3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.

SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.

sinistru [At: NEGULICI / Pl: ~iștri, ~re / E: fr sinistre, lat sinister, -tra] 1 sn (Liv) Dezastru care aduce mari pierderi materiale Si: calamitate (2), catastrofă (1). 2 a Care inspiră un sentiment de groază, prin aspect, prin manifestări, prin consecințe etc. Si: cumplit (7), cutremurător (1), fioros (1), groaznic (1), grozav (1), înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, lugubru, macabru, monstruos, teribil, zguduitor, (liv) abominabil, tefiric, terifiant, (îvp) rău, spăimântător (2), (pop) spăimos (1), (înv) oțărâtor, spăimântos (1). 3 a Care prevestește sau aduce nenorocire Si: funest (1), nefast, (pop) pocit2. 4 a (Rar; fig) Sumbru. 5 a (Fig; rar; d. oameni) Trist. 6 a Care inspiră un sentiment de repulsie, de oroare, de greață etc. Si: dezgustător, grețos (1), odios, oribil, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos, (reg) mârșav. 7 a (D. glume, farse etc.) Care este de prost gust Si: deplasat2 (3), nepotrivit.

SINISTRU1, sinistre, s. n. Dezastru (în special incendiu) care aduce după sine mari pierderi materiale. Pompierii... cu greu au izbutit să năbușească sinistrul. CARAGIALE, N. S. 72. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii... În urma acestui sinistru, satul Mircești rămase fără biserică. ALECSANDRI, S. 7. corectată

SINÍSTRU2, -Ă, siniștri, -stre, adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază. V. înfiorător. Un trăsnet căzu scurt... Iar cerul, în aceeași clipă, păru că se surpă cu nori cu tot, într-o prăbușire de tunet sinistră. C. PETRESCU, R. DR. 59. Întîrziasem, rătăcind singur prin sinistrul cartier... din jurul portului. BART, S. M. 32. O, ce rău îi făcea în noaptea asta vijelia de afară... vîntul acesta sinistru i se părea c-a adunat de pe oceane țipetele disperate ale naufragiaților și le poartă prin lume. VLAHUȚĂ, O. A. III 189. ◊ (Adverbial) Mătușa Ruxandra rîde sinistru în lumea ei oarbă. C. PETRESCU, R- DR. 304. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopții bate. EMINESCU, O. I 202. 2. Care inspiră oroare; oribil. În această operă trece pe dinaintea ochilor noștri un șir întreg, un șir sinistru de criminali. GHEREA, ST. CR. II 226. Cum, în fața celor mai sfîșietoare dureri, pot unii oameni găsi atîta sinistră bucurie, atîta rîs nesimțitor. VLAHUȚĂ, O. A. III 98.

SINÍSTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri].

SINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister)

SINÍSTRU1 ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care prevestește o nenorocire sau o catastrofă; prevestitor de rău. 2) Care îngrozește; producător de groază; îngrozitor; înfricoșător; înspăimântător; înfiorător. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra

SINÍSTRU2 ~e n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra

sinistru a. 1. care cauzează sau face să ne temem de pericol; 2. îngrozitor la vedere: fizionomie sinistră; 3. primejdios: proiecte sinistre. ║ n. 1. întâmplare ce aduce mari pagube; 2. pierderi cauzate de incendiu, uragan, naufragiu.

*sinístru, -ă adj. (lat. sinister, stîng, de la stingă). De răŭ auguriŭ, prezicător de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit, funest: întîmplare sinistră. Posomorit, amenințător: privire sinistră, aspect sinistru. S. n., pl. e. Întîmplare nenorocită (maĭ ales incendiŭ) care cauzează marĭ pagube materiale (V. catastrofă). Adv. În mod sinistru: marea mugea sinistru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sinistru1 adj. m., pl. siniștri; f. sinistră, pl. sinistre

sinistru2 s. n., art. sinistrul; pl. sinistre

sinístru adj. m., pl. siníștri; f. sg. sinístră, pl. sinístre

sinístru s. n., art. sinístrul; pl. sinístre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINÍSTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru.

SINISTRU adj., s. 1. adj. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. adj. fatal, funest, nefast, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 3. adj. dezgustător, grețos, oribil, scîrbos. (Un rînjet ~.) 4. s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)

Intrare: sinistru (adj.)
sinistru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A97)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinistru
  • sinistrul
  • sinistru‑
  • sinistră
  • sinistra
plural
  • siniștri
  • siniștrii
  • sinistre
  • sinistrele
genitiv-dativ singular
  • sinistru
  • sinistrului
  • sinistre
  • sinistrei
plural
  • siniștri
  • siniștrilor
  • sinistre
  • sinistrelor
vocativ singular
plural
Intrare: sinistru (s.n.)
sinistru2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinistru
  • sinistrul
  • sinistru‑
plural
  • sinistre
  • sinistrele
genitiv-dativ singular
  • sinistru
  • sinistrului
plural
  • sinistre
  • sinistrelor
vocativ singular
plural
Intrare: șinistru
șinistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinistru, sinistrăadjectiv

  • 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un trăsnet căzu scurt... Iar cerul, în aceeași clipă, păru că se surpă cu nori cu tot, într-o prăbușire de tunet sinistră. C. PETRESCU, R. DR. 59. DLRLC
    • format_quote Întîrziasem, rătăcind singur prin sinistrul cartier... din jurul portului. BART, S. M. 32. DLRLC
    • format_quote O, ce rău îi făcea în noaptea asta vijelia de afară... vîntul acesta sinistru i se părea c-a adunat de pe oceane țipetele disperate ale naufragiaților și le poartă prin lume. VLAHUȚĂ, O. A. III 189. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mătușa Ruxandra rîde sinistru în lumea ei oarbă. C. PETRESCU, R- DR. 304. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopții bate. EMINESCU, O. I 202. DLRLC
    • 1.1. Care inspiră oroare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: oribil
      • format_quote În această operă trece pe dinaintea ochilor noștri un șir întreg, un șir sinistru de criminali. GHEREA, ST. CR. II 226. DLRLC
      • format_quote Cum, în fața celor mai sfîșietoare dureri, pot unii oameni găsi atîta sinistră bucurie, atîta rîs nesimțitor. VLAHUȚĂ, O. A. III 98. DLRLC
etimologie:

sinistru, sinistresubstantiv neutru

  • 1. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pompierii... cu greu au izbutit să năbușească sinistrul. CARAGIALE, N. S. 72. DLRLC
    • format_quote Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii... În urma acestui sinistru, satul Mircești rămase fără biserică. ALECSANDRI, S. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.