15 definiții pentru scamator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator care... se pregătește pentru un mare număr final. C. PETRESCU, Î. I 13. Era căruța lui Mihail Gherlaș, scamatorul. SAHIA, N. 65. Un rînd de haine, un palton vechi, cîteva rufe cusute de surori ies una după alta, ca din pălăria unui scamator. BASSARABESCU, S. N. 68.

SCAMATÓR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr. escamoteur].

SCAMATÓR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr. escamoteur)

SCAMATÓR ~i m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator; iluzionist. /<fr. escamateur

scamator m. 1. cel ce scamotează; 2. fig. pungaș (= fr. escamoteur).

scamatór, -oáre s. (indirect d. fr. escamoteur, care escamotează. V. escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înșeală vederea făcîndu-te să vezĭ lucrurĭ închipuite (De ex., scoate oŭă dintr’o traistă călcată’n picioare). Fig. Șarlatan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scamatór s. m., pl. scamatóri

scamatór s. m., pl. scamatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCAMATÓR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.)

SCAMATÓR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

SCAMATOR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.)

scamator s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scamatór (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician. Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur, BL, V, 75); poate în vocalism a influențat rus. skomuroh „acrobat”. – Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație).

Intrare: scamator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scamator
  • scamatorul
  • scamatoru‑
plural
  • scamatori
  • scamatorii
genitiv-dativ singular
  • scamator
  • scamatorului
plural
  • scamatori
  • scamatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)