2 intrări
38 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sferei v vz sfârâi
SFÂRÂI, sfârâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; p. ext. a se mișca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A țârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -ăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = a) domeniu, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere își rezervă ori își exercită o anumită influență (economică, politică sau militară). ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfărăi v vz sfârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfârăi v vz sfârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfârâi [At: CUV. D. BĂTR. II, 455/10 / V: (înv) sfărăi, sferei, sfrâi, (reg) ~răi, spârăi / Pzi: sfârâi, (îrg) ~esc / E: sfâr + -âi] 1 vi (D. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite ori fierte sau d. alte corpuri ori substanțe încinse sau încălzite în contact cu o sursă de căldură) A produce zgomote șuierătoare și repetate, de mică intensitate. 2-3 vti (Rar; pex) A (se) prăji. 4 vi (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) A produce pocnete mici, scurte și repetate Si: (înv) a prisni2, (reg) a pârâi. 5 vi A arde repede cu pâlpâiri sau scăpări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: (înv) a prisni2, (reg) a pârâi. 6 vi (D. fus de tors, d. roți sau, pex, d. alte obiecte în mișcare) A produce un zgomot caracteristic care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării Si: (reg) prisni, prâznăi, prâznăli. 7 vi (Pex) A se mișca (sau a merge sau a funcționa etc.) foarte repde Si: (reg) prisni, prâznăi, prâznăli. 8-9 vt (Pfm; îe) A-i ~ (cuiva) călcâiele (sau, rar, picioarele, piciorușele) A fugi sau a merge foarte repede. 10 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau călcâiele) (după cineva) A-i fi foarte dor de cineva. 11 vt (Pop; îae) A fi îndrăgostit de cineva. 12 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima de dorul (a ceva) A dori foarte mult un anumit lucru. 13 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) coliva în piept A fi pe moarte. 14 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau sufletul) A avea o stare de emoție, de neliniște, de teamă. 15 vi (Rar; fig; d. oameni) A se manifesta, a acționa sau a se dezlănțui sub impulsul unui sentiment puternic, al unei stări sufletești deosebite etc. 16 vi (D. păsări) A produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (în timpul zborului) Si: a fâlfâi, (reg) a păbâi. 17 vi (D. insecte) A produce un zgomot caracteristic (în timpul zborului) Si: a bâzâi, a zâzâi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop) a bombăni, (reg) a bornăi, a vâjâi. 18 vi (D. unele insecte și d. unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate Si: a țârâi, a țâțâi. 19 vi (Reg; d. pisici) A toarce. 20 vi (Reg; d. cai) A sforăi . 21 vi (Reg; d. frunze) A fremăta (1). 22 vi (Rar; d. ploaie, picături de ploaie, grindină) A părâi. 23 vi (Reg; d. zăpadă) A pârâi. 24 vi (D. băuturi efervescente) A produce un fâsâit caracteristic. 25 vi (Nob; d. băuturi) A gâlgâi (1). 26 vi (Nob; d. surse naturale de apă) A susura (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sferă1 sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 22 / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: ngr σφαῖρα, lat sphaera, it sfera, ger Sphäre, fr sphère] 1 Mulțime a punctelor din spațiu care se află la o distanță constantă, numită rază, de un punct fix, numit centru. 2 Corp geometric mărginit de o sferă (1). 3 (Nob; îe) A se întoarce ~ra A se ivi o situație (neplăcută) asemănătoare cu una prin care a mai trecut și altcineva. 4 Obiect care are, aproximativ, forma unei sfere (1) Si: glob, (rar) rotoghilă. 5 (Îvr; fig) Psihic. 6-7 (Îvr) Categorie (3-4). 8 (Asr) Pământ. 9 (Pex) Planetă. 10-11 (Pgn) Astru (1-2). 12 (Înv) Glob pământesc. 13 (Asr) Tărâm. 14 (Adesea fig; șîs ~ cerească, sau, înv, cereasca ~) Întregul spațiu cosmic imaginat ca o sferă (1) cu raza infinită, pe care se proiectează, aparent, corpurile cerești. 15 (Adesea fig; prc) Parte din sfera (14) văzută deasupra universului și care are, aparent, forma unei jumătăți de sferă (1) Si: cer, firmament, tărie, boltă, (înv) crug, crâng. 16 Fiecare dintre sferele (1) transparente (concentrice) imaginate de vechii astronomi pentru a explica mișcarea (aparentă) a corpurilor cerești. 17 (Înv; îs) ~ paralelă Aspect al sferei cerești în mișcare diurnă. 18 (Înv; îs) ~ dreaptă Aspect al mișcării diurne pentru toate punctele situate pe ecuatorul terestru. 19 (Iuz; șîs ~ armilară) Instrument folosit în studiul astronomiei, care era format din cercuri dispuse astfel încât să sugereze o sferă (12) cu așezarea și mișcarea planetelor din sistemul nostru solar în raport cu pământul, plasat în centrul întregii construcții. 20 (Rar) Orbită. 21 (Rar) Atmosferă (1). 22 (Adesea cu determinări care indică felul, preocuparea etc.) Limite între care există, acționează, se dezvoltă etc. cineva sau ceva sau între care se desfășoară o manifestare, o activitate etc. 23 Cuprinsul dintre aceste limite Si: domeniu, tărâm. 24 (Îs) ~ producției materiale Totalitate a ramurilor unei economii (naționale) în care se crează bunuri materiale (sau se desăvârșește procesul producției de bunuri materiale). 25 (Îs) ~ neproductivă Totalitate a sectoarelor dintr-o economie (națională) în care se prestează muncă, dar în care nu se creează bunuri materiale. 26 (Cu determinări care arată felul) Mediu social, cultural, politic, profesional etc. în care trăiește sau activează cineva. 27 Grupare socială culturală, politică, profesională etc. din care face parte cineva. 28-29 (Nob) Conjunctură (1-2). 30 Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. 31 (Reg) Afacere (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfrâi v vz sfârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spârăi v vz sfârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șferă sf vz sferă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFÂRÂI, pers. 3 sfârâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; p. ext. a se mișca, a se deplasa cu repeziciune. ◊ Expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A țârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -âi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = întindere, spațiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață; obiect care are aproximativ această formă (v. glob). ♦ (Rar) Glob terestru. Și spun că cu nimereală Ț-au dat... lăcașul pe a sferei rotunzeală. CONACHI, P. 261. 2- (Adesea la pl.) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii. Cînd eram pilot... pîndeam să surprind armonia sferelor cerești în mișcare. CAMIL PETRESCU, T. II 187. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. EMINESCU, O. I 170. Chiar în acele sfere care au ceresc nume... amorul domnește ca aerul în lume. ALEXANDRESCU, P. 43. 3. Fig. Cercul, domeniul, limitele în cadrul cărora există sau se desfășoară o acțiune. [Cuvîntul «arbore»] împarte sfera de răspîndire cu «copac», cu «pom», iar în Transilvania și cu «lemn». GRAUR, F. L. 19. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. Voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 425. ◊ Sferă de influență = întindere, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. Sferă de influență economică. ♦ Mediu în care trăiește cineva. Neera și Horațiu au dreptul de a face În sfera lor înaltă oricare pas le place. ALECSANDRI, T. II 211. Zoița... este o ființă care s-au aruncat afară din sfera ei, prin ambiția ce are de a fi cocoană. RUSSO, S. 7. 4. (În logică, numai în expr.) Sfera noțiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esențiale ale noțiunii. – Pl. și: (învechit) sferi (ALECSANDRI, P. III 102, CONACHI, P. 268).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÎRÎI, sfîrîi, vb. IV. Intranz. 1. (În special despre materii grase) A trosni ușor și continuu cînd arde sau se prăjește pe foc. Pe vatră sfîrîia, într-un hîrb de ceaun, friptura de purcel. SADOVEANU, O. I 351. Hribii, așezați pe spete și cu pîntecele-n sus, sfîrîiau pe cărbuni. HOGAȘ, M. N. 117. A luat pielea cea de porc... și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dînsa au început a pîrîi și pielea a sfîrîi. CREANGĂ, O. I 52. ◊ (Prin metonimie) Lumina lămpii sfîrîia, împuținată și fumegoasă. C. PETRESCU, A. 118. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINESCU, O. I 52. ◊ Fig. Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257. ♦ A se prăji. Puse într-un hîrb de ceaun la sfîrîit slănină și bucăți afumate de porc. SADOVEANU, B. 94. 2. (Despre insecte) A produce sunete ascuțite, continue, caracteristice speciei. V. țîrîi. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80. ◊ Fig. De pretutindeni, toate, într-un susur nedeslușit, sfîrîiau a uscăciune. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Despre păsări) A mișca repede și zgomotos din aripi, producînd un sunet caracteristic. V. fîlfîi. Prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Canarii sfîrîiau din pene și piuiau, privighetorile doineau, un papagal, sub o cupolă de sîrmă, se alinta și vorbea ca un copil! GALACTION, O. I 328. Păsările, stîrnite de cîine, izbucneau din cuiburi, sfîrîiau din aripi, mînate drept în față. C. PETRESCU, S. 27. 3. (Despre obiecte) A produce (printr-o mișcare de învîrtire continuă) un zgomot ușor. V. bîzîi. Fusul sfîrîie aspru între degetele osoase. C. PETRESCU, R. DR. 305. Sfîrîie roatele tipografiilor fără minută de odihnă. CARAGIALE, N. F. 60. Și tot toarce cloanța, toarce... Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. ◊ Expr. A-i sfîrîi cuiva inima = a i se zbate cuiva inima (de dor, de dragoste). Nu știu dacă ție îți place ori ba, dară mie îmi sfîrîie inima după dînsul. ISPIRESCU, L. 387. Cum sfîrîia fusul roții, așa-mi sfîrîia inima-n mine, de dragostea Măriucăi! CREANGĂ, A. 63. A-i sfîrîi cuiva călcîiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). ◊ Tranz. fact. Cu obrazul culcat pe vioară, cu ochii închiși, își sfîrîie degetele pe strune. REBREANU, I. 11. Pe pragul casei lui Țigău, Rusanda își sfîrîia fusul grăbit între degete. POPA, V. 275. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ A produce un zgomot ușor, continuu. Mașina se oprise pe șoseaua pustie... și motorul vibra și sfîrîia potolit. DUMITRIU, N. 272. Părintele Filip turna în pahare un vin alb, subțirel, care sfîrîia și tresărea în stropi. SADOVEANU, O. VIII 100. Iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei. id. F. J. 554. 4. A se mișca foarte repede (dînd iluzia că produce zgomote). Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi, și fluierele picioarelor, subțiri ca la cocostîrc, sfîrîiau. Fugea, zbura... SADOVEANU, O. VII 358. Picioarele flăcăilor sfîrîiau, spulberau ceva nevăzut. CAMIL PETRESCU, O. I 118. Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrîie În apărare. BOLINTINEANU, O. 74. ◊ Expr. Fuge (sau merge) de-i sfîrîie călcîiele = fuge foarte tare. Mergea... glonț spre acel palat minunat, de-i sfîrîiau călcîiele. POPESCU, B. II 28. – Prez. ind. și: sfîrîiesc (COȘBUC, P. II 55, NEGRUZZI, S. II 201).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFERĂ s.f. 1. (Geom.) Suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect avînd această formă; glob. 2. Regiune cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sferă de influență = întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită influența cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se referă caracterele esențiale ale unei noțiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphère, it. sfera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFERĂ s. f. 1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru). ♦ obiect având această formă; glob. 2. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară. 4. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație (1). 5. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. (< fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SFÂRÂI pers. 3 sfârâie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu și ascuțit (cauzat de o mișcare); a face „sfâr”. Fusul sfârâie. ◊ Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a șâșâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A produce un zgomot șuierător caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate în aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu îngust) A produce un zgomot șuierător, înăbușit; a fâsâi. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „sfârr-sfârr”; a țârâi. /sfâr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFERĂ ~e f. 1) Suprafață formată de mulțimea punctelor din spațiu egal depărtate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafață. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cerească boltă cerească. 4) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; cerc; domeniu. ◊ ~ de influență mediu în limitele căruia se exercită influența cuiva sau a ceva; zonă de influență. ~ele înalte cercurile guvernamentale ale unei societăți. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphäre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfârăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (vorbind mai ales de lichide când încep a fierbe): carnea sfârăe pe cărbuni; 2. fig. și fam. a se aprinde: a început a le sfârăi inimile unul după altul CR. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sferă f. 1. corp solid ale cărui toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior numit centru; 2. reprezentarea globului terestru; 3. partea spațiului în care o planetă își face cursul; 4. fig. întindere de putere, de activitate; sfera cunoștințelor omenești; 5. (poetic) regiune cerească: din sfere luminoase GR. AL. prin sferele ’nstelate AL. a sferelor cântare EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sféră f., pl. e (vgr. sphaira, lat. sphaera. V. atmo-sferă, emi- și plani- sfer). Glob, boambă, corp solid care are toate punctele suprafețeĭ de o potrivă depărtate de centrŭ. Orbită, spațiŭ în care vechiĭ astronomi credeaŭ că o planetă își împlinește cursu: sfera luĭ Saturn. Fig. Locu în care se dezvolta talentu, activitatea saŭ puterea cuĭva: sfera științeĭ omeneștĭ, sfera de activitate a cuĭva. Poet. Regiune: din sferele cereștĭ. – Suprafața sfereĭ se obține înmulțind 3,1416 cu de 4 orĭ pătratu diametruluĭ, ĭar volumu luînd cele 4/3 din 3,1416 și înmulțind rezultatu obținut pin cubu razeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfîrîĭ a -ĭ v. intr. (d. sfir și rudă cu vsl. svirati, sviriti, a șuiera; ngr. sfyrizo). Fac sfîr: fusu sfîrîĭe cînd se’nvirtește, apa sfîrîĭe cînd e aproape să fearbă, friptura sfîrîĭe pe grătar. Fig. Fugea de-ĭ sfîrîĭaŭ călcîĭele, fugea grozav. A-țĭ sfîrîĭ călcîĭele, a dori grozav să plecĭ. A-țĭ sfîrîĭ inima după, a ĭubi, a dori grozav.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!sfârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 sfârâie, imperf. 3 pl. sfârâiau; conj. prez. 3 să sfârâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sferă s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârâi, 3 sfârâie, imperf. 3 sg. sfârâia; conj. prez. 3 să sfârâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sferă s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfârâi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârâi, 3 sg. și pl. sfârâie, imperf. 3 sg. sfârâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sferă s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. sfîrîie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sfârâiu, -râie 3, -râiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFÂRÂI vb. v. fâlfâi, țârâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFÂRÂI vb. (Mold.) a pârâi. (Focul ~ în sobă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFERĂ s. 1. (GEOM.) suprafață sferică. 2. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 3. v. glob. 4. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 7. (LOG.) denotație, extensiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFERĂ s. 1. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 2. (GEOGR., ASTRON.) glob. (~ pămîntească.) 3. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învîrte?) 4. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, tărîm, zonă. (~ de preocupări.) 5. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 6. (LOG.) denotație, extensiune.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfîrîi vb. v. FÎLFÎI. ȚÎRÎI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÎRÎI vb. (Mold.) a pîrîi. (Focul ~ în sobă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
armonia sferelor v. armonie (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i sfârâi (cuiva) călcâiele expr. a fugi foarte repede.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfârâi, sfârâiverb
- 1. (Despre obiecte în mișcare) A produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fusul sfîrîie aspru între degetele osoase. C. PETRESCU, R. DR. 305. DLRLC
- Sfîrîie roatele tipografiilor fără minută de odihnă. CARAGIALE, N. F. 60. DLRLC
- Și tot toarce cloanța, toarce... Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. DLRLC
- 1.1. A se mișca, a se deplasa cu repeziciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi, și fluierele picioarelor, subțiri ca la cocostîrc, sfîrîiau. Fugea, zbura... SADOVEANU, O. VII 358. DLRLC
- Picioarele flăcăilor sfîrîiau, spulberau ceva nevăzut. CAMIL PETRESCU, O. I 118. DLRLC
- Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrîie În apărare. BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
- Cu obrazul culcat pe vioară, cu ochii închiși, își sfîrîie degetele pe strune. REBREANU, I. 11. DLRLC
- Pe pragul casei lui Țigău, Rusanda își sfîrîia fusul grăbit între degete. POPA, V. 275. DLRLC
- Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. DLRLC
- A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. DEX '09 DLRLC
- Nu știu dacă ție îți place ori ba, dară mie îmi sfîrîie inima după dînsul. ISPIRESCU, L. 387. DLRLC
- Cum sfîrîia fusul roții, așa-mi sfîrîia inima-n mine, de dragostea Măriucăi! CREANGĂ, A. 63. DLRLC
-
- A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. DEX '09 DLRLC
- A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. DEX '09 DLRLC
- diferențiere Fuge (sau merge) de-i sfârâie călcâiele = fuge foarte tare. DLRLC
- Mergea... glonț spre acel palat minunat, de-i sfîrîiau călcîiele. POPESCU, B. II 28. DLRLC
-
-
-
- 1.2. A produce un zgomot ușor, continuu. DLRLC
- Mașina se oprise pe șoseaua pustie... și motorul vibra și sfîrîia potolit. DUMITRIU, N. 272. DLRLC
- Părintele Filip turna în pahare un vin alb, subțirel, care sfîrîia și tresărea în stropi. SADOVEANU, O. VIII 100. DLRLC
- Iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei. SADOVEANU, F. J. 554. DLRLC
-
-
- 2. (Despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot șuierător caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe vatră sfîrîia, într-un hîrb de ceaun, friptura de purcel. SADOVEANU, O. I 351. DLRLC
- Hribii, așezați pe spete și cu pîntecele-n sus, sfîrîiau pe cărbuni. HOGAȘ, M. N. 117. DLRLC
- A luat pielea cea de porc... și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dînsa au început a pîrîi și pielea a sfîrîi. CREANGĂ, O. I 52. DLRLC
- Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257. DLRLC
- Lumina lămpii sfîrîia, împuținată și fumegoasă. C. PETRESCU, A. 118. DLRLC
- O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINESCU, O. I 52. DLRLC
- 2.1. A se prăji. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prăji
- Puse într-un hîrb de ceaun la sfîrîit slănină și bucăți afumate de porc. SADOVEANU, B. 94. DLRLC
-
-
- 3. Despre insecte: țârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țârâi
- În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80. DLRLC
- De pretutindeni, toate, într-un susur nedeslușit, sfîrîiau a uscăciune. HOGAȘ, M. N. 172. DLRLC
- 3.1. (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fâlfâi
- Prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. DLRLC
- Canarii sfîrîiau din pene și piuiau, privighetorile doineau, un papagal, sub o cupolă de sîrmă, se alinta și vorbea ca un copil! GALACTION, O. I 328. DLRLC
- Păsările, stîrnite de cîine, izbucneau din cuiburi, sfîrîiau din aripi, mînate drept în față. C. PETRESCU, S. 27. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: sfârâiesc. DLRLC
etimologie:
- Sfâr + sufix -âi. DEX '09 DEX '98
sferă, sferesubstantiv feminin
- 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Obiect care are aproximativ această formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Glob terestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Și spun că cu nimereală Ț-au dat... lăcașul pe a sferei rotunzeală. CONACHI, P. 261. DLRLC
-
-
- 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cînd eram pilot... pîndeam să surprind armonia sferelor cerești în mișcare. CAMIL PETRESCU, T. II 187. DLRLC
- Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
- Chiar în acele sfere care au ceresc nume... amorul domnește ca aerul în lume. ALEXANDRESCU, P. 43. DLRLC
-
- 3. Atmosferă. DEX '09 DEX '98sinonime: atmosferă
- 4. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. DEX '09 DLRLC
- [Cuvântul «arbore»] împarte sfera de răspîndire cu «copac», cu «pom», iar în Transilvania și cu «lemn». GRAUR, F. L. 19. DLRLC
- Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. DLRLC
- Voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 425. DLRLC
- 4.1. Sferă de influență = domeniu, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență. DEX '09 DLRLC DN
- Sferă de influență economică. DLRLC
-
- 4.2. Sferă de influență = zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere își rezervă ori își exercită o anumită influență (economică, politică sau militară). DEX '09 MDN '00
- 4.3. Sferele înalte = cercurile guvernamentale ale unei societăți. NODEX
- 4.4. Mediu (social). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: mediu
- Neera și Horațiu au dreptul de a face În sfera lor înaltă oricare pas le place. ALECSANDRI, T. II 211. DLRLC
- Zoița... este o ființă care s-au aruncat afară din sfera ei, prin ambiția ce are de a fi cocoană. RUSSO, S. 7. DLRLC
-
-
- 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: denotație
- Sfera noțiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esențiale ale noțiunii. DLRLC DN
-
- 6. Sfera producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale. MDN '00
- 7. Sfera neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. MDN '00
- comentariu Plural și: sferi. DLRLC
etimologie:
- sphère DEX '09 DEX '98 DN
- sphaera DEX '09 DEX '98 DN