2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spunea v vz spune

SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin cuvinte un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta?Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere.

spune [At: PSALT. HUR. 17v/19 / V: (înv) ~a, spone / Pzi: spun, (îvp) spui, 4 (reg) spunem, 5 spuneț, 6 ~ / Ps: și: 1 (înv) spuș, ~ușu, (reg) ~unsei, spusai, spușei, 2 spusaș, spușeși, 3, 6 (reg) spuseră, 4 (îrg) spusem, (reg) spuserăm, spusem (A și: spusem), spuserăm, 5 (reg) spuseți, spuserăț (A și: spuserăț) / Cj și: (îvp) să spui, 3 (înv) să spune, 3, 6 să spuie / Grz: și: (reg) spunâu, (îvp) spuind, (înv) spunindu, (reg) spuint, spuiu / Par: și: (reg) spuns / E: ml exponere] 1 vt (Înv) A indica. 2 vt (C. i. cereri) A înainta. 3 vr (Înv) A se înfățișa. 4 vt(a) A exprima prin viu grai Si: a rosti1, a scoate, a vorbi, a zice, (pop) a cuvânta (1), a glăsui (4), a grăi (1), (înv) a glăsi (5), a slobozi (100), a vorovi. 5 vt (Îe) Ce să spun... Formulă care exprimă dezacordul sau rezerva față de cineva sau ceva sau față de cele relatate de interlocutor. 6 vt (Fam; îe) Nu mai spune! (sau ce spui!) Formulă care exprimă mirarea și neîncrederea față de cele spuse de cineva. 7 vt (C. i. sunete, silabe, cuvinte) A emite cu ajutorul organelor vorbirii Si: a articula (3), a pronunța, a scoate, a vorbi, a zice, (reg) a blești. 8 vt A răspunde. 9 vt (Fam; îe) Mai ~ ceva! Se zice când cineva consideră că cele relatate de el sau de altcineva nu pot fi răsturnate de nici un argument. 10 vt A reda cu voce tare (din memorie) un text, eventual în versuri Si: a declama (2), a recita, a zice, (rar) a debita1 (3), (pop) a cuvânta (16), (îvr) a recitălui. 11 vt(a) (Înv) A citi (2). 12 vt (Cu pronumele în dativ) A-și vorbi sieși. 13 vt(a) (Pex) A gândi (1). 14-15 vtrm (C. i. gânduri, idei, judecăți sau opinii, știri etc.) A (se) aduce la cunoștință prin cuvinte Si: a arăta (6), a comunica (1), a enunța (1), a exprima (1), a expune (1), a formula (2), a indica, a împărtăși, a prezenta, a relata, a revela, a servi, a transmite, a zice, (îrg) a porunci, (înv) a parastisi. 16 vt(a) (Pop; îe) A ~ de la ficați A exprima cu multă participare și amărăciune. 17 vt(a) (Pop; îe) A ~ drept ca funia în sac A minți. 18 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva inima A presimți. 19 vt (Îe) A-și ~ cuvântul A-și exprima părerea în legătură cu ceva. 20 vt (Îae) A-și arăta efectele. 21 vt (Îae) A avea un anumit rezultat. 22 vt (Îe) A-i ~ cuiva una și bună A-i comunica cuiva ceva interesant, surprinzător. 23 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) una A se exprima dezagreabil față de cineva. 24 vt(a) (Îe) A ~ din (sau de la) inimă A exprima cu multă sinceritate. 25 vt (Înv) A propovădui. 26 vt (Îrg) A prevesti. 27 vt(a) (Rar) A semnifica (1). 28 vt(a) (Rar) A atrage atenția. 29 vt(a) (Rar; pex) A certa (1). 30 vt (Îvp) A (se) descrie (1). 31 vt (Îvp) A (se) explica (1). 32 vt A (se) comunica cu tărie idei, păreri etc. Si: a (se) afirma (3), a (se) declara (2). 33 vt (Pex) A avea convingerea nejustificată că... Si: a pretinde, a susține, (înv) a pretendarisi, (îvr) a pretendui. 34 vt A (se) comunica autoritar, prin cuvinte, să se facă întocmai ceva Si: a cere (25), a comanda (1), a dispune (3), a ordona, a porunci, a zice, (înv) a hotărî (6), a orândui, a opri. 35 vt(a) A comunica prin cuvinte, detaliat și, de obicei, într-o desfășurare gradată și unitară Si: a expune (1), a istorisi, a povesti, a relata, (liv) a nara, (înv) a parastisi, (frî) a raconta Vz a arăta, a descrie, a înfățișa, a prezenta. 36 vt (Pfm; îe) A ~ (câte) verzi și uscate (sau moși pe groși, vrute și nevrute, gogoși, brașoave, cai verzi pe pereți, câte și mai multe) A pălăvrăgi. 37 vt (Pfm; îe) A (o) ~ și morților (sau și la morți) Se zice când cineva trece printr-o spaimă foarte mare, printr-o situație foarte dificilă. 38 vt (Liv; fam; d. autori sau scrieri, texte etc.) A scrie. 39 vt (Liv; fam; pex; d. scrieri, texte etc.) A cuprinde (44). 40 vt (Rar) A evoca (1). 41 vt (C. i. gânduri, sentimente etc. ascunse sau fapte, întâmplări, situații etc.) A arăta prin cuvinte deschis și fără să omită sau să modifice ceva Si: a declara (5), a destăinui (3), a dezvălui (3), a divulga (1), a împărtăși, a mărturisi, a revela, a zice, (îvp) a dezveli (8), (pop) a cuvânta (14), (înv) a mărturi, a propovădui, (reg) a deveghea (1). 42 vt (Îvp; fam; pex; c. i. oameni) A pârî. 43 vr (Înv) A se spovedi (2). 44 vt A (se) numi1. 45 vt(a) A i se adresa cuiva cu un nume, o denumire, un titlu, un calificativ etc. Si: a chema (19), a denumi (2), a intitula, a numi1, (îrg) a număra2, (înv) a grăi (8), a nomina, a numeri, a pomeni, a titlui. 46 vt (Spc) A da cuiva o poreclă (sau a fi poreclit) Si: a (se) porecli, a (se) supranumi, (reg) a (se) nunăși, a (se) policrări. 47 vt(a) A i se adresa cuiva cu o poreclă Si: a porecli, a supranumi, (reg) a nunăși, a policrări. 48 vt (Îe) A ~ lucrurilor pe nume A se exprima direct, fără menajamente. 49 vt (Pfm; îe) Să nu-mi mai spui (sau ~ți, ~nă)... Formulă prin care cineva întărește adevărul celor afirmate de el. 50 vt (Pfm; îae) Formulă prin care cineva se angajează să înfăptuiască ceva. 51 vt(a) (Liv; fig; pex) A cânta (1).

SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta?Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere.

SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A exprima (un gînd, o părere) prin viu grai; a rosti, a zice, a declara. Am spus de-asară că-i în cumpănă vremea. SADOVEANU, Î. A. 93. Toată ziua la fereastră, suspinînd, nu spui nimică. EMINESCU, O. I 82. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. ◊ Fig. Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează; Acest sunet, acest nume, valurile-l primesc, Unul altuia îl spune. ALEXANDRESCU, M. 15. ◊ Expr. Ce-ți spuneam eu? = ai văzut că a fost așa cum ți-am spus? Nu mai spune! (sau ce spui!), exprimă mirarea, îndoiala, neîncrederea. Cam de cîți ani îi fi tu? – Ia, poate să am vreo treisprezece ani. – Ce spui tu, măi? CREANGĂ, P. 148. A spune verde (în față sau în ochi) = a spune adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente. De, bine-ar fi să fie cum zici, dar eu îți spun verde, nu cred. REBREANU, R. I 161. Într-o zi se adunară o mulțime de oameni la dînsul și-i spuseră verde-n față și hotărît... să se ducă încotro l-or duce ochii. SBIERA, P. 165. Moș Roată... spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151. A spune drept (sau curat) = a spune adevărul, a declara sincer, cinstit. Făt-Frumos... îi spuse curat ce căuta. ISPIRESCU, L. 5. Curat îți spun că nu mai ai ce căuta la casa mea. CREANGĂ, P. 193. Am văzut eu, moșule, felurile pietre scumpe, dar ca acestea, drept să-ți spun, n-am văzut. id. ib. 217. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). O! dar nu-ți spune nimic glasul meu? DELAVRANCEA, O. II 185. ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție. Li era drag ca sarea-n ochi, pentru că le spunea inima ce om fără de lege este spînul. CREANGĂ, O. A. 242. ♦ Fig. (Popular) A exprima prin cîntec, a cînta. Alăuta lui Ilie prinse a spune o durere mistuitoare. SADOVEANU, O. I 301. Aud doina spusă din frunză. DELAVRANCEA, O. II 260. 2. A expune, a relata. Ce te-ai apucat să-mi spui mie toate astea? CAMIL PETRESCU, U. N. 190. Îi arăt locul unde a fost templul lui Ahile și-i spun cum pasările insulei zburau în fiecare dimineață la mare, de-și muiau penele. VLAHUȚĂ, R. P. 42. Învinși!... dar spune, Harnov, Cum Tomșa ne-a învins? ALECSANDRI, T. II 174. ◊ (Învechit, la pers. 3 pl., cu valoare de impersonal) Spun că în minutul acela el era foarte galben la față. NEGRUZZI, S. I 148. Spun că omorî paisprezece inși. BĂLCESCU, O. II 172. ◊ Refl. impers. Din bătrîni se spune că sînt ceasuri bune. ALECSANDRI, P. I 56. Nu e dracul așa de negru cum se spune (= lucrurile nu sînt chiar așa de rele cum sînt arătate). ♦ Fig. (Despre scrieri, texte) A cuprinde, a relata, a scrie. Ce mai spun ziarele?Impers. Spune la cărți că în vremea cea veche, veche de tot, oamenii se închinau la idoli. ISPIRESCU, U. 3. Și ce spune în cartea asta? NEGRUZZI, S. I 223. 3. A povesti, a istorisi. Se împrietenise cu vreun moș bătrîn sau cu vreo babă, care-i spunea «povești fantastice despre zîne îmbrăcate în aur și lumini». CĂLINESCU, E. 53. Începu a rîde mai dinainte de comica istorie pe care avea s-o spuie. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. Dar dumneata, moșule, n-o să ne spui ceva? NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Fig. Vîntul alene cîntînd deasupra pădurii, prin vîrfuri, Spune trăite povești din lumile-albastre-ale zării. COȘBUC, P. II 63. ◊ Expr. A spune (cîte sau și) verzi și uscate = a vorbi multe și fără rost, a trăncăni. [Țiganca] începu a arăta crăiesei cîte toate și a-i spune cîte verzi și uscate, de gîndeai că-i o meliță. RETEGANUL, P. I 48. De ce să ni mai spunem unii altora cîte verzi și uscate? SBIERA, P. 88. A spune (la) cai verzi (pe pereți) v. cal. ♦ A recita, a debita (ceva). A spune o poezie.Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? EMINESCU, O. I 158. ♦ (Rar) A citi. Eram capabil să spun pe carte cît oricare... de răpede. NEGRUZZI, S. I 11. 4. A destăinui, a mărturisi (ceva cuiva). Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! COȘBUC, P. I 232. Fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun ca la un frate. CREANGĂ, P. 200. Gură, tu! învață minte, nu mă spune nimărui. EMINESCU, O. I 80. Albă păsărică!... Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta? ALECSANDRI, P. I 197. ♦ A denunța (pe cineva); a pîrî. Să nu mă spui la... craiul șerpilor. RETEGANUL, P. II 43. Mama mă spuse la tată, Tata sare să mă bată. HODOȘ, P. P. 71. 5. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva, a da explicații. [Fata] se înfățișă la împăratul și spuse pentru ce a venit. ISPIRESCU, L. 22. 6. A-i zice cuiva pe nume; a numi, a porecli. [Copiii] îmi spuneau Dințosul. STANCU, D. 320. Dar oare pe acesta cum... l-a fi mai chemînd? – Zi-i pe nume să ți-l spun, răspunse atunci Ochilă, zîmbind pe sub mustețe. CREANGĂ, P. 245. – Prez. ind. și: spui (ARGHEZI, P. T. 154, CARAGIALE, O. III 53).

A SPÚNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevărul. ~ pe de rost.~ drept a spune adevărul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut să creadă. A nu ~ nici cârc a nu scoate nici o vorbă. ~ verde în față (sau în ochi) a da adevărul pe față, fără ocolișuri. A-i ~ cuiva inima a presimți. După cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povești a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a cânta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag cu intenții rele; a pârî; a denunța. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum îți ~? /<lat. exponere

spune v. 1. a arăta prin vorbe: spune-mi parerea ta; 2. a povesti: a spune un basm; 3. a denunța: m’a spus; 4. a da pe fată, a mărturisi: spune adevărul. [Lat. EXPONERE (cu sensul lui DICERE în latinitatea medie): sensul intermediar «a arăta» îl posedă macedo-româna].

spun, spus, a spúne v. tr. (lat. ex-pónere, it. sporre, pv. esponer, espondre sp. esponer. D. rom. vine alb. špun. V. pun, ex-pun). Arăt prin vorbe, declar, mărturisesc, expun: spun ceĭa ce cred. Povestesc, narez: spun ce s’a întîmplat. Denunț: m’a spus. Zic: spune și tu o vorbă. A spune mincĭunĭ, a minți. A spune poveștĭ, a nara basme. Ce spuĭ? saŭ Nu maĭ spune! exclamațiune de uĭmire, adică „cum se poate nu-mi vine să cred!” – Fals se spune îld. se zice, se pronunță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneți; conj. prez. 3 să spúnă; ger. spunấnd; part. spus

spúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneți; conj. prez. 3 sg. și pl. spúnă; ger. spunând; part. spus

spune (ind. prez. 1 sg. spun, conj. spună, ger. spunînd)

spun, spui 2, spună 3 conj., spusei 1 aor., spunând ger.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÚNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. v. arăta. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 7. v. transmite. 8. v. povesti. 9. v. destăinui. 10. v. recita. 11. v. susține. 12. a se afirma, a se auzi, a se șopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunța. 15. v. supranumi. 16. v. numi. 17. a susține. (Ce ~ savantul în această carte?) 18. v. presupune. 19. v. conține. 20. v. semnifica. 21. v. denunța. 22. v. porunci. 23. v. obiecta.

SPÚNE vb. v. apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfățișa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni.

spune vb. v. APĂREA. ARĂTA. CITI. CÎNTA. EXECUTA. INDICA. INTERPRETA. INTONA. IVI. ÎNFĂȚIȘA. PARCURGE. PREDICA. PREZENTA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. VENI.

SPUNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. a arăta, a indica, a preciza, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a premite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele...) 5. a exprima, a formula, a pronunța, a rosti, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. a face, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 7. a comunica, a transmite, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (l-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăți.) 8. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 9. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 10. a declama, a recita, a rosti, (rar) a debita, (pop.) a cuvînta. (A ~ o poezie.) 11. a afirma, a declara, a pretinde, a susține, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 12. a se afirma, a se auzi, a se șopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a blești. (N-a ~ un cuvînt.) 14. a (se) pronunța. (În Moldova se ~ „chicior”.) 15. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui i-au ~ „Bravul”.) 16. a se chema, a se numi, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 17. a susține. (Ce ~ savantul în această carte?) 18. a admite, a presupune, a zice. (Să ~ că-i așa cum susții.) 19. a conține, a cuprinde, a scrie, a zice. (Ce ~ aceste documente?) 20. a însemna, a semnifica, a simboliza, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 21. a denunța, a pîrî, a reclama, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 22. a ordona, a porunci, a zice. (Fă ce-ți ~ el!) 23. a obiecta, a reproșa, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spúne (-n, -us), vb.1. (Înv.) A expune, a exprima, a indica. – 2. A zice. – 3. A povesti, a nara, a recita. – 4. A acuza, a reclama, a denunța. – Mr. (a)spun(ere), spuș, spus; megl. spun(iri), spuș, spus; istr. spur, spus. Lat. exponĕre (Pușcariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), cf. it. esporre, prov. esponer (calabr. spunere), v. fr. espondre, sp. exponer, port. expôr, alb. špuń „a învăța, a instrui” (Meyer 415; Philippide, II, 641). Uz general (ALR, I, 107). – Der. spus, adj. (zis); nespus, adj. (inexprimabil; adv., nemaipomenit, extraordinar); spusă, s. f. (zisă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUTOS EPHA (Aὑτός ἔφα) (gr.) el însuși a spus – Formulă utilizată de discipolii lui Pitagora pentru a pune capăt unei dispute. Argument fără replică. V. și Ipse (magister) dixit.

arată toate definițiile

Intrare: spunea
spunea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spune
verb (VT636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spune
  • spunere
  • spus
  • spusu‑
  • spunând
  • spuind
  • spunându‑
  • spuindu‑
singular plural
  • spune
  • spuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spun
  • spui
(să)
  • spun
  • spui
  • spuneam
  • spusei
  • spusesem
a II-a (tu)
  • spui
(să)
  • spui
  • spuneai
  • spuseși
  • spuseseși
a III-a (el, ea)
  • spune
(să)
  • spu
  • spuie
  • spunea
  • spuse
  • spusese
plural I (noi)
  • spunem
(să)
  • spunem
  • spuneam
  • spuserăm
  • spuseserăm
  • spusesem
a II-a (voi)
  • spuneți
(să)
  • spuneți
  • spuneați
  • spuserăți
  • spuseserăți
  • spuseseți
a III-a (ei, ele)
  • spun
(să)
  • spu
  • spuie
  • spuneau
  • spuseră
  • spuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)