15 definiții pentru liliachiu leliachiu lilichiu liliechiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

liliachiu, ~ie a [At: (a. 1766) FURNICĂ, D. C. / P: ~li-a~ / V: (înv) lia~, (reg) lelichiu, (îrg) lel~, ~lichiu, ~liechiu / Pl: ~ii / E: liliac1 + -iu] De culoarea violet-deschis a liliacului1 (1). corectată

LILIACHÍU, -ÍE, liliachii, adj. De culoarea florii de liliac1; violet(-deschis). [Pr.: -li-a-] – Liliac1 + suf. -iu.

LILIACHÍU, -ÍE, liliachii, adj. De culoarea florii de liliac1; violet(-deschis). [Pr.: -li-a-] – Liliac1 + suf. -iu.

LILIACHÍU, -ÍE, liliachii, adj. De culoarea florii de liliac1, violet. În nemărginire, sub cerul liliachiu, ieșea cîteodată un vultur și plutea în razele calde, pe vinturile ușoare, ca pe o apă. SADOVEANU, O. I 298. Ai dori să mă vezi îmbrăcată în haine liliachii, cu cingătoare verde. C. PETRESCU, Î. I 9. De-abia se vedea de aici o dungă liliachie. REBREANU, I. 51. ◊ (Substantivat) Lemnul-cîinesc părea învăluit în spumă de lapte; cătina înfiripa frunzele sale ascuțite într-un liliachiu spălăcit. D. ZAMFIRESCU, R. 82. – Pronunțat: -li-a-chiu.

LILIACHÍU ~e (~i) Care este de culoarea florii de liliac; violet-deschis; lila. [Sil. -li-a-] /liliac + suf. ~iu

liliachiu a. de coloarea liliacului, indigo: cravată liliachie GHICA.

liliachíŭ și -echíŭ, -íe. Ca floarea liliaculuĭ stînjiniŭ: pînză liliachie.

leliachiu, ~ie a vz liliachiu

lilichiu, ~ie a vz liliachiu

liliechiu, ~ă a vz liliachiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liliachíu (-li-a-) adj. m., f. liliachíe; pl. m. și f. liliachíi

liliachíu adj. m. (sil. -li-a), f. liliachíe; pl. m. și f. liliachíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LILIACHÍU adj., s. v. violet.

LILIACHIU adj., s. mov, violet, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrmîziu, portocaliu, tuciuriu etc. Numele de culori formate cu sufixul -iu ar putea fi explicate în românește: gălbui, verziu etc. (vezi Fulvia Ciobanii, SMFC, VI, p. 75). Dar cînd radicalul este turcesc, pare mai probabilă formarea în turcește. DA pornește pentru cîrmîziu de la tc. kirmizi, pe cînd DLRM, atît de neîncrezător de obicei în facultatea limbii noastre de a forma cuvinte: din elemente moștenite din latinește, explică îndrăzneț pe cîrmîziu din rom. cîrmîz + suf. -iu. Tot așa portocaliu e explicat de DLRM prin portocală + -iu (la fel Ciorănescu), deși πορτοϰαλλύς există în grecește. Evident, siguranță absolută nu putem avea, dar mi se pare mai probabil împrumutul, mai ales dacă ținem seamă de faptul că în trecut portocala nu putea fi prea răspîndită la noi. Liliachiu e explicat de DA, DLRM și Ciorănescu prin gr. λουλάϰι desigur, aici explicația prin română e jenată de finala -chiu, nu -ciu, totuși CADE și DE, care nu dau nici o etimologie, par a lăsa să se înțeleagă că formația e românească. Sigur TDRG face apel la tc. leylîki. Pe tuciuriu, DLRM îl explică de la pluralul tuciuri (dar cine și pentru ce ar fi întrebuințat pluralul în mod obișnuit?). N-ar mai fi rămas decît să explice și pe plumburiu prin pluralul plumburi, dar pasul acesta nu l-a făcut, ci a notat plumb + suf. -uriu. Un asemenea sufix există: de la alb s-a format alboare și de la acesta alburiu, care a fost înțeles ca derivat de la alb; după acest model, s-a putut forma și plumburiu. de la plumb și tuciuriu, de la tuci, fără să fie nevoie să pornim de la plural. (Vezi Theodor Hristea, Probleme de etimologie, București, 1968, p. 53.) Faptul acesta îmi dă curaj să încerc o explicație pentru cafeniu, explicat în DA (urmat de DLRM) prin cafea, influențat de castaniu; dar acesta din urmă nu poate fi considerat prea vechi, castanul nefiind familiar pentru români în secolele trecute. Aș fi fost dispus să văd aici o modificare a temei, cafeni- pentru cafe-, pornindu-se de la cafenea (baza acestuia, în turcă, este un compus cu kane „casă”). Mai curînd însă mă gîndesc la influența lui galbeniu, care e în paralelă cu gălbiu, gălbui. Cafeniu la rîndul lui va fi influențat pe căcăniu, cum propune CADE; cuvîntul e înregistrat și de Udrescu; în orice caz, e cunoscut în Muntenia, în graiurile familiare. Dar atunci ar trebui atras în discuție și căcănar, pe care DA îl explică neconvingător ca disimilat din -ărar.

Intrare: liliachiu
liliachiu adjectiv
  • silabație: -li-a-
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliachiu
  • liliachiul
  • liliachiu‑
  • liliachie
  • liliachia
plural
  • liliachii
  • liliachiii
  • liliachii
  • liliachiile
genitiv-dativ singular
  • liliachiu
  • liliachiului
  • liliachii
  • liliachiei
plural
  • liliachii
  • liliachiilor
  • liliachii
  • liliachiilor
vocativ singular
plural
leliachiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lilichiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
liliechiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)