaptea, împînzea cîmpiile cu o lumină strălucită, un painjeniș vioriu de basme. SADOVEANU, O. I 131. În zarea viorie s-arată... Carpații cei bătrîni. MACEDONSKI, O. I 116. Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie. EMINESCU, O. I 79. Statuie de marmoră frigiană viorie. ODOBESCU, S. III 71. ◊ (Substantivat) Trecură și se cufundară măreț în vioriul amurgului. SADOVEANU, O. VIII 103.

VIORIU ~e (~i) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu; violet-deschis. /vioară + suf. ~iu

vioriu a. violet: vioriul glob al lampei EM.

vioríŭ, -íe adj. (d. viorea). Ca vioreaŭa, violet. S. m. Coloarea viorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vioriu2 (desp. vi-o-) s. n., art. vioriul

vioriu1 (desp. vi-o-) adj. m., f. viorie; pl. m. și f. viorii

vioriu2 (vi-o-) s. n., art. vioriul

vioriu1 (vi-o-) adj. m., f. viorie; pl. m. și f. viorii

vioriu s. n. (sil. vi-o-), art. vioriul

vioriu adj. m.(sil. vi-o-), f. viorie; pl. m. și f. viorii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIORIU adj., s. v. violet.

VIORIU adj., s. liliachiu, mov, violet, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)

Intrare: vioriu
vioriu adjectiv
  • silabație: vi-o-riu info
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vioriu
  • vioriul
  • vioriu‑
  • viorie
  • vioria
plural
  • viorii
  • vioriii
  • viorii
  • vioriile
genitiv-dativ singular
  • vioriu
  • vioriului
  • viorii
  • vioriei
plural
  • viorii
  • vioriilor
  • viorii
  • vioriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vioriu, viorieadjectiv

  • 1. De culoarea viorelei; violet-deschis. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: lila liliachiu mov stânjeniu violet
    • format_quote Luna albă, noaptea, împînzea cîmpiile cu o lumină strălucită, un painjeniș vioriu de basme. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
    • format_quote În zarea viorie s-arată... Carpații cei bătrîni. MACEDONSKI, O. I 116. DLRLC
    • format_quote Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Statuie de marmoră frigiană viorie. ODOBESCU, S. III 71. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Culoare violet-deschis, liliachie. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Trecură și se cufundară măreț în vioriul amurgului. SADOVEANU, O. VIII 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.