boscărie sf [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~coană, ~conărie / Pl: ~ii / E: boscar + -ie] 1 (Mol) Scamatorie. 2 (Fig) Pungășie.

boscărie s.f. (reg.) Scamatorie. Înjghebase cu fetele jocuri... și cîte-o boscărie cu batistă (HOG.). ♦ Ext. Escrocherie, hoție. Acestea sînt boscării. • pl. -ii. g.-d. -iei. /boscar + -ie.

BOSCĂRIE, boscării, s. f. (Mai ales în Mold.) 1. Scamatorie. [Farsa] ar avea marele merit de a pune pe scenă toate boscăriile care se practică în politica partidelor [burgheze] de guvernămînt. COCEA, P. 20. Înjghebase cu fetele jocuri «de societate», pe care le vrîsta... cu cîte-o boscărie cu o batistă, cu un gologan. HOGAȘ, M. N. 48. 2. Înșelătorie, pungășie. Nu se poate crede în nebuniile tălmacilor; ei înșală lumea, ca să cîștige bani... Acestea sînt boscării. CONTEMPORANUL, II 325. De-ai umbla întreaga Lume... N-ai găsi chiar într-o mie Așa tîrg vestit să fie Pentru boscărie. ALECSANDRI, T. I 117.

BOSCĂRIE, boscării, s. f. Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Din boscar + suf. -ie.

boscărie f. Mold. scamatorie (după numele lui Bartolomeu Bosco, faimos scamator italian, născut în 1793, vizită Moldova în al doilea pătrar al sec. XIX, mort în 1863).

boscăríe f. (d. boscar). Scamatorie, prestidigitațiune.

bosconăre sf vz boscărie

boscărie (reg.) s. f., art. boscăria, g.-d. art. boscăriei; pl. boscării, art. boscăriile (desp. -ri-i-)

boscărie (reg.) s. f., art. boscăria, g.-d. art. boscăriei; pl. boscării, art. boscăriile

boscărie s. f., art. boscăria, g.-d. art. boscăriei; pl. boscării, art. boscăriile

BOSCĂRIE s. v. iluzionism, prestidigitație, scamatorie.

boscărie s. v. ILUZIONISM. PRESTIDIGITAȚIE. SCAMATORIE.

boscărie, boscării s. f. escrocherie, pungășie