2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda. 2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. – Din sl. slaviti.

SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda. 2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. – Din sl. slaviti.

slăvi [At: PSALT. HUR. 9v/9 / Pzi: ~vesc / E: slv славити] 1-2 vtr A (se) exprima (prin cuvinte, cântece etc.) prețuire profundă (și unanimă), ca urmare a unor mari merite, a unor calități deosebite etc. Si: a adora (5), a cinsti (2), a elogia (2), a lăuda, a mări1, a preamări, a proslăvi, a da slavă, a venera, (liv) a exalta, a glorifica, (rar) a preaslăvi, a serba, a sui în slăvi, (îvp) a făli, (înv) a binecuvânta (5), a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a slavoslovi, a preablagoslovi, a prearădica. 3 (Spc) A iubi (exagerat de) mult Si: a adora (1), a diviniza (1), a idolatriza, a venera. 4 vt (Rar) A prețui. 5 vr (Înv) A-și câștiga o mare faimă. 6 vt (Reg) A încânta. 7 vt (Îvr) A râvni.

SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A preamări, a lăuda, a glorifica, a ridica în slavă pentru merite deosebite. Pretutindeni popoarele Uniunii slăvesc pe poetul libertății, Pușkin. SADOVEANU, E. 205. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el, Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134. Te slăvesc, o! zi ferice, sfîntă zi de libertate. ALECSANDRI, O. 74. ◊ (Poetic) Paserile slăveau în desișuri mîndreța sfîrșitului de primăvară și duioșia sfîrșitului zilei. SADOVEANU, O. I 104. 2. (Învechit) A adora, a iubi. Ei, de vreme ce ai să-mi fii soțior... fă-mi puțintică curte... Spune-mi că mă iubești, că mă slăvești... că ești fericit...! ALECSANDRI, T. I 210. Netăgăduit este că eu slăvesc pe toate femeile tinere și cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. Mă aflam într-o grădină Cu frumoasa ce slăvesc. VĂCĂRESCU, P. 169.

A SLĂVÍ ~ésc tranz. A ridica în slavă; a exalta; a elogia; a cânta; a glorifica. ~ Patria. /<sl. slaviti

A SE SLĂVÍ mă ~ésc intranz. A-și face o reputație (de obicei proastă). /<sl. slaviti

slăvì v. 1. a lăuda, a glorifica: fiu al astor ruine, țărâna lor o slăvesc GR. AL.; 2. a adora: preoții egipteni ’n templuri îi slăvesc GR. AL. [Slav. SLAVITI, a celebra].

SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava.

sla sf [At: COD. VOR2 72v/16 / Pl: slăvi, (îvp) ~ve / E: slv слава] 1 Ansamblu de calități, merite etc. deosebite, care impresionează profund și unanim, trezind mare admirație, respect adânc etc. Si: glorie (2), grandoare (1), măreție, mărire, splendoare, strălucire, (rar) grandiozitate. 2 Prețuire profundă și unanimă a unei persoane, a unei manifestări, a unui eveniment etc., datorită unor mari merite, unor calități deosebite etc. Si: cinste (17), cinstire (9), celebritate (1), faimă, onoare, prestigiu, renume, reputație, vază. 3 Slăvire (1). 4 (Îlv) A da ~ sau a aduce ~ (și cinste ori și închinare) (cuiva) A slăvi (1). 5 (Îe) ~ (sau ~va) Domnului (sau, rar, lui Dumnezeu, Maicii Domnului), ~ ție, Doamne! Formulă prin care cineva își exprimă satisfacția și mulțumirea pentru reușita unei acțiuni, pentru depășirea unei dificultăți etc. 6 (Înv) Cântare bisericească în cinstea Sfintei Treimi. 7 (Bis) Măreție a divinității. 8 (Înv; ccd; cu valoare de pp) Grație... 9 (Înv) Ceremonie (2). 10 (Înv; îe) A face ~ (cuiva) A primi (pe cineva) cu toate onorurile și cu toată cinstea cuvenită. 11-12 Întindere cosmică nesfârșită în care se află aștri sau parte din aceste spațiu cu formă aparent emisferică, văzută deasupra orizontului Si: boltă cerească, firmament, (rar) arc ceresc, (înv) boltire (2), (îrg) crângul cerului, crugul cerului. 13 Înveliș gazos care înconjoară pământul Si: aer (9), atmosferă (1), cer3 (4), spațiu (12), văzduh, zări, (liv) eter (2), (înv) tărie. 14 (Îlav) În ~ În direcția cerului Si: în sus. 15 (Îe) A ridica casa în ~ A face gălăgie foarte mare. 16 (Reg) Furtună (4).

SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava.

SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Rar, la pl.) Glorie, faimă, renume (pe care îl cîștigă cineva datorită calităților sau meritelor sale deosebite). Dar la ce mi-s bune sînge, neam, străbuni și nume?... La ce mi-e slava? Anca mea să mă iubească! Și de mi s-ar da domniadac-aceasta s-ar putea!Eu m-aș lepăda de dînsa, ca să fiu cu Anca mea. DAVILA, V. V. 25. Da bună ar fi și aceea, cînd ar avea cineva un fecior, care să facă podul și să ia pe fata împăratului, că știu c-ar încăleca pe nevoie și, doamne, mare slavă ar mai dobîndi în lume! CREANGĂ, P. 78. Civilizația [romană] se stinsese, și acum nu se mai vedea nici urma acelor arte și științe, în care stătuseră slava Greciei și puterea Romei. BĂLCESCU, O. I 11. ♦ Laudă, preamărire pentru merite sau pentru fapte eroice. În turnuri clopotele de aramă prinseră a cînta slava celui mai nou biruitor. SADOVEANU, O. VII 155. ◊ Expr. Slavă (sau slava) domnului sau slavă ție doamne! = exclamație (de obicei cu sensul religios atenuat sau șters) prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru sau pentru o situație bună; har domnului! Slavă domnului, nu ești nici orb, nici ciung, nici cocoșat. STANCU, D. 7. Lemne, slava domnului, sînt deajuns și de-ntrecut, în pădure. CREANGĂ, P. 126. 2. (Uneori precizat prin «cerului») Înaltul cerului, tăria cerului, văzduh. Au descărcat spre slăvi pistoale. STANCU, D. 76. I se părea că visează și că plutește ca un fulg în slăvile deschise. GALACTION, O. I 322. E vară... și slava-i senină, și-ți pare Abisuri albastre al apelor fund. NECULUȚĂ, Ț. D. 65. Ciocîrlanul zbură în slava cerului. POPESCU, B. III 124. ◊ Fig. Adevărata plăcere o aflam în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase: călătoriile, artele, literele, istoria – istoria mai ales – plutind în seninătatea slăvilor academice. M. I. CARAGIALE, C. 24. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) v. ridica (III 3). (Rar) A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi, zarvă mare. Cînd mama nu mai putea de obosită, și se lăsa cîte oleacă ziua să se odihnească, noi băieții, tocmai atunci ridicam casa în slavă. CREANGĂ, A. 37. 3. (Bis.; învechit și arhaizant, ca atribut al divinității) Măreție, strălucire, splendoare. Care cu multă frică stau înaintea slavei domnului. TEODORESCU, P. P. 389. 4. (Învechit, cu valoare de prepoziție, construit cu dativul) Grație, datorită, mulțumită. Mîna omului, slavă experienței practice, săpa un puț în tărîmul sub care se afla mina de sare. BOLINTINEANU, O. 432. Slavă bunătăților domnului Tiso... am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16.

SLÁVĂ2 slăvi f. 1) Faimă de care se bucură cineva, datorită meritelor sale; strălucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; renume; popularitate; faimă; reputație. * ~a cerului bolta cerească. A ridica pe cineva în ~ (sau în slăvile cerului) a lăuda pe cineva peste măsură. [G.-D. slăvii] /<sl. slava

slavă f. 1. glorie: slavă Domnului; 2. cântare bisericească în lauda sfintei Treimi; 3. înălțime: ridicam casa în slavă CR.; slava cerului, empireu, eter: faptul zilei ’n slavă se repede EM. [Slav. SLAVA, glorie].

slávă f., pl. e (vsl. sîrb. bg. rus. sláva). Glorie. A se ridica în slavă saŭ în slava ceruluĭ, a se ridica foarte sus în aer, în eter. Slavă Domnuluĭ, mulțumim luĭ Dumnezeŭ: banĭ, slavă Domnuluĭ, avem berechet; slavă Domnuluĭ că m’am vindecat! – În nord slava Domnuluĭ.

*slăvesc v. tr. (vsl. sîrb. slaviti, a slăvi, rus. slávitĭ). V. proslăvesc. Glorific, laud, înalt cu vorba: a slăvi faptele strămoșilor. Ador, laud: a-l slăvi pe Dumnezeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvésc, imperf. 3 sg. slăveá; conj. prez. 3 să slăveáscă

slăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvésc, imperf. 3 sg. slăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. slăveáscă

slávă1 (glorie, preamărire, înaltul cerului) s. f., g.-d. art. slắvii; pl. slăvi

slávă (glorie, preamărire, înaltul cerului) s. f., g.-d. art. slăvii; pl. slăvi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLĂVÍ vb. v. adora, diviniza, idolatriza, venera.

arată toate definițiile

Intrare: slăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slăvi
  • slăvire
  • slăvit
  • slăvitu‑
  • slăvind
  • slăvindu‑
singular plural
  • slăvește
  • slăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slăvesc
(să)
  • slăvesc
  • slăveam
  • slăvii
  • slăvisem
a II-a (tu)
  • slăvești
(să)
  • slăvești
  • slăveai
  • slăviși
  • slăviseși
a III-a (el, ea)
  • slăvește
(să)
  • slăvească
  • slăvea
  • slăvi
  • slăvise
plural I (noi)
  • slăvim
(să)
  • slăvim
  • slăveam
  • slăvirăm
  • slăviserăm
  • slăvisem
a II-a (voi)
  • slăviți
(să)
  • slăviți
  • slăveați
  • slăvirăți
  • slăviserăți
  • slăviseți
a III-a (ei, ele)
  • slăvesc
(să)
  • slăvească
  • slăveau
  • slăvi
  • slăviseră
Intrare: slavă (glorie)
slavă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sla
  • slava
plural
  • slăvi
  • slăvile
genitiv-dativ singular
  • slăvi
  • slăvii
plural
  • slăvi
  • slăvilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slăvi

  • 1. A glorifica pentru merite deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: glorifica lăuda preamări attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pretutindeni popoarele Uniunii slăvesc pe poetul libertății, Pușkin. SADOVEANU, E. 205.
      surse: DLRLC
    • Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el, Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.
      surse: DLRLC
    • Te slăvesc, o! zi ferice, sfîntă zi de libertate. ALECSANDRI, O. 74.
      surse: DLRLC
    • poetic Paserile slăveau în desișuri mîndreța sfîrșitului de primăvară și duioșia sfîrșitului zilei. SADOVEANU, O. I 104.
      surse: DLRLC
  • 2. A iubi peste măsură.
    exemple
    • Ei, de vreme ce ai să-mi fii soțior... fă-mi puțintică curte... Spune-mi că mă iubești, că mă slăvești... că ești fericit...! ALECSANDRI, T. I 210.
      surse: DLRLC
    • Netăgăduit este că eu slăvesc pe toate femeile tinere și cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC
    • Mă aflam într-o grădină Cu frumoasa ce slăvesc. VĂCĂRESCU, P. 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

slavă (glorie)

  • exemple
    • Dar la ce mi-s bune sînge, neam, străbuni și nume?... La ce mi-e slava? Anca mea să mă iubească! Și de mi s-ar da domnia – dac-aceasta s-ar putea! – Eu m-aș lepăda de dînsa, ca să fiu cu Anca mea. DAVILA, V. V. 25.
      surse: DLRLC
    • Da bună ar fi și aceea, cînd ar avea cineva un fecior, care să facă podul și să ia pe fata împăratului, că știu c-ar încăleca pe nevoie și, doamne, mare slavă ar mai dobîndi în lume! CREANGĂ, P. 78.
      surse: DLRLC
    • Civilizația [romană] se stinsese, și acum nu se mai vedea nici urma acelor arte și științe, în care stătuseră slava Greciei și puterea Romei. BĂLCESCU, O. I 11.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • În turnuri clopotele de aramă prinseră a cînta slava celui mai nou biruitor. SADOVEANU, O. VII 155.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Slavă domnului, nu ești nici orb, nici ciung, nici cocoșat. STANCU, D. 7.
          surse: DLRLC
        • Lemne, slava domnului, sînt deajuns și de-ntrecut, în pădure. CREANGĂ, P. 126.
          surse: DLRLC
  • 2. Înaltul cerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: văzduh attach_file 5 exemple
    exemple
    • Au descărcat spre slăvi pistoale. STANCU, D. 76.
      surse: DLRLC
    • I se părea că visează și că plutește ca un fulg în slăvile deschise. GALACTION, O. I 322.
      surse: DLRLC
    • E vară... și slava-i senină, și-ți pare Abisuri albastre al apelor fund. NECULUȚĂ, Ț. D. 65.
      surse: DLRLC
    • Ciocîrlanul zbură în slava cerului. POPESCU, B. III 124.
      surse: DLRLC
    • figurat Adevărata plăcere o aflam în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase: călătoriile, artele, literele, istoria – istoria mai ales – plutind în seninătatea slăvilor academice. M. I. CARAGIALE, C. 24.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului).
      surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd mama nu mai putea de obosită, și se lăsa cîte oleacă ziua să se odihnească, noi băieții, tocmai atunci ridicam casa în slavă. CREANGĂ, A. 37.
        surse: DLRLC
  • 3. (termen) bisericesc Măreție, grandoare a divinității.
    exemple
    • Care cu multă frică stau înaintea slavei domnului. TEODORESCU, P. P. 389.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit (Construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mîna omului, slavă experienței practice, săpa un puț în tărîmul sub care se afla mina de sare. BOLINTINEANU, O. 432.
      surse: DLRLC
    • Slavă bunătăților domnului Tiso... am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16.
      surse: DLRLC

etimologie: