9 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

span1 sm vz șpan2

span2 s [At: MĂS. GR. 83/17 / Pl: ? / E: eg span] (Îvr) Palmă1.

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.

ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.

ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În Evul Mediu în Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span.

spân1, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~z, ~âi, ~ă, spârc, spârcă, spin, spi / Pl: ~i, ~e / E: ml *spanus] 1 (D. bărbați sau d. părți ale feței lor) Căruia nu îi cresc barbă și mustață Si: (reg) spânatic (1), spânat1, spânău, spânzac (1), spânzatic. 2 (Pex; d. bărbați sau d. părți ale feței lor) Cu barbă și cu mustață rare Si: spânatic (2). 3 (Îe) A trage nădejde ca ~ul de barbă Se spune despre cei ce speră în împlinirea unor dorințe nerealizabile. 4 (Îe) Când va face ~ul barbă Niciodată. 5 (Îe) ~ul se rade lesne Se spune despre cei săraci care se mulțumesc cu puțin. 6 (Rar; d. bărbați) Lipsit complet de păr în barbă, la mustață și pe cap. 7 (Reg; d. oameni) Care are părul roșu. 8 (Reg; d. bărbați) Necăsătorit. 9-10 (Mun; d. femelele animalelor) Care nu dă (sau care dă foarte puțin) lapte Si: (reg) spânatic (3-4). 11 (Reg; d. femei) Sterp.

șpan1 sm [At: (a. 1593) ROSETTI, B. 46 / V: (înv) iș~ / Pl: ~i / E: mg spán, ispán] 1 (Trs; înv) Titlu dat în Evul Mediu nobilului cu funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus. 2 (Trs; înv) Nobil cu titlul de șpan1 (1). 3 (Trs; înv) Stăpânitor al unui ținut. 4 (Mol; înv; pex) Nobil. 5 (Trs; înv) Șef2 (1) administrativ (al unui ținut). 6-7 (Îrg) (Sub)prefect. 8 (Îrg) Intendent. 9 (Reg) Pădurar.

șpan2 [At: PAMFILE, I. C. 109 / V: (reg) sp~, șpoln, șpon sm / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ger Span] 1 sn (Ind) Așchie provenită din prelucrarea la strung sau la freză a metalelor, a lemnului etc. 2 sn (Pex) Rest de material (sub formă de așchii, pulbere etc.) rezultat în urma operației de strunjire sau de frezare. 3 sm (Buc; Mol) Despicătură tăiată dintr-un buștean (de brad), din care se fac șindrile (1) sau doage. 4 sm (Reg) Partea albă dintre măduva și scoarța unui copac.

ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span.

ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung, la freză a metalelor, a lemnului etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ. Span.

SPÎN, -Ă, spîni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Căruia nu-i crește barbă și mustață (aproape) deloc. Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ♦ (Substantivat, m.) Bărbat căruia nu-i crește barbă și mustață. Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. ◊ Expr. A trage nădejde ca spînul de barbă v. barbă (1).

ȘPAN, șpanuri, s. n. 1. Așchie provenită din prelucrarea metalelor, a lemnului sau a altor materiale la strung, la freză etc. Meșterul a trebuit... să-și deșerte, toată încărcătura de zgură, șpan și rumeguș de lemn, adunată pe tălpi în ziua aceea de hoinăreală bezmetică între depou și ateliere. GALAN, Z. R. 80. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se face șindrilă sau doage. – Pl. și: (2, m.) șpani (PAMFILE, I. C. 109).

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. Căruia nu-i crește (aproape) deloc barbă și mustață. Față spână. Om spân. ◊ (Substantivat, m.) Spânul vrea să-ți răpuie capul (CREANGĂ). – Lat. *spanus (< gr.).

ȘPAN s.n. 1. Așchie de lemn sau de metal provenită din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. [Pl. șpanuri, (s.m.) șpani. / < germ. Span].

ȘPAN s. n. așchie de lemn sau de metal din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. (< germ. Span)

arată toate definițiile

Intrare: Span
nume propriu (I3)
  • Span
Intrare: span (pref.)
span (pref.)
prefix (I7-P)
  • span
Intrare: span (subst.)
span (subst.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spăn
spăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Spân
Spân nume propriu
nume propriu (I3)
  • Spân
Intrare: spân
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spân
  • spânul
  • spânu‑
  • spâ
  • spâna
plural
  • spâni
  • spânii
  • spâne
  • spânele
genitiv-dativ singular
  • spân
  • spânului
  • spâne
  • spânei
plural
  • spâni
  • spânilor
  • spâne
  • spânelor
vocativ singular
  • spânule
  • spâne
plural
  • spânilor
Intrare: șpan (adj.)
șpan3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
  • șpa
  • șpana
plural
  • șpani
  • șpanii
  • șpane
  • șpanele
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
  • șpane
  • șpanei
plural
  • șpani
  • șpanilor
  • șpane
  • șpanelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpan (așchie)
șpan1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
plural
  • șpanuri
  • șpanurile
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
plural
  • șpanuri
  • șpanurilor
vocativ singular
plural
șpan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
plural
  • șpani
  • șpanii
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
plural
  • șpani
  • șpanilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpan (titlu)
șpan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
plural
  • șpani
  • șpanii
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
plural
  • șpani
  • șpanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spân

  • 1. adesea substantivat (Despre bărbați sau despre fața lor) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184.
      surse: DLRLC
    • Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22.
      surse: DLRLC
    • Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213.
      surse: DLRLC
    • Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.
      surse: DLRLC
    • Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176.
      surse: DLRLC
    • Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

șpan (așchie)

  • 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Meșterul a trebuit... să-și deșerte... toată încărcătura de zgură, șpan și rumeguș de lemn, adunată pe tălpi în ziua aceea de hoinăreală bezmetică între depou și ateliere. GALAN, Z. R. 80.
      surse: DLRLC
  • 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

șpan (titlu)

etimologie: