SCAMATOR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

scamator sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) e~, escamoter, escamotor / Pl: ? / E: fr escamoteur] 1 (Mai ales în construcții comparative și ca termen de comparație) Specialist în scamatorie (1) Si: prestidigitator, iluzionist, (înv) cabaz (2), (reg) boscar. 2 (Fig) Șarlatan.

scamatorie sf [At: PR. DRAM. 293 / V: (îrg) scămăt~ / Pl: ~ii / E: scamator + -ie] 1 Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile și rapide ale mâinilor Si: iluzionism, prestidigitație, (reg) boscărie (1). 2 (Pex) Iluzie (optică) provocată de scamator cu ajutorul tehnicii de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile și rapide ale mâinilor Si: iluzionism, prestidigitație, (reg) boscărie (2). 3 (Pop) Spectacol (mai ales de marionete sau de circ) care are loc la bâlciuri, iarmaroace etc. 4 (Fig) Șarlatanie.

scămătorie sf vz scamatorie

SCAMATOR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

SCAMATOR, scamatori, s. m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator care... se pregătește pentru un mare număr final. C. PETRESCU, Î. I 13. Era căruța lui Mihail Gherlaș, scamatorul. SAHIA, N. 65. Un rînd de haine, un palton vechi, cîteva rufe cusute de surori ies una după alta, ca din pălăria unui scamator. BASSARABESCU, S. N. 68.

SCAMATORIE, scamatorii, s. f. Faptă aparent miraculoasă (transformarea unui obiect în altul, apariția și dispariția unor obiecte etc.), în realitate bazată pe iluzii optice datorite dibăciei și rapidității gesturilor, agerimii mîinilor etc. Se pricepea la scamatorii cu cărți de joc. VORNIC, P. 196. Nu s-a gîndit decît la scamatoriile pe care le făcea. SAHIA, N. 67. ♦ Fig. Înșelăciune, potlogărie. Inima ta de cetățean te lasă să comiți o asemenea scamatorie în banii statului? ALECSANDRI, la CADE.

SCAMATOR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr. escamoteur].

SCAMATORIE s.f. Faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcie și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte. ♦ (Fig.) Înșelătorie, potlogărie. [Gen. -iei. / < scamator + -ie].

SCAMATOR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr. escamoteur)

SCAMATORIE s. f. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate. ◊ (fig.) înșelătorie, potlogărie. (< scamotor + -ie)

SCAMATOR ~i m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator; iluzionist. /<fr. escamateur

SCAMATORIE ~i f. 1) Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile (și rapide) ale mâinilor; iluzionism. 2) Iluzie creată astfel; iscusința scamatorului. 3) fig. Inducere în eroare; mistificare; înșelăciune; șarlatanie. [G.-D. scamatoriei] /<fr. scamator + suf. ~ie

scamator m. 1. cel ce scamotează; 2. fig. pungaș (= fr. escamoteur).

scamatorie f. apucătură de scamator.

scamatór, -oáre s. (indirect d. fr. escamoteur, care escamotează. V. escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înșeală vederea făcîndu-te să vezĭ lucrurĭ închipuite (De ex., scoate oŭă dintr’o traistă călcată’n picioare). Fig. Șarlatan.

scamatoríe f. (d. scamator). Boscărie, arta scamatoruluĭ. Fig. Șarlatanie, pehlivanie.

scamator s. m., pl. scamatori

scamatorie s. f., art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei; pl. scamatorii, art. scamatoriile (desp. -ri-i-)

scamator s. m., pl. scamatori

scamatorie s. f., art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei; pl. scamatorii, art. scamatoriile

scamator s. m., pl. scamatori

scamatorie s. f., art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei; pl. scamatorii, art. scamatoriile

scamator (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician. Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur, BL, V, 75); poate în vocalism a influențat rus. skomuroh „acrobat”. – Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație).

SCAMATOR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

SCAMATOR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.)

SCAMATORIE s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

SCAMATORIE s. iluzionism, prestidigitație, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~ la circ.)

scamator s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

SCAMATOR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.)

SCAMATORIE s. iluzionism, prestidigitație, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~, la circ.)

scamatorie s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.