Definiția cu ID-ul 1238535:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfe1 sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 22 / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: ngr σφαῖρα, lat sphaera, it sfera, ger Sphäre, fr sphère] 1 Mulțime a punctelor din spațiu care se află la o distanță constantă, numită rază, de un punct fix, numit centru. 2 Corp geometric mărginit de o sferă (1). 3 (Nob; îe) A se întoarce ~ra A se ivi o situație (neplăcută) asemănătoare cu una prin care a mai trecut și altcineva. 4 Obiect care are, aproximativ, forma unei sfere (1) Si: glob, (rar) rotoghilă. 5 (Îvr; fig) Psihic. 6-7 (Îvr) Categorie (3-4). 8 (Asr) Pământ. 9 (Pex) Planetă. 10-11 (Pgn) Astru (1-2). 12 (Înv) Glob pământesc. 13 (Asr) Tărâm. 14 (Adesea fig; șîs ~ cerească, sau, înv, cereasca ~) Întregul spațiu cosmic imaginat ca o sferă (1) cu raza infinită, pe care se proiectează, aparent, corpurile cerești. 15 (Adesea fig; prc) Parte din sfera (14) văzută deasupra universului și care are, aparent, forma unei jumătăți de sferă (1) Si: cer, firmament, tărie, boltă, (înv) crug, crâng. 16 Fiecare dintre sferele (1) transparente (concentrice) imaginate de vechii astronomi pentru a explica mișcarea (aparentă) a corpurilor cerești. 17 (Înv; îs) ~ paralelă Aspect al sferei cerești în mișcare diurnă. 18 (Înv; îs) ~ dreaptă Aspect al mișcării diurne pentru toate punctele situate pe ecuatorul terestru. 19 (Iuz; șîs ~ armilară) Instrument folosit în studiul astronomiei, care era format din cercuri dispuse astfel încât să sugereze o sferă (12) cu așezarea și mișcarea planetelor din sistemul nostru solar în raport cu pământul, plasat în centrul întregii construcții. 20 (Rar) Orbită. 21 (Rar) Atmosferă (1). 22 (Adesea cu determinări care indică felul, preocuparea etc.) Limite între care există, acționează, se dezvoltă etc. cineva sau ceva sau între care se desfășoară o manifestare, o activitate etc. 23 Cuprinsul dintre aceste limite Si: domeniu, tărâm. 24 (Îs) ~ producției materiale Totalitate a ramurilor unei economii (naționale) în care se crează bunuri materiale (sau se desăvârșește procesul producției de bunuri materiale). 25 (Îs) ~ neproductivă Totalitate a sectoarelor dintr-o economie (națională) în care se prestează muncă, dar în care nu se creează bunuri materiale. 26 (Cu determinări care arată felul) Mediu social, cultural, politic, profesional etc. în care trăiește sau activează cineva. 27 Grupare socială culturală, politică, profesională etc. din care face parte cineva. 28-29 (Nob) Conjunctură (1-2). 30 Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. 31 (Reg) Afacere (5).