3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMÉN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. – Et. nec.

SÉMEN1 s. m. v. seamăn.

semen1 sm [At: ANTIPA, P. 486 / Pl: ~i / E: nct] Bară de oțel folosită la pescuitul pe sub gheață, la tăierea copciilor și la desprinderea blocurilor de gheață Si: ghin.

SÉMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. – Et. nec.

SÉMEN2, semeni, s. m. Drug de fier în patru muchii, cu vîrf ascuțit și cu mîner de lemn, întrebuințat de pescari la spargerea gheții.

SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna

SEÁMĂN, semeni, s. m. (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: sémen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).

seamăn, smf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 335/9 / V: semen sm, (rar) semene sf, (reg) semin / Pl: semeni, semene / E: pvb semăna2 cf lat similis] 1 Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu o altă ființă, cu un alt obiect etc. Si: pereche, (pop) potrivă. 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) de necomparat (prin calitate, dimensiune, intensitate etc.) cu altceva similar Si: incomparabil, inegalabil, neasemănat. 4-5 (Îal; pex) (Care este) cu totul deosebit Si: extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. 6 (Îe) A nu(-și) (mai) avea (sau a nu-și afla) ~ (pe sau, rar, în lume) A nu se putea compara cu nimic datorită însușirilor pe care le posedă Si: a fi unic. 7 (Nob) Înfățișare. 8 (De obicei urmat de un aps) Ființă (umană) considerată din punctul de vedere al apartenenței la aceeași specie, categorie, grup etc. Si: aproape.

semen-contra s [At: MAN. SĂNĂT. 160/10 / E: fr semen-contra] (Med) Pulbere din bobocii uscați ai unor specii de pelin (Artemisia), folosită în tratarea ascaridiozei.

SEÁMĂN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: sémen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).

SEÁMĂN, semeni, s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a nu avea pereche, asemănare, a nu mai exista altul la fel. Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. – Variante: (regional) sámăn (SADOVEANU, O. VIII 174), sémen (SADOVEANU, E. 194) s. m.

SEÁMĂN sémeni m. Persoană care este la fel cu alta. ◊ Fără (de) ~ fără asemănare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemănare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semăna

seamăn m. 1. care este asemenea sieș, aproapele: iubiți pe semenii voștri; 2. se zice de lucruri sau de ființe asemenea: n’are seamăn pe lume AL. [Lat. SIMILIS].

1) seámăn m., pl. sémenĭ (lat. simĭlis, asemenea. V. semăn 2). Care seamană cu tine, aproapele tăŭ, om: ĭubește-l pe seamănu tăŭ ca pe tine însuțĭ, semeniĭ noștrĭ. Fără seamăn, fără egal, fără asemănare, fără păreche, fără potrivă: un viteaz fără seamăn. A nu avea seamăn, a nu avea egal, a-ĭ întrece pe toțĭ. – Și fem., pl. semene: semenele noastre. Fals semen în L. M. Cp. cu geamăn, geamăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sémen (persoană, drug de fier) s. m., pl. sémeni

arată toate definițiile

Intrare: Semen
Semen nume propriu
nume propriu (I3)
  • Semen
Intrare: semen (drug)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semen
  • semenul
  • semenu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • semen
  • semenului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
Intrare: semen / seamăn
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semen
  • semenul
  • semenu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • semen
  • semenului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M28)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seamăn
  • seamănul
  • seamănu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • seamăn
  • seamănului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samăn
  • samănul
  • samănu‑
plural
  • sameni
  • samenii
genitiv-dativ singular
  • samăn
  • samănului
plural
  • sameni
  • samenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

semen (drug)

  • 1. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ghin

etimologie:

semen / seamăn seamăn samăn

  • 1. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om); pereche potrivită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38.
      surse: DLRLC
    • Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24.
      surse: DLRLC
    • El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru acest sens se folosește forma semen.
      surse: DEX '09
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) seamăn = fără asemănare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: extraordinar neasemuit attach_file un exemplu
      exemple
      • Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23.
        surse: DLRLC
      • O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206.
        surse: DLRLC
      • Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480.
        surse: DLRLC

etimologie: