13 definiții pentru boscar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boscár sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~i / E: Bosco (n pr) + -car] (Mol) Scamator.

BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

BOSCÁR, boscari, s. m. (Mai ales în Mold.) Scamator. Bun scamator ești.Eu, cucoană?... Ferească dumnezeu!... Neam de neamu meu n-o fost boscar! ALECSANDRI, T. 1296.

BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Din Bosco (nume propriu) + suf. -ar.

BOSCÁR ~i m. pop. Actor de circ care face scamatorii; scamator; iluzionist. /Bosco n. pr. + suf. ~ar

boscar m. Mold. scamator: neam de neamu meu n’a fost boscar AL.

boscár m. (d. Bosco, un Italian scamator care la 1826 a dat o reprezentațiune la Iași). Mold. Scamator, prestidigitator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscár s. m., pl. boscári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOSCÁR s. v. iluzionist, prestidigitator, scamator.

boscar s. v. ILUZIONIST. PRESTIDIGITATOR. SCAMATOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boscár (boscári), s. m. – Prestidigitator, scamator. De la Bosco, prestidigitator italian (1793-1862), care a dat reprezentații la Iași prin 1826 (REW 1227; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 220). După Migliorini, Dal nome propio al nome commune, Ginebra 1927, p. 192, și mai puțin probabil din numele francezului Boscard.Der. boscărie, s. f. (scamatorie).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boscar, boscari s. m. escroc, pungaș.

Intrare: boscar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boscar
  • boscarul
  • boscaru‑
plural
  • boscari
  • boscarii
genitiv-dativ singular
  • boscar
  • boscarului
plural
  • boscari
  • boscarilor
vocativ singular
  • boscarule
  • boscare
plural
  • boscarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boscar

etimologie: