2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sferei v vz sfârâi

SFÂRÂI, sfârâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; p. ext. a se mișca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A țârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -ăi.

SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = a) domeniu, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere își rezervă ori își exercită o anumită influență (economică, politică sau militară). ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.

sfârâi [At: CUV. D. BĂTR. II, 455/10 / V: (înv) sfărăi, sferei, sfrâi, (reg) ~răi, spârăi / Pzi: sfârâi, (îrg) ~esc / E: sfâr + -âi] 1 vi (D. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite ori fierte sau d. alte corpuri ori substanțe încinse sau încălzite în contact cu o sursă de căldură) A produce zgomote șuierătoare și repetate, de mică intensitate. 2-3 vti (Rar; pex) A (se) prăji. 4 vi (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) A produce pocnete mici, scurte și repetate Si: (înv) a prisni2, (reg) a pârâi. 5 vi A arde repede cu pâlpâiri sau scăpări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: (înv) a prisni2, (reg) a pârâi. 6 vi (D. fus de tors, d. roți sau, pex, d. alte obiecte în mișcare) A produce un zgomot caracteristic care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării Si: (reg) prisni, prâznăi, prâznăli. 7 vi (Pex) A se mișca (sau a merge sau a funcționa etc.) foarte repde Si: (reg) prisni, prâznăi, prâznăli. 8-9 vt (Pfm; îe) A-i ~ (cuiva) călcâiele (sau, rar, picioarele, piciorușele) A fugi sau a merge foarte repede. 10 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau călcâiele) (după cineva) A-i fi foarte dor de cineva. 11 vt (Pop; îae) A fi îndrăgostit de cineva. 12 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima de dorul (a ceva) A dori foarte mult un anumit lucru. 13 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) coliva în piept A fi pe moarte. 14 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau sufletul) A avea o stare de emoție, de neliniște, de teamă. 15 vi (Rar; fig; d. oameni) A se manifesta, a acționa sau a se dezlănțui sub impulsul unui sentiment puternic, al unei stări sufletești deosebite etc. 16 vi (D. păsări) A produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (în timpul zborului) Si: a fâlfâi, (reg) a păbâi. 17 vi (D. insecte) A produce un zgomot caracteristic (în timpul zborului) Si: a bâzâi, a zâzâi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop) a bombăni, (reg) a bornăi, a vâjâi. 18 vi (D. unele insecte și d. unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate Si: a țârâi, a țâțâi. 19 vi (Reg; d. pisici) A toarce. 20 vi (Reg; d. cai) A sforăi . 21 vi (Reg; d. frunze) A fremăta (1). 22 vi (Rar; d. ploaie, picături de ploaie, grindină) A părâi. 23 vi (Reg; d. zăpadă) A pârâi. 24 vi (D. băuturi efervescente) A produce un fâsâit caracteristic. 25 vi (Nob; d. băuturi) A gâlgâi (1). 26 vi (Nob; d. surse naturale de apă) A susura (1).

sfe1 sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 22 / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: ngr σφαῖρα, lat sphaera, it sfera, ger Sphäre, fr sphère] 1 Mulțime a punctelor din spațiu care se află la o distanță constantă, numită rază, de un punct fix, numit centru. 2 Corp geometric mărginit de o sferă (1). 3 (Nob; îe) A se întoarce ~ra A se ivi o situație (neplăcută) asemănătoare cu una prin care a mai trecut și altcineva. 4 Obiect care are, aproximativ, forma unei sfere (1) Si: glob, (rar) rotoghilă. 5 (Îvr; fig) Psihic. 6-7 (Îvr) Categorie (3-4). 8 (Asr) Pământ. 9 (Pex) Planetă. 10-11 (Pgn) Astru (1-2). 12 (Înv) Glob pământesc. 13 (Asr) Tărâm. 14 (Adesea fig; șîs ~ cerească, sau, înv, cereasca ~) Întregul spațiu cosmic imaginat ca o sferă (1) cu raza infinită, pe care se proiectează, aparent, corpurile cerești. 15 (Adesea fig; prc) Parte din sfera (14) văzută deasupra universului și care are, aparent, forma unei jumătăți de sferă (1) Si: cer, firmament, tărie, boltă, (înv) crug, crâng. 16 Fiecare dintre sferele (1) transparente (concentrice) imaginate de vechii astronomi pentru a explica mișcarea (aparentă) a corpurilor cerești. 17 (Înv; îs) ~ paralelă Aspect al sferei cerești în mișcare diurnă. 18 (Înv; îs) ~ dreaptă Aspect al mișcării diurne pentru toate punctele situate pe ecuatorul terestru. 19 (Iuz; șîs ~ armilară) Instrument folosit în studiul astronomiei, care era format din cercuri dispuse astfel încât să sugereze o sferă (12) cu așezarea și mișcarea planetelor din sistemul nostru solar în raport cu pământul, plasat în centrul întregii construcții. 20 (Rar) Orbită. 21 (Rar) Atmosferă (1). 22 (Adesea cu determinări care indică felul, preocuparea etc.) Limite între care există, acționează, se dezvoltă etc. cineva sau ceva sau între care se desfășoară o manifestare, o activitate etc. 23 Cuprinsul dintre aceste limite Si: domeniu, tărâm. 24 (Îs) ~ producției materiale Totalitate a ramurilor unei economii (naționale) în care se crează bunuri materiale (sau se desăvârșește procesul producției de bunuri materiale). 25 (Îs) ~ neproductivă Totalitate a sectoarelor dintr-o economie (națională) în care se prestează muncă, dar în care nu se creează bunuri materiale. 26 (Cu determinări care arată felul) Mediu social, cultural, politic, profesional etc. în care trăiește sau activează cineva. 27 Grupare socială culturală, politică, profesională etc. din care face parte cineva. 28-29 (Nob) Conjunctură (1-2). 30 Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. 31 (Reg) Afacere (5).

SFÂRÂI, pers. 3 sfârâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; p. ext. a se mișca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A țârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -âi.

SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = întindere, spațiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.

SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață; obiect care are aproximativ această formă (v. glob). ♦ (Rar) Glob terestru. Și spun că cu nimereală Ț-au dat... lăcașul pe a sferei rotunzeală. CONACHI, P. 261. 2- (Adesea la pl.) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii. Cînd eram pilot... pîndeam să surprind armonia sferelor cerești în mișcare. CAMIL PETRESCU, T. II 187. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. EMINESCU, O. I 170. Chiar în acele sfere care au ceresc nume... amorul domnește ca aerul în lume. ALEXANDRESCU, P. 43. 3. Fig. Cercul, domeniul, limitele în cadrul cărora există sau se desfășoară o acțiune. [Cuvîntul «arbore»] împarte sfera de răspîndire cu «copac», cu «pom», iar în Transilvania și cu «lemn». GRAUR, F. L. 19. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. Voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 425. ◊ Sferă de influență = întindere, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. Sferă de influență economică. ♦ Mediu în care trăiește cineva. Neera și Horațiu au dreptul de a face În sfera lor înaltă oricare pas le place. ALECSANDRI, T. II 211. Zoița... este o ființă care s-au aruncat afară din sfera ei, prin ambiția ce are de a fi cocoană. RUSSO, S. 7. 4. (În logică, numai în expr.) Sfera noțiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esențiale ale noțiunii. – Pl. și: (învechit) sferi (ALECSANDRI, P. III 102, CONACHI, P. 268).

SFÎRÎI, sfîrîi, vb. IV. Intranz. 1. (În special despre materii grase) A trosni ușor și continuu cînd arde sau se prăjește pe foc. Pe vatră sfîrîia, într-un hîrb de ceaun, friptura de purcel. SADOVEANU, O. I 351. Hribii, așezați pe spete și cu pîntecele-n sus, sfîrîiau pe cărbuni. HOGAȘ, M. N. 117. A luat pielea cea de porc... și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dînsa au început a pîrîi și pielea a sfîrîi. CREANGĂ, O. I 52. ◊ (Prin metonimie) Lumina lămpii sfîrîia, împuținată și fumegoasă. C. PETRESCU, A. 118. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINESCU, O. I 52. ◊ Fig. Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257. ♦ A se prăji. Puse într-un hîrb de ceaun la sfîrîit slănină și bucăți afumate de porc. SADOVEANU, B. 94. 2. (Despre insecte) A produce sunete ascuțite, continue, caracteristice speciei. V. țîrîi. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80. ◊ Fig. De pretutindeni, toate, într-un susur nedeslușit, sfîrîiau a uscăciune. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Despre păsări) A mișca repede și zgomotos din aripi, producînd un sunet caracteristic. V. fîlfîi. Prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Canarii sfîrîiau din pene și piuiau, privighetorile doineau, un papagal, sub o cupolă de sîrmă, se alinta și vorbea ca un copil! GALACTION, O. I 328. Păsările, stîrnite de cîine, izbucneau din cuiburi, sfîrîiau din aripi, mînate drept în față. C. PETRESCU, S. 27. 3. (Despre obiecte) A produce (printr-o mișcare de învîrtire continuă) un zgomot ușor. V. bîzîi. Fusul sfîrîie aspru între degetele osoase. C. PETRESCU, R. DR. 305. Sfîrîie roatele tipografiilor fără minută de odihnă. CARAGIALE, N. F. 60. Și tot toarce cloanța, toarce... Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. ◊ Expr. A-i sfîrîi cuiva inima = a i se zbate cuiva inima (de dor, de dragoste). Nu știu dacă ție îți place ori ba, dară mie îmi sfîrîie inima după dînsul. ISPIRESCU, L. 387. Cum sfîrîia fusul roții, așa-mi sfîrîia inima-n mine, de dragostea Măriucăi! CREANGĂ, A. 63. A-i sfîrîi cuiva călcîiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). ◊ Tranz. fact. Cu obrazul culcat pe vioară, cu ochii închiși, își sfîrîie degetele pe strune. REBREANU, I. 11. Pe pragul casei lui Țigău, Rusanda își sfîrîia fusul grăbit între degete. POPA, V. 275. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ A produce un zgomot ușor, continuu. Mașina se oprise pe șoseaua pustie... și motorul vibra și sfîrîia potolit. DUMITRIU, N. 272. Părintele Filip turna în pahare un vin alb, subțirel, care sfîrîia și tresărea în stropi. SADOVEANU, O. VIII 100. Iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei. id. F. J. 554. 4. A se mișca foarte repede (dînd iluzia că produce zgomote). Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi, și fluierele picioarelor, subțiri ca la cocostîrc, sfîrîiau. Fugea, zbura... SADOVEANU, O. VII 358. Picioarele flăcăilor sfîrîiau, spulberau ceva nevăzut. CAMIL PETRESCU, O. I 118. Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrîie În apărare. BOLINTINEANU, O. 74. ◊ Expr. Fuge (sau merge) de-i sfîrîie călcîiele = fuge foarte tare. Mergea... glonț spre acel palat minunat, de-i sfîrîiau călcîiele. POPESCU, B. II 28. – Prez. ind. și: sfîrîiesc (COȘBUC, P. II 55, NEGRUZZI, S. II 201).

SFE s.f. 1. (Geom.) Suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect avînd această formă; glob. 2. Regiune cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sferă de influență = întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită influența cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se referă caracterele esențiale ale unei noțiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphère, it. sfera].

SFE s. f. 1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru). ♦ obiect având această formă; glob. 2. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară. 4. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație (1). 5. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. (< fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)

A SFÂRÂI pers. 3 sfârâie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu și ascuțit (cauzat de o mișcare); a face sfâr”. Fusul sfârâie.Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a șâșâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A produce un zgomot șuierător caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate în aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu îngust) A produce un zgomot șuierător, înăbușit; a fâsâi. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „sfârr-sfârr”; a țârâi. /sfâr + suf. ~âi

SFERĂ ~e f. 1) Suprafață formată de mulțimea punctelor din spațiu egal depărtate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafață. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cerească boltă cerească. 4) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; cerc; domeniu. ◊ ~ de influență mediu în limitele căruia se exercită influența cuiva sau a ceva; zonă de influență. ~ele înalte cercurile guvernamentale ale unei societăți. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphäre

sfârăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (vorbind mai ales de lichide când încep a fierbe): carnea sfârăe pe cărbuni; 2. fig. și fam. a se aprinde: a început a le sfârăi inimile unul după altul CR. [Onomatopee].

sferă f. 1. corp solid ale cărui toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior numit centru; 2. reprezentarea globului terestru; 3. partea spațiului în care o planetă își face cursul; 4. fig. întindere de putere, de activitate; sfera cunoștințelor omenești; 5. (poetic) regiune cerească: din sfere luminoase GR. AL. prin sferele ’nstelate AL. a sferelor cântare EM.

*sféră f., pl. e (vgr. sphaira, lat. sphaera. V. atmo-sferă, emi- și plani- sfer). Glob, boambă, corp solid care are toate punctele suprafețeĭ de o potrivă depărtate de centrŭ. Orbită, spațiŭ în care vechiĭ astronomi credeaŭ că o planetă își împlinește cursu: sfera luĭ Saturn. Fig. Locu în care se dezvolta talentu, activitatea saŭ puterea cuĭva: sfera științeĭ omeneștĭ, sfera de activitate a cuĭva. Poet. Regiune: din sferele cereștĭ. – Suprafața sfereĭ se obține înmulțind 3,1416 cu de 4 orĭ pătratu diametruluĭ, ĭar volumu luînd cele 4/3 din 3,1416 și înmulțind rezultatu obținut pin cubu razeĭ.

sfîrîĭ a -ĭ v. intr. (d. sfir și rudă cu vsl. svirati, sviriti, a șuiera; ngr. sfyrizo). Fac sfîr: fusu sfîrîĭe cînd se’nvirtește, apa sfîrîĭe cînd e aproape să fearbă, friptura sfîrîĭe pe grătar. Fig. Fugea de-ĭ sfîrîĭaŭ călcîĭele, fugea grozav. A-țĭ sfîrîĭ călcîĭele, a dori grozav să plecĭ. A-țĭ sfîrîĭ inima după, a ĭubi, a dori grozav.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sfârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 sfârâie, imperf. 3 pl. sfârâiau; conj. prez. 3 să sfârâie

sfe s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere

sfârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârâi, 3 sfârâie, imperf. 3 sg. sfârâia; conj. prez. 3 să sfârâie

sfe s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere

sfârâi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârâi, 3 sg. și pl. sfârâie, imperf. 3 sg. sfârâia

sfe s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere

sfîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. sfîrîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂRÂI vb. v. fâlfâi, țârâi.

SFÂRÂI vb. (Mold.) a pârâi. (Focul ~ în sobă.)

SFE s. 1. (GEOM.) suprafață sferică. 2. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 3. v. glob. 4. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 7. (LOG.) denotație, extensiune.

SFE s. 1. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 2. (GEOGR., ASTRON.) glob. (~ pămîntească.) 3. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învîrte?) 4. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, tărîm, zonă. (~ de preocupări.) 5. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 6. (LOG.) denotație, extensiune.

SFÎRÎI vb. (Mold.) a pîrîi. (Focul ~ în sobă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

armonia sferelor v. armonie (1).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i sfârâi (cuiva) călcâiele expr. a fugi foarte repede.

Intrare: sfârâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârâi
  • sfârâire
  • sfârâit
  • sfârâitu‑
  • sfârâind
  • sfârâindu‑
singular plural
  • sfârâie
  • sfârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârâi
(să)
  • sfârâi
  • sfârâiam
  • sfârâii
  • sfârâisem
a II-a (tu)
  • sfârâi
(să)
  • sfârâi
  • sfârâiai
  • sfârâiși
  • sfârâiseși
a III-a (el, ea)
  • sfârâie
(să)
  • sfârâie
  • sfârâia
  • sfârâi
  • sfârâise
plural I (noi)
  • sfârâim
(să)
  • sfârâim
  • sfârâiam
  • sfârâirăm
  • sfârâiserăm
  • sfârâisem
a II-a (voi)
  • sfârâiți
(să)
  • sfârâiți
  • sfârâiați
  • sfârâirăți
  • sfârâiserăți
  • sfârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârâie
(să)
  • sfârâie
  • sfârâiau
  • sfârâi
  • sfârâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărăi
  • sfărăire
  • sfărăit
  • sfărăitu‑
  • sfărăind
  • sfărăindu‑
singular plural
  • sfărăie
  • sfărăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărăi
(să)
  • sfărăi
  • sfărăiam
  • sfărăii
  • sfărăisem
a II-a (tu)
  • sfărăi
(să)
  • sfărăi
  • sfărăiai
  • sfărăiși
  • sfărăiseși
a III-a (el, ea)
  • sfărăie
(să)
  • sfărăie
  • sfărăia
  • sfărăi
  • sfărăise
plural I (noi)
  • sfărăim
(să)
  • sfărăim
  • sfărăiam
  • sfărăirăm
  • sfărăiserăm
  • sfărăisem
a II-a (voi)
  • sfărăiți
(să)
  • sfărăiți
  • sfărăiați
  • sfărăirăți
  • sfărăiserăți
  • sfărăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfărăie
(să)
  • sfărăie
  • sfărăiau
  • sfărăi
  • sfărăiseră
spârăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârăi
  • sfârăire
  • sfârăit
  • sfârăitu‑
  • sfârăind
  • sfârăindu‑
singular plural
  • sfârăie
  • sfârăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârăi
(să)
  • sfârăi
  • sfârăiam
  • sfârăii
  • sfârăisem
a II-a (tu)
  • sfârăi
(să)
  • sfârăi
  • sfârăiai
  • sfârăiși
  • sfârăiseși
a III-a (el, ea)
  • sfârăie
(să)
  • sfârăie
  • sfârăia
  • sfârăi
  • sfârăise
plural I (noi)
  • sfârăim
(să)
  • sfârăim
  • sfârăiam
  • sfârăirăm
  • sfârăiserăm
  • sfârăisem
a II-a (voi)
  • sfârăiți
(să)
  • sfârăiți
  • sfârăiați
  • sfârăirăți
  • sfârăiserăți
  • sfârăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârăie
(să)
  • sfârăie
  • sfârăiau
  • sfârăi
  • sfârăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sferei
  • sfereire
  • sfereit
  • sfereitu‑
  • sfereind
  • sfereindu‑
singular plural
  • sfereie
  • sfereiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sferei
(să)
  • sferei
  • sfereiam
  • sfereii
  • sfereisem
a II-a (tu)
  • sferei
(să)
  • sferei
  • sfereiai
  • sfereiși
  • sfereiseși
a III-a (el, ea)
  • sfereie
(să)
  • sfereie
  • sfereia
  • sferei
  • sfereise
plural I (noi)
  • sfereim
(să)
  • sfereim
  • sfereiam
  • sfereirăm
  • sfereiserăm
  • sfereisem
a II-a (voi)
  • sfereiți
(să)
  • sfereiți
  • sfereiați
  • sfereirăți
  • sfereiserăți
  • sfereiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfereie
(să)
  • sfereie
  • sfereiau
  • sferei
  • sfereiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfrâi
  • sfrâire
  • sfrâit
  • sfrâitu‑
  • sfrâind
  • sfrâindu‑
singular plural
  • sfrâie
  • sfrâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfrâi
(să)
  • sfrâi
  • sfrâiam
  • sfrâii
  • sfrâisem
a II-a (tu)
  • sfrâi
(să)
  • sfrâi
  • sfrâiai
  • sfrâiși
  • sfrâiseși
a III-a (el, ea)
  • sfrâie
(să)
  • sfrâie
  • sfrâia
  • sfrâi
  • sfrâise
plural I (noi)
  • sfrâim
(să)
  • sfrâim
  • sfrâiam
  • sfrâirăm
  • sfrâiserăm
  • sfrâisem
a II-a (voi)
  • sfrâiți
(să)
  • sfrâiți
  • sfrâiați
  • sfrâirăți
  • sfrâiserăți
  • sfrâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfrâie
(să)
  • sfrâie
  • sfrâiau
  • sfrâi
  • sfrâiseră
Intrare: sferă (s.f.)
sferă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfe
  • sfera
plural
  • sfere
  • sferele
genitiv-dativ singular
  • sfere
  • sferei
plural
  • sfere
  • sferelor
vocativ singular
plural
șferă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârâi, sfârâiverb

  • 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fusul sfîrîie aspru între degetele osoase. C. PETRESCU, R. DR. 305. DLRLC
    • format_quote Sfîrîie roatele tipografiilor fără minută de odihnă. CARAGIALE, N. F. 60. DLRLC
    • format_quote Și tot toarce cloanța, toarce... Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se mișca, a se deplasa cu repeziciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi, și fluierele picioarelor, subțiri ca la cocostîrc, sfîrîiau. Fugea, zbura... SADOVEANU, O. VII 358. DLRLC
      • format_quote Picioarele flăcăilor sfîrîiau, spulberau ceva nevăzut. CAMIL PETRESCU, O. I 118. DLRLC
      • format_quote Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrîie În apărare. BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Cu obrazul culcat pe vioară, cu ochii închiși, își sfîrîie degetele pe strune. REBREANU, I. 11. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Pe pragul casei lui Țigău, Rusanda își sfîrîia fusul grăbit între degete. POPA, V. 275. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. DLRLC
      • chat_bubble A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nu știu dacă ție îți place ori ba, dară mie îmi sfîrîie inima după dînsul. ISPIRESCU, L. 387. DLRLC
        • format_quote Cum sfîrîia fusul roții, așa-mi sfîrîia inima-n mine, de dragostea Măriucăi! CREANGĂ, A. 63. DLRLC
      • chat_bubble A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. DEX '09 DLRLC
        • diferențiere Fuge (sau merge) de-i sfârâie călcâiele = fuge foarte tare. DLRLC
          • format_quote Mergea... glonț spre acel palat minunat, de-i sfîrîiau călcîiele. POPESCU, B. II 28. DLRLC
    • 1.2. A produce un zgomot ușor, continuu. DLRLC
      • format_quote Mașina se oprise pe șoseaua pustie... și motorul vibra și sfîrîia potolit. DUMITRIU, N. 272. DLRLC
      • format_quote Părintele Filip turna în pahare un vin alb, subțirel, care sfîrîia și tresărea în stropi. SADOVEANU, O. VIII 100. DLRLC
      • format_quote Iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei. SADOVEANU, F. J. 554. DLRLC
  • 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe vatră sfîrîia, într-un hîrb de ceaun, friptura de purcel. SADOVEANU, O. I 351. DLRLC
    • format_quote Hribii, așezați pe spete și cu pîntecele-n sus, sfîrîiau pe cărbuni. HOGAȘ, M. N. 117. DLRLC
    • format_quote A luat pielea cea de porc... și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dînsa au început a pîrîi și pielea a sfîrîi. CREANGĂ, O. I 52. DLRLC
    • format_quote figurat Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257. DLRLC
    • format_quote prin metonimie Lumina lămpii sfîrîia, împuținată și fumegoasă. C. PETRESCU, A. 118. DLRLC
    • format_quote prin metonimie O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINESCU, O. I 52. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A se prăji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: prăji
      • format_quote Puse într-un hîrb de ceaun la sfîrîit slănină și bucăți afumate de porc. SADOVEANU, B. 94. DLRLC
  • 3. Despre insecte: țârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țârâi
    • format_quote În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80. DLRLC
    • format_quote figurat De pretutindeni, toate, într-un susur nedeslușit, sfîrîiau a uscăciune. HOGAȘ, M. N. 172. DLRLC
    • 3.1. (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fâlfâi
      • format_quote Prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. DLRLC
      • format_quote Canarii sfîrîiau din pene și piuiau, privighetorile doineau, un papagal, sub o cupolă de sîrmă, se alinta și vorbea ca un copil! GALACTION, O. I 328. DLRLC
      • format_quote Păsările, stîrnite de cîine, izbucneau din cuiburi, sfîrîiau din aripi, mînate drept în față. C. PETRESCU, S. 27. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: sfârâiesc. DLRLC
etimologie:
  • Sfâr + sufix -âi. DEX '09 DEX '98

sfe, sferesubstantiv feminin

  • 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Obiect care are aproximativ această formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. rar Glob terestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Și spun că cu nimereală Ț-au dat... lăcașul pe a sferei rotunzeală. CONACHI, P. 261. DLRLC
  • 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cînd eram pilot... pîndeam să surprind armonia sferelor cerești în mișcare. CAMIL PETRESCU, T. II 187. DLRLC
    • format_quote Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
    • format_quote Chiar în acele sfere care au ceresc nume... amorul domnește ca aerul în lume. ALEXANDRESCU, P. 43. DLRLC
  • 3. Atmosferă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: atmosferă
  • 4. figurat Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Cuvântul «arbore»] împarte sfera de răspîndire cu «copac», cu «pom», iar în Transilvania și cu «lemn». GRAUR, F. L. 19. DLRLC
    • format_quote Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. DLRLC
    • format_quote Voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 425. DLRLC
    • 4.1. Sferă de influență = domeniu, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Sferă de influență economică. DLRLC
    • 4.2. Sferă de influență = zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere își rezervă ori își exercită o anumită influență (economică, politică sau militară). DEX '09 MDN '00
    • 4.3. Sferele înalte = cercurile guvernamentale ale unei societăți. NODEX
    • 4.4. Mediu (social). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: mediu
      • format_quote Neera și Horațiu au dreptul de a face În sfera lor înaltă oricare pas le place. ALECSANDRI, T. II 211. DLRLC
      • format_quote Zoița... este o ființă care s-au aruncat afară din sfera ei, prin ambiția ce are de a fi cocoană. RUSSO, S. 7. DLRLC
  • 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: denotație
    • chat_bubble logică Sfera noțiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esențiale ale noțiunii. DLRLC DN
  • 6. economie Sfera producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale. MDN '00
  • 7. economie Sfera neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. MDN '00
  • comentariu învechit Plural și: sferi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.