3 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

secret2, [At: IST. AM. 38r/14 / V: (îrg) sic~, (reg) săc~ / Pl: ~e și (îvp) ~uri sn, ~eți, ~e a / E: fr secret, lat secretus, -a, -um] 1 sn Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului în ceea ce se întreprinde. 2 sn (Spc) Metodă, formulă de lucru, de fabricație ascunsă sau cunoscută numai de un număr mic de persoane. 3 sn Ansamblu de cunoștințe, de informații etc. pe care le deține o peroană sau un grup de persoane și care nu trebuie divulgate. 4 sn Ceea ce nu trebuie să se spună nimănui Si: ascunziș, taină, tăinuire, (rar) arcan1, (îvp) tăinicie, (reg) tărășenie. 5 sn (Îs) ~ lui Polichinelle Fals secret (4), deoarece este cunoscut deja de toți. 6 sn (Îlav) În ~ Fără martori. 7 sn (Îal) Într-un grup restrâns. 8 sn (Îal) În așa fel încât să nu devină public. 9 sn (Îal) În particular. 10 sn (Îal) În taină Si: pe ascuns, tainic, (îvr) în secretar. 11 sn (Rar; îe) A fi în ~ele zeilor A fi într-o poziție care-i permite să afle secrete (4) cunoscute numai de persoane importante. 12 sn (Rar; îae) A se afla în relații apropiate (de prietenie) cu persoane importante. 13-14 a Care este cunoscut de un număr limitat de persoane (sau care rămâne necunoscut) Si: (îvr) secretic (1-2), secretnic (1-2). 15 a Care este sau trebuie ținut ascuns de alții Si: confidențial, tainic, (înv) secretnic (3), (îvr) secretic (3). 16 a (Îs) Agent ~ Persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic, militar etc. 17 a (Îas; spc) Detectiv (1). 18 a (Îs) Poliție ~ă Serviciu național de poliție, în unele țări, care este atașat de Ministerul de Interne și de care depind toate serviciile de poliție din țara respectivă. 19 a (Îs) Societate (sau organizație, asociație) ~ă Societate (sau organizație, asociație) cu caracter conspirativ, constituită în ascuns, în mod ilegal. 20 a (Îs) Fond ~ Sumă de bani (în afara bugetului normal) de care poate să dispună o formă de guvernământ, un organ al ei. 21 a (Îs) Testament ~ Testament pe care testatorul îl depune în timpul vieții, ca măsură de prevedere, la tribunal, închis și sigilat. 22 a (Rar; d. oameni) Care știe să tacă Si: discret, tainic. 23 a (Rar; d. oameni) Prefăcut. 24 sn Ceea ce nu este cunoscut, descoperit, explicat, pătruns de înțeles (încă) de mintea omenească Si: enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (înv) nepricepere, neștiut2, neștiutură. 25 sn Ceea ce constituie condiția intimă, esențială a unei științe, a unei arte etc. 26 sn Ceea ce solicită o inițiere specială (într-un domeniu). 27 sn Rațiune (ascunsă). 28 a Care cuprinde în sine un secret (24) Si: ascuns, criptic, enigmatic, inexplicabil, ocult, misterios, necuprins, neînțeles, nepătruns, tainic, (iuz) misteric, (înv) neajuns2. 29 a Care nu se manifestă în mod vizibil Si: ascuns, tăinuit. 30 sn Mecanism care nu funcționează decât în anumite condiții cunoscute de o persoană sau de câteva persoane. 31 a (Rar; d. lacăte, încuietori etc.) Care funcționează cu ajutorul unui mecanism special (cunoscut de puține persoane). 32 a (D. chei) Care este de tip special. 33 a Care nu este la îndemâna oricui. 34 a (D. uși, intrări etc.) Care este ascuns privirilor (pentru cei neavizați) Si: ascuns, camuflat, mascat2. 35 a (D. locuri în care s-a ascuns ceva) Care este greu de găsit Si: ascuns. 36 sn (Rar) Tăcere păstrată în legătură cu un secret2 (13). 37 sn (Șîs ~ de stat) (Urmat de determinări care indică domeniul) Informații, date, documente etc. dintr-un anumit domeniu de activitate pe care le deține cineva (datorită profesiunii) și pe care nu are dreptul să le divulge (difuzarea lor fiind pedepsită de lege). 38 sn (Iuz; de obicei precedat de pp „de”) Celulă izolată într-o închisoare. 39 sn (Înv) Discreție . 40 sn (Îlav) La ~ Fără martori. 41 sn (Rar; îe) A pune (sau a băga) la ~ A aresta (1). 42 sn (Îvr) Closet. 43 sn (Înv) Proiectil de tun încărcat cu substanțe care emană aburi otrăvitori. 44 sn (Pex) Încărcătură a unui secret (43).

secret3, ~ea [At: ANON. CAR / V: (îvp) săc~ a, sic~ a, smf / Pl: ~eți, ~e / E: lat secretus] 1 a (Îvp; d. locuri, ținuturi etc.) Pustiu. 2 snf (Trs) Pustiu. 3 a (Îvp; d. așezări omenești, d. locuințe etc. sau d. locuri de obicei populate) Pustiu. 4 a (Pop; d. păduri, drumuri, locuri etc.) Neumblat. 5 sn (Înv) Loc părăsit (presupus de a fi bântuit de duhuri rele). 6 smf (Îvp; de obicei art; mai ales în imprecații; adesea euf) Diavol (1). 7 a (Pop) Blestemat (1).

secret1 s [At: POLIZU, P. 110/32 / Pl: ? / E: pvb secreta] (Îvr) Secreție (4).

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊ Agent secret = agent de siguranță; detectiv. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRÉT1, secrete, s. n. 1. Ceea ce se ține ascuns, tăinuit, ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni). V. mister, taină. Secretul mîniei mele rămăsese ascuns. GALACTION, O. I 104. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui său... el muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 39. Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Ceea ce nu trebuie spus nimănui, ceea ce nu se difuzează în public. În sat trece drept omul care știe toate secretele de la telegraf, dar e giuruit să le tacă. PĂUN-PINCIO, P. 99. Destăinuesc secrete intime de poet Ce nu sînt ale mele... ALECSANDRI, T. II 200. ◊ Secret de stat = problemă cunoscută de un număr restrîns de persoane deținînd funcții de conducere în stat și a cărei divulgare ar pune în pericol siguranța statului. Secret profesional v. profesional. 2. Sistem (ingenios) constituind cheia succesului, a reușitei într-o întreprindere, procedeu special și eficace pentru a obține ceva. Secretul, cum ți-am repetat de atîtea ori, era simplu. C. PETRESCU, C. V. 158. Secretul eroului nostru fu de o simplitate nespusă. HASDEU, I. V. 42. Eu singur știu secretul prin care într-o clipă Renumele-i de fală să cadă. ALECSANDRI, T. II 246. ♦ Metodă, formulă de lucru, de fabricație necunoscută altora. Au venit la noi să ne spioneze... Să ne smulgă secretul! BARANGA, I. 170. ♦ Truc, șmecherie. Aveam și la sigiliu un secret al meu. Puneam ceară roșie, iscăleam «Marin» și pe toată lungimea iscăliturii trăgeam vizibil o dungă. BARANGA, I. 202. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (și greu de realizat) a unei științe, a unei arte. Armonia asta este marele secret al artei. CARAGIALE, O. III 251. 4. (Învechit) Discreție. În politică tactul, consecvența și secretul țin întîiul loc. GHICA, A. 781. Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat... căruia datora ascultare și supunere cu pericolul vieții și al averii, păstrînd secretul cel mai absolut. id. S. A. 148. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. Inspectorul trecuse pe la secție adineaori; cercetase la secret... și liberase pe cele trei femei. CARAGIALE, M. 36. ◊ Expr. A pune (sau a băga) pe cineva la secret = a închide pe cineva, a întemnița. – Pl. și: secreturi (MACEDONSKI, O. I 262, NEGRUZZI, S. II 239).

SECRÉT2, -Ă, secreți, -te, adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămîne necunoscut (celor din afara unui anumit cerc); care are caracter confidențial. Uneori un acord secret se stabilește între contrabandiști, agenți vamali și santinelele de pe maluri. BART, E. 326. Numele membrilor trebuie a rămînea secrete. GHICA, A. 461. În vremea aceasta sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ◊ Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. Eram de opinie d-a forma o societate secretă. GHICA, A. 422. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente) Păstrat în taină, nemărturisit. M-am despărțit de tine cu inima plină de secretă compătimire. GALACTION, O. I 227. Inima ei era zdrobită de vro durere secretă. ALECSANDRI, O. P. 11. 2. Ascuns, mascat privirilor. Ușă secretă. Mecanism secret.Un pîrău secret într-un peisaj de la începutul vremurilor. IBRĂILEANU, A. 12. ◊ Agent secret = agent de siguranță (v. agent); detectiv.

SECRÉT3, -EÁTĂ adj. v. săcret.

SECRÉT, -Ă adj. 1. Tainic, tăinuit, ascuns. 2. Mascat, ascuns privirii. [< lat. secretus, cf. fr. secret].

SECRÉT s.n. 1. Ceea ce este ținut în taină, ceea ce nu se dă publicității; mister, taină. 2. Mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, a unei arte. [Pl. -te, -turi. / < lat. secretum, cf. fr. secret].

SECRÉT, -Ă I. adj. 1. tainic, tăinuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este ținut în taină, ce nu se dă publicității; mister. 2. mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, unei arte. (< fr. secret, lat. secretus)

SECRÉT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este ținut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în așa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care își ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidențe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufletești) Care este păstrat în taină; tainic; ascuns. /<lat. secretus

SECRÉT1 ~e n. 1) Fapt ce trebuie ținut ascuns; lucru care nu trebuie divulgat; taină. 2) Mijloc ascuns, cunoscut de un număr redus de persoane, care asigură reușita unei acțiuni; cheie a succesului. 3) Loc izolat într-o închisoare. [Sil. se-cret] /<fr. secret, lat. secretus

secret a. 1. cunoscut numai de unul sau de foarte puțini oameni: procedeu secret. ║ n. 1. ceeace trebue să se ție ascuns: i-a spus un secret; 2. tăcere despre ceva spus: ține secretul; 3. procedeu cunoscut de o singură persoană sau națiune: Chinezii au secretul de a face lacul; 4. mijloc particular spre a reuși: are secretul de a plăcea; 5. partea cea mai grea și mai esențială a unei științe, arte: secretele artei de a domni; 6. celulă într’o închisoare unde se izolează deținutul de orice comunicațiune: a pune un condamnat la secret; în secret, în particular, fără martori.

*secrét, -ă ădj. (lat. secretus, despărțit, d. se-cérnare a despărțĭ. V. cern). Care e ținut ascuns, știut numaĭ de unu saŭ de puținĭ: procedură secretă, tratat secret. Care e ascuns vederiĭ: mecanizm secret, ușă secretă. Care-șĭ ascunde sentimentele: un dușman secret. Pop. Discret: nu eștĭ de loc secret! Comitet secret, adunare care deliberează fără să asiste publicu. Fondurĭ secrete, banĭ pe care guvernu-ĭ poate cheltuĭ p. interesele superioare ale statuluĭ fără să dea socoteală contabilitățiĭ publice. S. n., pl.e. Faptă ascunsă, lucru ținut ascuns: a trăda un secret. Discrețiune (tăcere): a observa secretu. Procedură specială neștiută de alțiĭ: Chinejiĭ aŭ secretu de a face lacu. Mijloc (talent) particular de a reușĭ: secretu de a te îmbogățĭ, de a domnĭ. Explicațiune, motiv ascuns: nu pricep secretu purtăriĭ luĭ. Mecanizm ascuns: lacăt cu secret. Celulă separata într’o închisoare: a pune un asasin la secret. Vorbă convențională (parolă) pe care, dacă n’o pronunțĭ, nu țĭ se dă voie să trecĭ: spuse secretu, și santinela îl lăsă să intre. Secret de stat, lucru a căruĭ divulgare face răŭ țăriĭ. Secret public, lucru știut de toțĭ în parte, dar pe care nu-l spune nimenĭ în public. În secret, în ascuns, fără marturĭ. – Apare Și’n P.P. noŭă. V. taĭnă.

SÂCRÉT, -EÁTĂ adj. v. secret.

sicret2, ~ea smf, a vz secret3

SĂCRÉT, -EÁTĂ, săcreți, -te, adj. (Popular; și în formele secret, sicret, sîcret) 1. (Despre locuri, case) Pustiu, nelocuit. Ce vînturi te poartă prin locurile aceste secrete? RETEGANUL, P. II 65. Li se mai urîseră și lor prin cei codri săcreți. id. ib. I 45. Lung îi drumul și sîcret. ȘEZ. VI 122. 2. Afurisit, blestemat. Durerea acestor sîcrete ciolane. ȘEZ. II 20. ◊ (Substantivat, ca epitet pe lîngă un nume) Își mai astîmpărase puțin sicreata de foame. PAMFILE, S.T. 160. Vor scăpa de săcreata de cătănie. RETEGANUL, P. V 81. Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetat, Ș-o sicreată De săgeată. La HEM 1487. ◊ (Substantivat, în imprecații) Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea ești și fără dreptate. MARIAN, Î. 281. Lasă-l sîcretului de tutun. ȘEZ. XIX 137. – Variante: secrét, -eátă, sicrét, -eátă, sîcrét, -eátă adj.

SICRÉT, -EÁTĂ adj. v. secret.

săcret a. Mold. 1. primejdios: loc săcret; 2. drăcesc: lemn săcret. [Cf. lat. SECRETUS]. ║ m. necuratul: du-te la săcretu!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secret1 (desp. se-cret) adj. m., pl. secreți; f. secre, pl. secrete

secret2 (desp. se-cret) s. n., pl. secrete

secret1 (se-cret) adj. m., pl. secreți; f. secretă, pl. secrete

secret2 (se-cret) s. n., pl. secrete

secrét adj. m. (sil. -cret) pl. secréți; f. sg. secrétă, pl. secréte

secrét s. n. (sil. -cret), pl. secréte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECRÉT adj., s. 1. adj. v. nemărturisit. 2. adj. confidențial, încifrat, tainic. (Dispoziții ~.) 3. adj. v. tăinuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, încifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taină, (rar) arcan, (înv. și pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziș. (Are ~ele ei.) 10. s. taină, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discreție. 12. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.)

SECRET adj., s. 1. adj. nedeclarat, nedezvăluit, nedivulgat, nemărturisit. (Intenții ~.) 2. adj. confidențial, tainic. (Dispoziții ~.) 3. adj. ascuns, tainic, tăinuit. (O iubire ~.) 4. adj. ascuns, ezoteric, tainic. (O doctrină ~.) 5. adj. clandestin, conspirativ, ilegal, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 6. adj. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema are un sens ~.) 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde pe o intrare ~.) 8. s. taină, (rar) arcan, (înv. și pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziș. (Are ~ele ei.) 9. s. taină, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~.) 10. s. discreție, tăcere. (A păstrat un ~ absolut asupra celor discutate.) 11. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.)

SĂCRÉT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

SĂCRÉT adj. v. ascuns, deșert, dosit, dosnic, ferit, gol, izolat, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, vid.

SĂCRÉTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

săcret adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS.

săcret adj. v. ASCUNS. DEȘERT. DOSIT. DOSNIC. FERIT. GOL. IZOLAT. LĂTURALNIC. NECĂLCAT. NECULTIVAT. NELOCUIT. NEPOPULAT. NESTRĂBĂTUT. NEUMBLAT. PUSTIU. RETRAS. SĂLBATIC. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT. VID.

săcretul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

secrét (-eátă), adj.1. Deșert, abandonat. – 2. Retras, izolat. – 3. Afurisit, blestemat. – 4. Ascuns. – 5. (S. n.) Pustiu, loc frecventat de duhurile rele. – 6. (S. n.) Taină. – 7. (S. n., înv.) Parolă. – Var. săcret. Lat. secrētus (Pușcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea), cf. alb. škretë. Este popular numai în Trans., sensurile 4 și 6-7 reproduc fr. secret. Sensul de „blestemat” care se explică suficient pornind de la ideea de „gol”, cf. pustiu, poate a fost înțeles ca o continuare a seriei proclet, treclet. Der. (din fr.) secreta, vb.; secretar, s. m.; secretariat, s. n.; secrețiune, s. f.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secrét s.n. (înv.) substanță organică produsă și eliminată de celulele glandulare; scurgere, scursoare, scursură, secreție.

săcrét, săcreată, adj. – 1. Pustiu, deșert (Papahagi, 1925). 2. Loc părăsit, predispus a fi bântuit de duhuri rele (Bilțiu, 1996). 3. Blestem; se folosește aproape numai în injurii: „du-te în săcreată! lasă-l în săcreată!” (Țiplea, 1906). „Ți-ai luat casă săcreată / Și te duci în lut cu pt’iatră” (Memoria, 2001: 70); „Mamă, nu-i lumea săcreată / Să nu mai găsesc o fată” (Ștețco, 1990: 138). Circulă cu aceste sensuri (arhaice) numai în Transilvania și Maramureș. – Lat. secretus „singuratic, izolat” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

săcrét, săcreată, adj. – 1. Pustiu, deșert (Papahagi 1925). 2. Loc părăsit, predispus a fi bântuit de duhuri rele (Bilțiu 1996). 3. Blestem; se folosește aproape numai în injurii: „du-te în săcreată! lasă-l în săcreată!” (Țiplea 1906). „Ți-ai luat casă săcreată / Și te duci în lut cu pt’iatră” (Memoria 2001: 70). „Mamă, nu-i lumea săcreată / Să nu mai găsesc o fată” (Ștețco 1990: 138). Circulă cu aceste sensuri numai în Transilvania. – Lat. secretus, cf. alb. škretë.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LE SECRET D’ENNUYER EST CELUI DE TOUT DIRE (fr.) secretul de a plictisi este acela de a spune totul – Voltaire, „Discours sur l’homme”, VI, 171.

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A PĂSTRA UN SECRET a închide pianul, a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șeșt, a nu zice nici pâs.

a pune la secret (pe cineva) expr. (intl., înv.) a întemnița (pe cineva), a închide (pe cineva).

Intrare: secret (adj., ascuns)
secret3 (f. -etă) adjectiv
  • silabație: se-cret info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secret
  • secretul
  • secretu‑
  • secre
  • secreta
plural
  • secreți
  • secreții
  • secrete
  • secretele
genitiv-dativ singular
  • secret
  • secretului
  • secrete
  • secretei
plural
  • secreți
  • secreților
  • secrete
  • secretelor
vocativ singular
plural
săcret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcret
  • săcretul
  • săcretu‑
  • săcrea
  • săcreata
plural
  • săcreți
  • săcreții
  • săcrete
  • săcretele
genitiv-dativ singular
  • săcret
  • săcretului
  • săcrete
  • săcretei
plural
  • săcreți
  • săcreților
  • săcrete
  • săcretelor
vocativ singular
plural
sicret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicret
  • sicretul
  • sicretu‑
  • sicrea
  • sicreata
plural
  • sicreți
  • sicreții
  • sicrete
  • sicretele
genitiv-dativ singular
  • sicret
  • sicretului
  • sicrete
  • sicretei
plural
  • sicreți
  • sicreților
  • sicrete
  • sicretelor
vocativ singular
plural
Intrare: secret (s.n.)
secret1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: se-cret info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secret
  • secretul
  • secretu‑
plural
  • secrete
  • secretele
genitiv-dativ singular
  • secret
  • secretului
plural
  • secrete
  • secretelor
vocativ singular
plural
secret2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: se-cret info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secret
  • secretul
  • secretu‑
plural
  • secreturi
  • secreturile
genitiv-dativ singular
  • secret
  • secretului
plural
  • secreturi
  • secreturilor
vocativ singular
plural
sicret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicret
  • sicretul
  • sicretu‑
  • sicrea
  • sicreata
plural
  • sicreți
  • sicreții
  • sicrete
  • sicretele
genitiv-dativ singular
  • sicret
  • sicretului
  • sicrete
  • sicretei
plural
  • sicreți
  • sicreților
  • sicrete
  • sicretelor
vocativ singular
plural
Intrare: săcret (adj., pustiu)
săcret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcret
  • săcretul
  • săcretu‑
  • săcrea
  • săcreata
plural
  • săcreți
  • săcreții
  • săcrete
  • săcretele
genitiv-dativ singular
  • săcret
  • săcretului
  • săcrete
  • săcretei
plural
  • săcreți
  • săcreților
  • săcrete
  • săcretelor
vocativ singular
plural
secret4 (f. -eată) adjectiv
  • silabație: se-cret info
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secret
  • secretul
  • secretu‑
  • secrea
  • secreata
plural
  • secreți
  • secreții
  • secrete
  • secretele
genitiv-dativ singular
  • secret
  • secretului
  • secrete
  • secretei
plural
  • secreți
  • secreților
  • secrete
  • secretelor
vocativ singular
plural
sicret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicret
  • sicretul
  • sicretu‑
  • sicrea
  • sicreata
plural
  • sicreți
  • sicreții
  • sicrete
  • sicretele
genitiv-dativ singular
  • sicret
  • sicretului
  • sicrete
  • sicretei
plural
  • sicreți
  • sicreților
  • sicrete
  • sicretelor
vocativ singular
plural
sâcret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcret
  • sâcretul
  • sâcretu‑
  • sâcrea
  • sâcreata
plural
  • sâcreți
  • sâcreții
  • sâcrete
  • sâcretele
genitiv-dativ singular
  • sâcret
  • sâcretului
  • sâcrete
  • sâcretei
plural
  • sâcreți
  • sâcreților
  • sâcrete
  • sâcretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secret, secreadjectiv

  • 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tratative secrete. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Uneori un acord secret se stabilește între contrabandiști, agenți vamali și santinelele de pe maluri. BART, E. 326. DLRLC
    • format_quote Numele membrilor trebuie a rămînea secrete. GHICA, A. 461. DLRLC
    • format_quote În vremea aceasta sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. DLRLC
    • 1.1. Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eram de opinie d-a forma o societate secretă. GHICA, A. 422. DLRLC
    • 1.2. (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nemărturisit
      • format_quote M-am despărțit de tine cu inima plină de secretă compătimire. GALACTION, O. I 227. DLRLC
      • format_quote Inima ei era zdrobită de vro durere secretă. ALECSANDRI, O. P. 11. DLRLC
  • 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ușă secretă. Mecanism secret. DLRLC
    • format_quote Un pîrău secret într-un peisaj de la începutul vremurilor. IBRĂILEANU, A. 12. DLRLC
    • 2.1. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. DEX '09 DLRLC
      sinonime: detectiv
etimologie:

secret, secretesubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Secretul mîniei mele rămăsese ascuns. GALACTION, O. I 104. DLRLC
    • format_quote Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui său... el muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 39. DLRLC
    • format_quote Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
    • format_quote În sat trece drept omul care știe toate secretele de la telegraf, dar e giuruit să le tacă. PĂUN-PINCIO, P. 99. DLRLC
    • format_quote Destăinuesc secrete intime de poet Ce nu sînt ale mele... ALECSANDRI, T. II 200. DLRLC
    • 1.1. Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Secret profesional. DLRLC
  • 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Secretul, cum ți-am repetat de atîtea ori, era simplu. C. PETRESCU, C. V. 158. DLRLC
    • format_quote Secretul eroului nostru fu de o simplitate nespusă. HASDEU, I. V. 42. DLRLC
    • format_quote Eu singur știu secretul prin care într-o clipă Renumele-i de fală să cadă. ALECSANDRI, T. II 246. DLRLC
    • format_quote Au venit la noi să ne spioneze... Să ne smulgă secretul! BARANGA, I. 170. DLRLC
    • 2.1. Truc, șmecherie. DLRLC
      • format_quote Aveam și la sigiliu un secret al meu. Puneam ceară roșie, iscăleam «Marin» și pe toată lungimea iscăliturii trăgeam vizibil o dungă. BARANGA, I. 202. DLRLC
  • 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Armonia asta este marele secret al artei. CARAGIALE, O. III 251. DLRLC
  • 4. învechit Discreție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: discreție
    • format_quote În politică tactul, consecvența și secretul țin întîiul loc. GHICA, A. 781. DLRLC
    • format_quote Inițiații erau formați în grupuri de cîte zece, fiecare frate cunoscînd numai pe șeful său imediat... căruia datora ascultare și supunere cu pericolul vieții și al averii, păstrînd secretul cel mai absolut. GHICA, S. A. 148. DLRLC
  • 5. ieșit din uz Celulă izolată într-o închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Inspectorul trecuse pe la secție adineaori; cercetase la secret... și liberase pe cele trei femei. CARAGIALE, M. 36. DLRLC
    • chat_bubble A pune (sau a băga) pe cineva la secret = a închide pe cineva. DLRLC
etimologie:

săcret, săcreaadjectiv

popular
  • 1. Despre locuri, case: nelocuit, pustiu. DLRLC
    • format_quote Ce vînturi te poartă prin locurile aceste secrete? RETEGANUL, P. II 65. DLRLC
    • format_quote Li se mai urîseră și lor prin cei codri săcreți. RETEGANUL, P. I 45. DLRLC
    • format_quote Lung îi drumul și sîcret. ȘEZ. VI 122. DLRLC
  • 2. Afurisit, blestemat. DLRLC
    • format_quote Durerea acestor sîcrete ciolane. ȘEZ. II 20. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Își mai astîmpărase puțin sicreata de foame. PAMFILE, S.T. 160. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Vor scăpa de săcreata de cătănie. RETEGANUL, P. V 81. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetat, Ș-o sicreată De săgeată. La HEM 1487. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat (În imprecații) Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea ești și fără dreptate. MARIAN, Î. 281. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Lasă-l sîcretului de tutun. ȘEZ. XIX 137. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.