*sféră f., pl. e (vgr. sphaira, lat. sphaera. V. atmo-sferă, emi- și plani- sfer). Glob, boambă, corp solid care are toate punctele suprafețeĭ de o potrivă depărtate de centrŭ. Orbită, spațiŭ în care vechiĭ astronomi credeaŭ că o planetă își împlinește cursu: sfera luĭ Saturn. Fig. Locu în care se dezvolta talentu, activitatea saŭ puterea cuĭva: sfera științeĭ omeneștĭ, sfera de activitate a cuĭva. Poet. Regiune: din sferele cereștĭ. – Suprafața sfereĭ se obține înmulțind 3,1416 cu de 4 orĭ pătratu diametruluĭ, ĭar volumu luînd cele 4/3 din 3,1416 și înmulțind rezultatu obținut pin cubu razeĭ.