26 de definiții pentru semen / seamăn

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMEN1 s. m. v. seamăn.

SEMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. /v. a semăna

SEAMĂN, semeni, s. m. (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: semen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).

seamăn, smf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 335/9 / V: semen sm, (rar) semene sf, (reg) semin / Pl: semeni, semene / E: pvb semăna2 cf lat similis] 1 Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu o altă ființă, cu un alt obiect etc. Si: pereche, (pop) potrivă. 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) de necomparat (prin calitate, dimensiune, intensitate etc.) cu altceva similar Si: incomparabil, inegalabil, neasemănat. 4-5 (Îal; pex) (Care este) cu totul deosebit Si: extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. 6 (Îe) A nu(-și) (mai) avea (sau a nu-și afla) ~ (pe sau, rar, în lume) A nu se putea compara cu nimic datorită însușirilor pe care le posedă Si: a fi unic. 7 (Nob) Înfățișare. 8 (De obicei urmat de un aps) Ființă (umană) considerată din punctul de vedere al apartenenței la aceeași specie, categorie, grup etc. Si: aproape.

SEAMĂN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. [Var.: semen s. m.] – Din semăna2 (derivat regresiv).

SEAMĂN, semeni, s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a nu avea pereche, asemănare, a nu mai exista altul la fel. Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. – Variante: (regional) samăn (SADOVEANU, O. VIII 174), semen (SADOVEANU, E. 194) s. m.

SEAMĂN semeni m. Persoană care este la fel cu alta. ◊ Fără (de) ~ fără asemănare; neasemuit. A nu (mai) avea ~ (pe lume) a nu (mai) avea asemănare; a nu (mai) avea pereche (pe lume). [Var. semen] /Din a semăna

seamăn m. 1. care este asemenea sieș, aproapele: iubiți pe semenii voștri; 2. se zice de lucruri sau de ființe asemenea: n’are seamăn pe lume AL. [Lat. SIMILIS].

1) seámăn m., pl. sémenĭ (lat. simĭlis, asemenea. V. semăn 2). Care seamană cu tine, aproapele tăŭ, om: ĭubește-l pe seamănu tăŭ ca pe tine însuțĭ, semeniĭ noștrĭ. Fără seamăn, fără egal, fără asemănare, fără păreche, fără potrivă: un viteaz fără seamăn. A nu avea seamăn, a nu avea egal, a-ĭ întrece pe toțĭ. – Și fem., pl. semene: semenele noastre. Fals semen în L. M. Cp. cu geamăn, geamăt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semen (persoană; drug de fier) s. m., pl. semeni

!semen (persoană, drug de fier) s. m., pl. semeni

semen (persoană, asemănare) v. seamăn

seamăn (fără ~) loc. adj., loc. adv. (frumusețe ~, frumoasă ~)

!seamăn (fără ~) loc. adj., loc. adv.

seamăn/semen (persoană, asemănare) s. m., (persoane) pl. semeni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~ul!)

SEMEN s. aproapele (art.), (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~!)

SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)

SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.)

Intrare: semen / seamăn
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semen
  • semenul
  • semenu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • semen
  • semenului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M28)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seamăn
  • seamănul
  • seamănu‑
plural
  • semeni
  • semenii
genitiv-dativ singular
  • seamăn
  • seamănului
plural
  • semeni
  • semenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samăn
  • samănul
  • samănu‑
plural
  • sameni
  • samenii
genitiv-dativ singular
  • samăn
  • samănului
plural
  • sameni
  • samenilor
vocativ singular
plural
semene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
semin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semen, semeni / seamăn, semenisubstantiv masculin

  • 1. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om); pereche potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. DLRLC
    • format_quote Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. DLRLC
    • format_quote El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. DLRLC
    • comentariu Pentru acest sens se folosește forma semen. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) seamăn = fără asemănare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. DLRLC
    • chat_bubble A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. DLRLC
      • format_quote O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. DLRLC
      • format_quote Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.