6 definiții pentru recitat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].

A RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv și cu intonația cerută; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. și pl. recítă; conj. prez. 3 sg. și pl. recíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.)

Intrare: recitat
recitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recitat
  • recitatul
  • recitatu‑
  • recita
  • recitata
plural
  • recitați
  • recitații
  • recitate
  • recitatele
genitiv-dativ singular
  • recitat
  • recitatului
  • recitate
  • recitatei
plural
  • recitați
  • recitaților
  • recitate
  • recitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)