30 de definiții pentru ghin gin grin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec.

GHIN, ghinuri, s. n. 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec.

ghin sn [At: DA ms / V: din, gin, grin / Pl: ~uri / E: nct] 1 Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari. 2 Cazma îndoită pe amândouă laturile. 3 Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui). 4 Dispozitiv cu care pescarii scot nămolul de pe fundul apei pentru a aduna larvele de răsură necesare la pescuitul cegii.

GHIN, ghinuri, s. n. 1. Unealtă de dulgherie și de rotărie, în formă de daltă cu tăiș semicircular. 2. Cuțit cu tăiș în formă de unghie, cu care se fac săpături în lemn. 3. Cazma îndoită în amîndouă părțile laterale.

GHIN ~uri n. 1) Daltă cu lama semicirculară, folosită în rotărie. 2) Cuțit cu lama curbată cu care se scobește lemnul. 3) Hârleț cu părțile laterale îndoite. /Orig. nec.

ghin n. cazma îndoită de ambele părți laterale (la dulgheri, dogari și rotari). [Origină necunoscută].

ghin și gin n., pl. urĭ (cp. cu ghionoĭ). Raz (de scos bolovaniĭ din pavaj). Răzuș, daltă cu tăĭușu curb de scobit orĭ de netezit. Un fel de lopățică (la Dun. de jos și ghen) cu care pescariĭ scurmă pămîntu căutînd rîme (cea cu care scot vetricĭ de supt apă e o lopățică cu laturile curbe pusă în vîrfu uneĭ prăjinĭ).

GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.

GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.

GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în prezența boabelor de ienupăr.

GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].

GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)

gin s. n. (alim.) Băutură cu gust de ienupăr ◊ „Beau cu plăcere «Fanta», «Cola» sau gin tonic, îmi place pizza.” D. 136/95 p. 3 (din engl., fr. gin; DEX, DN3)

GIN ~uri n. (în țările anglo-saxone) Băutură alcoolică fabricată din cereale prin adăugarea boabelor de ienupăr. /<engl., fr. gin

gin n. sondă cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile de cegă. [Origină necunoscută].

gin m. geniu rău, la Mahomedani: Bosforul desmierdat de a ginilor suflare AL.

3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachiŭ de cereale fabricat în Anglia și Scoția.

2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmaniĭ îl daŭ unor spirite bune saŭ rele, inferioare îngerilor, dar superioare oamenilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri

gin (băutură) s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoabă. (~ al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentru tăierea copcilor în gheață.)

GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoabă. (~ al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentru tăierea copcilor în gheață.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghin (ghínuri), s. n.1. Sapă, cazma. – 2. Daltă. Origine incertă, dar probabil expresivă. Pare pînă la un punct formație paralelă lui cioc; este identică lui gin, s. n. (burghiu, sfredel). – Der. ghinărar, s. n. (daltă); ghinț, s. n. (calapod, formă), numit astfel probabil datorită vîrfului său, cf. cioc; ghinui, vb. (Trans., a ciopli cu tesla); ghionoi, s. n. (tîrnăcop); ghionoaie, s. f. (ciocănitoare, Picus maior, Picus minor), cf. celălalt nume, ciocănitoare, de la ciocan (identitatea cu ghionoi „tîrnăcop”, deși evidentă și semnalată încă de către Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 282, nu a fost admisă; după Tiktin, aflat în legătură cu gaură; Cihac, I, 119, se gîndește la sl. žlŭtŭ „blond”, sb., cr. žunja „blond”; Philippide, II, 714 propune o legătură cu alb. gjon „cucuvea”; cf. DAR și Pușcariu, Lr., 265; DAR se gîndește la posibilitatea unei rădăcini expresive, dar se referă mai curînd la intenția de a reproduce strigătul păsării; iar după Scriban, trebuie plecat de la vioi „ager”; nici una din aceste sugestii nu este convingătoare); ghiont, s. n. (brînci, lovitură cu cotul); (în)ghionti, vb. (a împinge; a da ghionturi, a da pumni); ghiontuială, s. f. (ghiont); ghiold, s. n. (ghiont), pare a rezulta dintr-o încrucișare a lui ghiont cu bold (DAR); (în)ghioldi, vb. (a împinge); ghioldiș, adv. (pieziș).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghin, ghinuri, s.n. – 1. Daltă cu tăișul rotund, cu care se realizează ornamentele pe obiectele din lemn (Nistor, 1977). 2. Ornament folosit în decorarea porților maramureșene (Bilțiu, 2010). – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă (DER).

ghin, ghinuri, s.n. – Daltă cu tăișul rotund, cu care se realizează ornamentele pe obiectele din lemn (Nistor 1977; Felecan 1983). – Et. nec. (MDA).

gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.

Intrare: ghin
gin1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gin
  • ginul
  • ginu‑
plural
  • ginuri
  • ginurile
genitiv-dativ singular
  • gin
  • ginului
plural
  • ginuri
  • ginurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghin
  • ghinul
  • ghinu‑
plural
  • ghinuri
  • ghinurile
genitiv-dativ singular
  • ghin
  • ghinului
plural
  • ghinuri
  • ghinurilor
vocativ singular
plural
grin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghin gin grin

  • 1. Daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: daltă
  • 2. Cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuțit
  • 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cazma sapă (unealtă)

etimologie:

gin (subst.) ghin grin

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Sort, porție de gin (1.).
    surse: DEX '09

etimologie: