funest, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 335 / Pl: ~ești, ~e / E: fr funeste, lat funestus, it funesto] 1 Care aduce nenorocire Si: nefast. Care aduce moarte Si: fatal. 3 Trist. 4 Sinistru.

*FUNEST adj. 1 Care aduce o mare nenorocire, prevestitor de nenorociri, aducător de moarte: an ~, războiu ~ ¶ 2 Întristător, dureros: amiciție ~ă [fr.].

FUNEST, -Ă, funești, -ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte. V. nefast, fatal. Un cortegiu întreg de sicrie trece... ca o flotă funestă de corăbii ciumate. BOGZA, C. O. 47. ♦ Trist, întristător. Surprinși privim o clipă acest decor funest. CAMIL PETRESCU, V. 32.

FUNEST, -Ă adj. Care poartă nenoroc, care aduce nenorocire, moarte. ♦ Trist, funebru, sinistru. [< fr. funeste, it. funesto, cf. lat. funestus].

FUNEST, -Ă adj. care aduce nenorocire, moarte. ◊ trist, funebru, sinistru. (< fr. funeste, lat. funestus, it. funesto)

FUNEST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; fatal. 2) Care evocă ideea morții; care suscită o tristețe profundă; plin de o tristețe sumbră; funebru. /<fr. funeste, lat. funestus

funest a. 1. care aduce nenorociri: moarte funestă; 2. dureros, mâhnicios: știre funestă.

*funést, -ă adj. (lat. funestus). Nenorocit, care aduce o mare nenorocire, moarte ș. a.: războĭ funest. Adv. În mod funest: războĭu s’a sfîrșit funest.

funest adj. m., pl. funești; f. funestă, pl. funeste

funest adj. m., pl. funești; f. funestă, pl. funeste

funest adj. m., pl. funești; f. sg. funestă, pl. funeste

FUNEST adj. 1. v. dezastruos. 2. fatal, nefast, sinistru, sumbru, (livr.) fatidic, malefic, (pop.) pocit. (O presimțire ~.)

FUNEST adj. 1. catastrofal, dezastruos, fatal, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.) 2. fatal, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.)