opțiuni
  • info

12 definiții pentru văitător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂITĂTOR, -OARE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietător, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.

văitător, ~oare [At: CIHAC, I. 305 / V: ~iet~ / Pl: ~i, ~oare / E: văita + -ător] (D. oameni) 1-2 a Care se vaită (1-2). 3-4 a (Șdp) Văităreț (1-2). 5 av Cu vaiete (1). 6 sf (Reg; îf văietătoare) Bocitoare (6).

văitător, -oare adj. Care se vaită, care se tînguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; (fam.) văităreț. • pl. -ori, -oare. și văietător, -oare adj. /văita + -ător.

VĂITĂTOR, -OARE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietător, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.

VĂIETĂTOR, -OARE adj. v. văitător.

VĂIETĂTOR, -OARE adj. v. văitător.

văietător, ~oare a vz văitător

văietător, -oare adj. v. văitător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văitător (rar) (desp. văi-) adj. m., pl. văitători; f. sg. și pl. văitătoare

văitător (rar) (văi-) adj. m., pl. văitători; f. sg. și pl. văitătoare

văitător adj. m., pl. văitători; f. sg. și pl. văitătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂITĂTOR adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.

văitător adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREȚ.

Intrare: văitător
văitător adjectiv
  • silabație: văi-tă-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văitător
  • văitătorul
  • văitătoru‑
  • văitătoare
  • văitătoarea
plural
  • văitători
  • văitătorii
  • văitătoare
  • văitătoarele
genitiv-dativ singular
  • văitător
  • văitătorului
  • văitătoare
  • văitătoarei
plural
  • văitători
  • văitătorilor
  • văitătoare
  • văitătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
văietător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văietător
  • văietătorul
  • văietătoru‑
  • văietătoare
  • văietătoarea
plural
  • văietători
  • văietătorii
  • văietătoare
  • văietătoarele
genitiv-dativ singular
  • văietător
  • văietătorului
  • văietătoare
  • văietătoarei
plural
  • văietători
  • văietătorilor
  • văietătoare
  • văietătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văitător, văitătoareadjectiv

etimologie:
  • Văita + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.