3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.

SCÂNCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.

SCÂNCÍT2, -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci.

SCÂNCÍT2, -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci.

scâncit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) schin~ / Pl: ~iți, ~e / E: scânci] 1 (D. oameni, mai ales d. copii) Care plânge înăbușit și întretăiat. 2 (D. sunete, glas, țipete etc) Care este tânguitor, plângător, jalnic (și puțin intens, abia auzit, întretăiat).

scâncit1 sn [At: DM / V: (reg) schincit / Pl: ~uri / E: scânci] 1 Scâncet (2). 2 (Îvr) Geamăt (2). corectată

SCÂNCI, scâncesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge înăbușit, slab și întretăiat. ♦ Intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati.

scânci [At: DOSOFTEI, PS. 253/13 / V: (reg) scăin~, schin~, schingi, scin~ / Pzi: ~ncesc / E: fo] 1 vi (D. câini, mai ales d. puii acestora și, rar, d. alte animale) A emite sunete caracteristice, de obicei scurte și repetate (de durere, de foame, de bucurie etc.) Vz a schelălăi (1), a scheuna (1). 2-3 vir (D. oameni, mai ales despre copii) A plânge înăbușit și întretăiat Si: (reg) a schercăni, a schindăni, a se schinciui, a schindisi2, (nob) a schișmi. 4 vi (Fig; rar; prt) A-și manifesta regretul după... 5-6 vir (D. oameni; de obicei prt) A scoate sunete tânguitoare, plângărețe Si: a se văita. 7-8 vir (D. oameni) A emite sunete nearticulate, scurte, sacadate, înainte sau după plâns, ori însoțind o senzație de durere, un efort fizic etc. Si: a icni. 9-10 vir A vorbi cu glas scăzut, întretăiat, abia perceptibil (și plângător).

schinci1 vi [At: POLIZU / Pzi: ~ncesc / E: ns cf scânci] (Îvr) A șchiopăta.

SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge înăbușit, slab și întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati.

SCÎNCÍ, scîncesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plînge cu glas slab, întrerupt, întretăiat. Scîncea în întuneric, pe un capăt de rogojină. SADOVEANU, M. C. 9. Copilașul cel mai mic se ridică, scîncind și frecîndu-și ochii. REBREANU, R. II 166. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224. Tresări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat, ca un copil ce s-a speriat prin somn. VLAHUȚĂ, N. 39. ◊ Fig. Operele acestor lipsiți de talent ca și ale acelora care scîncesc și plîng, fiindcă așa e moda, aparțin coșului redacțiilor. GHEREA, ST. CR. III 176. ♦ (Despre animale, mai ales despre cîini) A se văita, a geme. Aceste lighioane fugeau ghemuindu-se și scîncind, ca sub spaima unui bici de foc. GALACTION, O. I 49. La picioare prepelicarul se încolăci mai apropiat, scîncind prin vis. C. PETRESCU, S. 24. ◊ Fig. Abia după ce trenul a frînat, scîncind jalnic din nenumăratele-i articulații înghețate, ușa biroului «Mișcare» s-a dat în lături. GALAN, Z. R. 126.

SCÎNCÍT s. n. Faptul de a scînci; scîncet, scîncitură, scînceală. Și cum inima-ți tresare, c-un scîncit cînd el te cheamă. VLAHUȚĂ, P. 63.

A SCÂNCÍ ~ésc intranz. 1) (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbușit. 2) (despre câini) A scoate repetat sunete ascuțite și jalnice; a scheuna. 3) (despre unele animale) A geme tânguitor. /<sl. skyțati

scâncì v. 1. a lătra (vorbind de căței); 2. fam. a plânge înnăbușit (vorbind de copii): băiatul începu să scâncească de foame ISP. [Slav. SKYČATI, a lătra].

schincănésc, schincésc V. scîncesc.

scîncésc v. intr. (vsl. skončati, de unde și cr. dial. skunčati, a.î.; vsl. skyčati, a lătra; bg. skimtĭy, skimčĭv, scheun). Iron. Plîng maĭ încet și mult, vorbind de copiĭ: aceștĭ copiĭ scîncesc toată ziŭa. Plîng în general: haĭde și nu maĭ scînci! – Și schincănesc, schercănesc (Bz.) și schincesc.

arată toate definițiile

Intrare: scâncit (adj.)
scâncit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncit
  • scâncitul
  • scâncitu‑
  • scânci
  • scâncita
plural
  • scânciți
  • scânciții
  • scâncite
  • scâncitele
genitiv-dativ singular
  • scâncit
  • scâncitului
  • scâncite
  • scâncitei
plural
  • scânciți
  • scânciților
  • scâncite
  • scâncitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scâncit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncit
  • scâncitul
  • scâncitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scâncit
  • scâncitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scânci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scânci
  • scâncire
  • scâncit
  • scâncitu‑
  • scâncind
  • scâncindu‑
singular plural
  • scâncește
  • scânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scâncesc
(să)
  • scâncesc
  • scânceam
  • scâncii
  • scâncisem
a II-a (tu)
  • scâncești
(să)
  • scâncești
  • scânceai
  • scânciși
  • scânciseși
a III-a (el, ea)
  • scâncește
(să)
  • scâncească
  • scâncea
  • scânci
  • scâncise
plural I (noi)
  • scâncim
(să)
  • scâncim
  • scânceam
  • scâncirăm
  • scânciserăm
  • scâncisem
a II-a (voi)
  • scânciți
(să)
  • scânciți
  • scânceați
  • scâncirăți
  • scânciserăți
  • scânciseți
a III-a (ei, ele)
  • scâncesc
(să)
  • scâncească
  • scânceau
  • scânci
  • scânciseră
scăinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schinci
  • schincire
  • schincit
  • schincitu‑
  • schincind
  • schincindu‑
singular plural
  • schincește
  • schinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schincesc
(să)
  • schincesc
  • schinceam
  • schincii
  • schincisem
a II-a (tu)
  • schincești
(să)
  • schincești
  • schinceai
  • schinciși
  • schinciseși
a III-a (el, ea)
  • schincește
(să)
  • schincească
  • schincea
  • schinci
  • schincise
plural I (noi)
  • schincim
(să)
  • schincim
  • schinceam
  • schincirăm
  • schinciserăm
  • schincisem
a II-a (voi)
  • schinciți
(să)
  • schinciți
  • schinceați
  • schincirăți
  • schinciserăți
  • schinciseți
a III-a (ei, ele)
  • schincesc
(să)
  • schincească
  • schinceau
  • schinci
  • schinciseră
scinci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scâncit (adj.)

etimologie:

  • vezi scânci
    surse: DEX '09 DEX '98

scâncit (s.n.)

etimologie:

  • vezi scânci
    surse: DEX '09 DEX '98

scânci scăinci schinci scinci

  • 1. A plânge înăbușit, slab și întretăiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Scîncea în întuneric, pe un capăt de rogojină. SADOVEANU, M. C. 9.
      surse: DLRLC
    • Copilașul cel mai mic se ridică, scîncind și frecîndu-și ochii. REBREANU, R. II 166.
      surse: DLRLC
    • Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scîncesc și plîng grămadă Pe la uși. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tresări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat, ca un copil ce s-a speriat prin somn. VLAHUȚĂ, N. 39.
      surse: DLRLC
    • figurat Operele acestor lipsiți de talent ca și ale acelora care scîncesc și plîng, fiindcă așa e moda, aparțin coșului redacțiilor. GHEREA, ST. CR. III 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre animale) A se văita; (despre câini) a scheuna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: geme scheuna văita attach_file 3 exemple
      exemple
      • Aceste lighioane fugeau ghemuindu-se și scîncind, ca sub spaima unui bici de foc. GALACTION, O. I 49.
        surse: DLRLC
      • La picioare prepelicarul se încolăci mai apropiat, scîncind prin vis. C. PETRESCU, S. 24.
        surse: DLRLC
      • figurat Abia după ce trenul a frînat, scîncind jalnic din nenumăratele-i articulații înghețate, ușa biroului «Mișcare» s-a dat în lături. GALAN, Z. R. 126.
        surse: DLRLC

etimologie: