șpan, șpani, (ișpan, fișpan), s.m. (reg.) (în Trans. Evului Mediu) Viceconte, viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect. ■ În Maram., are și sensul de prefect sau logofăt: „Nu-mi dau mintea cât o am / De binele unui șpan” (Bârlea, 1924, II: 265). ■ (onom.) Șpan, nume de familie frecvent în zona Ardusat. – Din magh. spán, ispán „logofăt; prefect” (Scriban, DEX, MDA).