BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

boz² sm [At: DA / V: ~iu, ~ie, bojiu / Pl: boji / E: ucr бoзŭ] 1 Plantă erbacee, cu miros neplăcut, cu flori albe, cu frunze despicate și cu fructe negre (Sambucus ebulus). 2 (Reg; îe) A tăia boji Ia câini A nu face nici o treabă, pierzând vremea.

boz¹ sm [At: MOXA 348/30 / Pl: ~i / E: vsl бози] (Iuz) Divinitate păgână Si: idol.

boz s.m. (bot.) Plantă erbacee perenă, înaltă, cu florile albe și cu fructele negre, avînd un miros neplăcut (Sambucus ebulus). Gîndacii de pe floarea albă a bozilor (AGÂR.). ◊ Expr. A tăia boji la cîini = a pierde vremea; a nu avea ocupație. • pl. boji, bozi. și bozie s.f. /cf. sl. veche бъзъ, ucr. боз, bg. бъз, боз, magh. bodza.

BOZ² (pl. boji), BOZIU sm., BOZIE sf. 🌿 Varietate de soc cu flori albe și fructe negre, ce răspîndește un miros caracteristic foarte neplăcut; e des întrebuințat în medicina populară; babele îl culeg în Ziua-crucii (14 Sept.) și fac din el ceaiuri, scăldături, oblojeli, etc. sau descîntă cu el pentru diferite boale (Sambucus ebulus) (🖼 562): duducile și domnișorii nu răsar ca bozul prin satul nostru (ALECS.); chipul ei era ca mustul de bozii (DLVR.) [sl.; comp. rut. boz, rus. bozŭ, etc.].

‡BOZ¹ sm. Zeu păgînesc, idol [vsl. bozi, pl. din bog „Dumnezeu”].

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee, mare, cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe mici, negre (Sambucus ebulus). Semănat-am, semănat, Ca să crească rod bogat, Rodul mult și bobul plin Fără boji și mărăcini. FRUNZĂ, S. 43. Vița de vie tot învie, Iară vița de boz tot răgoz. CREANGĂ, P. 210. ◊ Expr. A tăia boji la cîini = a pierde vremea, a nu avea nici o ocupație; a tăia frunză cîinilor. – Pl. și: bozi (PREDA, Î. 137).

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz.

BOZ boji m. Plantă erbacee umbeliformă, toxică, cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz

boz (bozie) m. soc mic cu floricele albe ce se prefac în bobițe negre; plantă cu proprietăți purgative, joacă un rol și în medicina populară (Sambucus ebulus). [Rut. BOZ].

2) boz m., pl. bojĭ (rus. boz, d. vsl. bg. bŭzŭ; ung. boz. V. dîrmoz). Un fel de soc care are puternice proprietățĭ purgative și din care se face ceaĭ de tuse (sambúcus ébulus și ébulum húmile). – În Munt. bozlŭ.

1) boz m., pl. bojĭ (vsl. bogŭ, pl. bozi, zeŭ). Vechĭ. Idol.

boază sf vz boz

boj¹ sm vz boz²

bojiu sm vz boz

bolz sm vz boz

bozie sf vz boz²

boziu sm vz boz²

bozie s.f. v. boz.

BOJ = BOZ.

BOZIE, BOZIU 👉 BOZ.

BOZIE ~i f. v. BOZ. /boz + suf. ~ie

boz s. m., pl. boji

boz s. m., pl. boji

boz s. m., pl. boji

boz, pl. boji

boz, boji pl. (varietate de soc).

boji (v. boz)

BOZ s. (BOT.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

BOZ s. v. divinitate, dumnezeu, idol, spânz, zeitate, zeu.

BOZ s. (Bot.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

boz s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. SPÎNZ. ZEITATE. ZEU.

BOZIE s. v. boz.

boz (-zi), s. m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. și ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza.

boz (-zi), s. m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).

boz, boji, s.m. Plantă erbacee cu miros neplăcut (Sambucus ebulus). ■ (onom.) Bozu, poreclă în Budești. – Cf. ucr. boz (DLRM, MDA).

Sambucus ebulus L. « Boz ». Specie care înflorește vara. Flori albe-roz (caliciul cu 5 dinți scurți, corolă rotundă, 5 petale, 5 stamine cu antere roșietice). Frunze cu pînă la 13 foliole ovat-lanceolate, xoînă la 15 cm lungime, dințate. Plantă erbacee, perenă, pînă la 2 m înălțime, tulpină dreaptă. Fruct, bacă neagră.