12 definiții pentru văităreț
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VĂITĂREȚ, -EAȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.
văităreț, ~eață a [At: IORDAN, L. R. 343 / V: ~iet~ / Pl: ~eți, ~e / E: văita + -ăreț] (Rar; șdp) 1-2 Care are obiceiul să se vaite (1-2) Si: văitător (3-4), (înv; dep) văieratic (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văităreț, -eață adj. (fam.) Văitător. • pl. -eți, -ețe. și văietăreț, -eață adj. /văita + -ăreț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂITĂREȚ, -EAȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂITĂREȚ adv. Cu glas plîngător, plîngăreț. Moș Costache vorbi văităreț. CĂLINESCU, E. O. II 200.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văietăreț, ~eață a vz văităreț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văietăreț, -eață adj. v. văităreț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
văităreț (fam.) (desp. văi-) adj. m., pl. văităreți; f. văităreață, pl. văitărețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văităreț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităreți; f. văităreață, pl. văitărețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văităreț adj. m., pl. văităreți; f. sg. văităreață, pl. văitărețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂITĂREȚ adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văităreț adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCAIT. VĂICĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: văi-tă-reț
adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
văităreț, văităreațăadjectiv
- 1. Plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț, văitător. DEX '09
- 1.1. Cu glas plângător. DLRLCsinonime: plângăreț
- Moș Costache vorbi văităreț. CĂLINESCU, E. O. II 200. DLRLC
-
-
etimologie:
- Văita + sufix -ăreț. DEX '98 DEX '09