14 definiții pentru oribil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oribil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 123/19 / V: (înv) ~le / S și: orri / Pl: ~i, ~e / E: fr horrible, lat horribilis] 1 Foarte urât. 2 Care inspiră oroare Si: groaznic, hidos, îngrozitor.

ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.

ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.

ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust, silă; foarte urît, groaznic, înspăimîntător, îngrozitor. E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100. ◊ (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75.

ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].

ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)

ORÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis

*oríbil, -ă adj. (lat. horribilis. V. oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare ger. Poeziĭ oribile, foarte proaste. Adv. În mod oribil: a picta oribil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oríbil adj. m., pl. oríbili; f. oríbilă, pl. oríbile

oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, grețos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.

ORIBIL adj. 1. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. dezgustător, grețos, scîrbos, sinistru. (Un rînjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~!) 4. groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (S-a întîmplat un lucru ~.) 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

Intrare: oribil
oribil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oribil
  • oribilul
  • oribilu‑
  • oribilă
  • oribila
plural
  • oribili
  • oribilii
  • oribile
  • oribilele
genitiv-dativ singular
  • oribil
  • oribilului
  • oribile
  • oribilei
plural
  • oribili
  • oribililor
  • oribile
  • oribilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oribil

  • 1. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât.
    exemple
    • E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160.
      surse: DLRLC
    • Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. A. III 100.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75.
      surse: DLRLC

etimologie: