14 definiții pentru criminal (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

criminal2, ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen~, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) ~ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, / Pl: ~re, (înv) ~nări, ~nar(i)uri / Pl: ~i, ~e și sn ~uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist2. 7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 sm (Îs) ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (Îs) Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.

CRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

CRIMINÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.

2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

criminal1 adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s. f. criminală, pl. criminale

criminal1 adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s. f. criminală, pl. criminale

criminál adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRIMINÁL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă.

Intrare: criminal (adj.)
criminal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
  • crimina
  • criminala
plural
  • criminali
  • criminalii
  • criminale
  • criminalele
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
  • criminale
  • criminalei
plural
  • criminali
  • criminalilor
  • criminale
  • criminalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

criminal, criminaadjectiv

  • 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. DLRLC
  • 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă. DLRLC
    sinonime: nelegiuit
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.