SILNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĭnĭkŭ.

silnic, ~ă [At: PSALT HUR 19^r/21 / V: (îvp) sâl~, (înv) sălnec, sâlnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl сильнъ] 1-4 a (Înv) Puternic. 5-6 smf, a (Înv) (Om) care abuzează de puterea sa. 7 sm (Înv) Siluitor (2). 8 a Silit³ (1). 9-10 a Caracterizat sau făcut prin violență Si: brutal, forțat, violent. 11 a Caracterizat prin nerespectarea drepturilor cuiva Si: abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, volnic. 12 a (Îs) Muncă ~, (înv) ~ muncă Pedeapsă judiciară grea, ce se aplică pentru fapte penale grave, constând în închisoare și muncă forțată. 13 a (Ccr) Ocnă. 14 a (Îs) Moarte ~ Moarte violentă. 15 av În mod forțat. 16 a (Rar) Grăbit. 17 a Greu de suportat. 18-19 a, av Silit³ (3-4). 20 a (Rar) Stingher (13). 21 a Care prezintă dificultăți. 22-23 a, av (Care se realizează) cu greutate Si: anevoios, dificil. 24 a (Reg; îs) Loc ~ Teren tare, bolovănos și greu de lucrat. 25 a (Pop; cu determinările „la vorbă”, „de vorbă”) Taciturn. 26 a (Reg) Susceptibil (1). 27 sf, (rar) sm Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, întrebuințată în medicina populară Si: (reg) brâncă, nejelnică, orbalț, prelungoasă, pristenior, rărunchioară, rotunjoară, supărare, buruiană-rotundă-de-bube, buruiana-leacului, buruiana-zgăinii, buruiană-de-orbalț, cătușnica-copiilor, coada-ielelor, frunză-de-zgaibă, iarba-cârtițelor, iedera-zânelor, mărul-lupului, piperul-apelor (Glechoma hederaceum).

SILNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ.

SILNIC², -Ă, silnici, -e, adj. 1. Făcut prin constrîngere, cu sila; forțat, impus, silit. Munca, din silnică cum era sub capitaliști, se transformă într-o faptă de cinste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 1/4. ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, constînd din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor. GHEREA, ST. CR. II 227. ◊ Fig. Se auzeau noaptea carii ronțăind mărunt și monoton, ca o veșnicie de muncă silnică în întuneric. C. PETRESCU, R. DR. 29. ◊ (Adverbial) Au lucrat alături cu dobitoacele lor și li s-a luat silnic cea mai mare parte din puținele lor foloase. SADOVEANU, P. M. 231. ♦ Care se face în silă, fără plăcere, de nevoie. Domnul avu un rîs silnic. După spaimă, simți înfiorarea bucuriei. SADOVEANU, Z. C. 342. Pașii se tîrau greoi și silnici, ca mersul ocnașilor spre un capăt de drum unde nu așteaptă nimic. C. PETRESCU, Î. II 42. ◊ (Adverbial) Hm! Catincuță, grăi bătrînul rîzînd silnic cu fața lui slăbită; tu crezi că ești tot în anii tinereții. SADOVEANU, O. VIII 88. Duși pe gînduri, cu privirea pierdută în văzduh, îmi răspund scurt și silnic. VLAHUȚĂ, R. P. 61. ♦ Greoi, anevoios. Cu ochii ei albaștri, măriți și rotunjiți din pricina răsufletului silnic, privea și ea în sus, căci văzuse de unde putea să-i vie scăparea. SADOVEANU, O. VII 39. 2. Zorit, grăbit, silit. Trăsura mea... mergea atît de repede, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. În fuga asta silnică am trecut prin mai multe uliți. NEGRUZZI, S. I 295.

SILNIC¹, silnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina tîrîtoare, cu flori albastre sau violete, ale cărei frunze și flori se întrebuințează în medicina populară (GLechoma hederacea).

SILNIC¹ ~că (~ci,~ce) 1) Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă. 2) Care se face cu de-a sila, prin constrângere; forțat. 3) rar Care este greu (de făcut, de rezolvat); cu dificultăți; anevoios. /<sl. siliniku

SILNIC² ~ci f. Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. /<sl. siliniku

silnic a. violent. ║ m. plantă cu tulpina târîtoare și cu florile albastre sau violete (Glechoma hederacea): în medicina populară, planta servă de leac pentru boala de piept și de pântece. [Slav. SILĬNIKU, puternic].

2) sílnic, -ă adj. (vsl. silĭnikŭ, stăpîn, puternic; rus. silnyĭ, puternic. V. silă, năsîlnic). Puternic (Vechĭ): împărat silnic. Violent: moarte silnică. Forțat, silnic: munca silnică e o pedeapsă aflictivă și infamantă la care-s silițĭ criminaliĭ în ocne. Dezgustător, neplăcut: meserie silnică. Silnic la vorbă, tăcut, mocnit, taciturn. Adv. Cu silă, cu dezgust: a răspunde silnic. V. silnic 2.

silnic V. senic.

1) sílnic (Prah.) și sílnică (Trans.) f., pl. e (rus. šilĭnik, limbariță, d. šilo, sulă, supt infl. lui silnic 2. V. șular). Pelungoasă.

sâlnec, ~ă a vz silnic

sâlnic, ~ă a vz silnic

COARDĂ² (pl. corzi) sf. Băn. Maram. ⚔️ Sabie: Ofițiri cu corzile Și dobași cu dobele (BRL.) [vsl.].

COARDĂ¹ (pl. -de, corzi) sf. 1 Frînghie, funie, sfoară întinsă; (P): nu întinde (prea mult) coarda, că se rupe ¶ 2 Sfoara răsucită care întinde ferestrăul, strună ¶ 3 Sfoara întinsă la un arc: Sbîrnăe coarda din arcu-i, fulgeră săgeata ’n vînt (ALECS.); Ⓕ: a avea și alte coarde la arc, a avea mai multe mijloace spre a izbuti ¶ 4 🎼 Fir (făcut dintr’o fășie îngustă și răsucită de maț de oaie sau din păr de cal, de mătase, de metal) întins pe anumite instrumente muzicale și care produce sunete prin vibrațiune, strună: arcușul lui luneca așa de bine pe coarde (GN.); o ~ lovită într’un clavir, și tot vibrează mai mult (VLAH.): instrumente cu coarde, toate instrumentele de muzică la care se întrebuințează strune sau coarde, făcîndu-le să vibreze prin frecare (cu arcușul), prin lovire (cu ciocănașul) sau prin pișcare cu degetele (vioara, violoncelul, contrabasul, ghitara, mandolina, cobza, țimbalul, clavirul, harpa, lira, etc.); Ⓕ: a atinge coarda simțitoare, a vorbi de un lucru care atinge pe cineva mai de aproape, care-i pricinuește mai multă plăcere sau supărare: a o lua (sau a începe) pe altă ~, a încerca alte mijloace (de persuasiune, de constrîngere, etc.) ¶ 5 🫀 * Coarde vocale, ligamentele inferioare ale glotei (🖼 1328) ¶ 6 🫀 🐕 - TENDON; Ⓕ: coardele puterii sale s’au rupt (NEGR.); Și coardele vieții în pieptu-mi obosit Se rup! (ALX.) ¶ 7 📐 Linia dreaptă ce unește capetele unui arc (🖼 1327) ¶ 8 * Ștreang lung ce se leagă de gîtul calului cînd voim să-l facem să alerge împrejur ¶ 9 * Frînghie cu care se joacă copiii sărind peste ea (🖼 1329) ¶ 10 Arc de oțel la broasca ușii, la o armă de foc, la un ceasornic, etc. ¶ 11 🍽 Însușirea de a se întinde (vorb. de șerbeturi, dulcețuri etc.): nu-s destul de legate dulcețile... nu au ~ nicidecum (ALECS.) ¶ 12 💒 Grindă mare și groasă așezată de-a curmezișul casei pe care se sprijinesc celelalte grinzi și greutatea podului casei: și iar lua mama nănașa (= varga) din ~ și iar ne jnăpăia (CRG.); pr. ext. grindă: Și de ger s’aud într’una în pod corzile troznind (VLAH.) ¶ 13 🐕 poet. Grumazul calului, îndoitura de la gîtul calului: se culcă pe coarda armăsarilor, și, așa plecați, împușcă în urma lor (ALECS.) ¶ 14 Tulpină de Viță ¶ 15 🌿 Coarda-ielelor = SILNIC ¶ 16 🏚 Corzi, pl. Două stinghii curmezișe la stratul coșului morii, numite și „brațe”, „speteze”, „chingi” sau „curmozișuri”: moara își ridică și lasă în jos corzile (LUNG.) ¶ 17 Corzi. pl. Niște funii din nuiele împletite întrebuințate la car și la sanie ¶ 18 🐟 Corzi pl. Sforile groase ce trec de o parte și de alta prin ochiurile volocului de pescuit [lat. chorda, în parte (cele însemnate cu) cu accepțiunile fr. corde].

pelungoásă (oa dift.) f., pl. e (din *prelungoasă, d. prelung). O plantă labiată tîrîtoare numită și rătunjoară, silnic și silnică (glechóma hederácea saŭ népeta glechóma). V. cătușnică.

silnic¹ adj. m., pl. silnici; f. silnică, pl. silnice

silnic² (pop.) s. m., pl. silnici

silnic¹ adj. m., pl. silnici; f. silnică, pl. silnice

silnic² (pop.) s. m., pl. silnici

silnic adj. m., s. m., pl. silnici; f. sg. silnică, pl. silnice

GLECHOMA L., GLECOMA, SILNIC, fam. Labiatae. Gen care are o singură specie: Glechoma hederacea L. (syn. Nepeta hederacea Trev.). Gen originar din Europa, Asia, Japonia, America de N, plantă erbacee, perenă. Tulpină repentă, stoloniferă, Frunze crenate pe margini, opuse, deseori cu reflexe roșii-violete persistente, pubescente reniforme, cele superioare aproape cordiforme, lung-pețiolate. Flori hermafrodite, neregulate, albastre sau violete (apar primăvara), cîte 6, în verticile în axa frunzelor, caliciul pubescent, persistent, tubulos, cu 5 dinți triunghiulari, acuminați, aristați, de cîteva ori mai scurți decît lungimea tubului, corolă bilabiată, buza superioară puțin crestată la vîrf, cea inferioară cu 3 lobi, cel din mijloc mai mare, 4 stamine, 2 mai lungi, 2 mai scurte. Fruct format din 4 nucule.

SILNIC adj. 1. forțat, impus, silit. (Muncă ~.) 2. brutal, forțat, violent. (Mijloace ~.) 3. v. abuziv. 4. v. afectat.

SILNIC adj. v. anevoios, dificil, grabnic, grăbit, greoi, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

SILNIC s. v. siluitor.

SILNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalț, prelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior.

silnic s. v. SILUITOR.

SILNIC s. (BOT:; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalț, pelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior.

SILNIC adj. 1. forțat, impus, silit. (Muncă ~.) 2. brutal, forțat, violent. (Mijloace ~.) 3. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 4. afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, studiat, teatral, (rar) teatralist. Gesturi ~; atitudine ~.)

silnic adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GRABNIC. GRĂBIT. GREOI. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.