2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spetire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: speti] (Înv) 1-2 Speteală1 (2-3).

SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.

SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.

speti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: spată1] 1-2 vtr (Mai ales d. animale de tracțiune) A(-și) îndoi spinarea cărând poveri prea mari sau din cauza unor lovituri puternice Si: a (se) deșela1 (1), a (se) deznoda (9), a (se) istovi, (reg) a (se) dăula (1-2). 3-4 vtr (Spc) A (se) îmbolnăvi de speteală1 (2). 5-6 vtr (D. oameni) A (se) obosi muncind din răsputeri. 7 vr (D. oameni) A munci până la istovire. 8 vt (Îlav) Pe ~ite Din răsputeri. 9-10 vtr (Fig) A fi silit să cheltuiască peste posibiltăți Si: a (se) ruina, a sărăci. 11 vi (Reg; d. spata de la războiul de țesut) A sări de la locul ei.

SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. (Mai ales despre animale de tracțiune) A se îmbolnăvi de speteală; a se deșela. La deal moș Nichifor se da jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. CREANGĂ, P. 107. Strîns-a tetea, strîns-a pește, De gîndeai că se spetește. CONTEMPORANUL, II 655. Boii se spetesc întinzînd la jug și carul scîrțîie prin glod. ALECSANDRI, T. I 359. Caii se spetesc. ȘEZ. IV 128. ◊ Tranz. Într-o zi Ghemiș punea Șepte buți alăturea, Cu vînăta le sărea, Pe vînăta o spetea! ALECSANDRI, P. P. 129. ♦ A se istovi muncind, a munci din răsputeri. El tolănește și noi ne spetim muncind și tot noi leneși. STANCU, D. 105. În ogradă, argații umblau forfota în toate părțile, se speteau cu treaba. SADOVEANU, O. III 112. Omule, te văz harnic, muncești de te spetești. ISPIRESCU, L. 175. Comuna... ar putea îndestula toate trebuințele comunale, fără ca să se spetească oamenii. I. IONESCU, P. 57. ♦ A se ruina. M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, și via cu poamă coarnă. ALECSANDRI, T. 289.

A SE SPETÍ mă ~ésc intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauză unor eforturi excesive; a se deșela. 3) fig. A se angaja în acțiuni ce depășesc posibilitățile reale. /Din spată

A SPETÍ ~ésc tranz. A face să se spetească. /Din spată

spetì v. 1. a-și rupe spetele sau mijlocul: calul s’a spetit; 2. fig. a obosi peste măsură: muncești de te spetești.

spetésc v. tr. (d. spete, pl. d. spală. De aicĭ vine rut. spetiti, a desfigura). Fac să ĭasă spetele de prea multă muncă, deșel, umeresc: a speti un cal, calu s’a spetit, m’am spetit cărînd la sad, (fig.) m’am spetit (m’am afanisit) cheltuind.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetésc, imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 să speteáscă

spetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetésc, imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 sg. și pl. speteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPETÍRE s. deșelare, istovire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

SPETIRE s. deșelare, istovire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

SPETÍ vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

SPETI vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

Intrare: spetire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spetire
  • spetirea
plural
  • spetiri
  • spetirile
genitiv-dativ singular
  • spetiri
  • spetirii
plural
  • spetiri
  • spetirilor
vocativ singular
plural
Intrare: speti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • speti
  • spetire
  • spetit
  • spetitu‑
  • spetind
  • spetindu‑
singular plural
  • spetește
  • spetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spetesc
(să)
  • spetesc
  • speteam
  • spetii
  • spetisem
a II-a (tu)
  • spetești
(să)
  • spetești
  • speteai
  • spetiși
  • spetiseși
a III-a (el, ea)
  • spetește
(să)
  • spetească
  • spetea
  • speti
  • spetise
plural I (noi)
  • spetim
(să)
  • spetim
  • speteam
  • spetirăm
  • spetiserăm
  • spetisem
a II-a (voi)
  • spetiți
(să)
  • spetiți
  • speteați
  • spetirăți
  • spetiserăți
  • spetiseți
a III-a (ei, ele)
  • spetesc
(să)
  • spetească
  • speteau
  • speti
  • spetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spetire

etimologie:

speti

  • 1. A (se) îmbolnăvi de speteală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșela attach_file 5 exemple
    exemple
    • La deal moș Nichifor se da jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. CREANGĂ, P. 107.
      surse: DLRLC
    • Strîns-a tetea, strîns-a pește, De gîndeai că se spetește. CONTEMPORANUL, II 655.
      surse: DLRLC
    • Boii se spetesc întinzînd la jug și carul scîrțîie prin glod. ALECSANDRI, T. I 359.
      surse: DLRLC
    • Caii se spetesc. ȘEZ. IV 128.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi Ghemiș punea Șepte buți alăturea, Cu vînăta le sărea, Pe vînăta o spetea! ALECSANDRI, P. P. 129.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deznoda dăula istovi attach_file 4 exemple
      exemple
      • El tolănește și noi ne spetim muncind și tot noi leneși. STANCU, D. 105.
        surse: DLRLC
      • În ogradă, argații umblau forfota în toate părțile, se speteau cu treaba. SADOVEANU, O. III 112.
        surse: DLRLC
      • Omule, te văz harnic, muncești de te spetești. ISPIRESCU, L. 175.
        surse: DLRLC
      • Comuna... ar putea îndestula toate trebuințele comunale, fără ca să se spetească oamenii. I. IONESCU, P. 57.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ruina attach_file un exemplu
      exemple
      • M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, și via cu poamă coarnă. ALECSANDRI, T. 289.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • spată
    surse: DEX '98 DEX '09