17 definiții pentru scheuna șcheuna scheauna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre cîini, uneori și despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chelălăi. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. – Variante: scheauná, șcheuná (CAMILAR, N. I 153) vb. I.

A SCHEUNÁ pers. 3 scheáună intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite și jalnice. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge prefăcut fără lacrimi și cu glas înăbușit; a scânci. /Onomat.

scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].

ȘCHEUNÁ vb. I v. scheuna.

schéun, a -á v. intr. (rudă cu schincănesc și scîncesc. Cp. cu mĭeun). Gem, schelălăĭesc foarte încet, cum fac cîniĭ cînd așteaptă la ușă și nu li se deschide saŭ aŭ altă nemulțămire saŭ și cînd se gudură: scheunînd ușor, dădea din coadă (VR 1911, 12, 419), scheaună, să scheune. – Și schion, a schioni (Munt. est.) și cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551 și Trans. Agrb. Înt. 24).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scheuná (a ~) (sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheáună; conj. prez. 3 să scheáune

scheuná vb. (sil. sche-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. scheáună; conj. prez. 3 sg. și pl. scheáune

scheuna (ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună)

schiaun, schiauni 2, schiaună 3, scheunăm 1 pl., scheune 3 conj., scheunam 1 imp., scheuna inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHEUNÁ vb. v. schelălăi.

SCHEUNA vb. a chelălăi, a schelălăi, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scheuná (schiáun, -át), vb.1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna < miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scheuna, scheaun v. i. (d. oameni) a se văita, a (se) plânge

Intrare: scheuna
  • silabație: sche-u-na
verb (V29)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheuna
  • scheunare
  • scheunat
  • scheunatu‑
  • scheunând
  • scheunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheunam
  • scheunai
  • scheunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheunai
  • scheunași
  • scheunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheuna
  • scheună
  • scheunase
plural I (noi)
  • scheunăm
(să)
  • scheunăm
  • scheunam
  • scheunarăm
  • scheunaserăm
  • scheunasem
a II-a (voi)
  • scheunați
(să)
  • scheunați
  • scheunați
  • scheunarăți
  • scheunaserăți
  • scheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheunau
  • scheuna
  • scheunaseră
verb (V29)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șcheuna
  • șcheunare
  • șcheunat
  • șcheunatu‑
  • șcheunând
  • șcheunându‑
singular plural
  • șcheaună
  • șcheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șcheaun
(să)
  • șcheaun
  • șcheunam
  • șcheunai
  • șcheunasem
a II-a (tu)
  • șcheauni
(să)
  • șcheauni
  • șcheunai
  • șcheunași
  • șcheunaseși
a III-a (el, ea)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheuna
  • șcheună
  • șcheunase
plural I (noi)
  • șcheunăm
(să)
  • șcheunăm
  • șcheunam
  • șcheunarăm
  • șcheunaserăm
  • șcheunasem
a II-a (voi)
  • șcheunați
(să)
  • șcheunați
  • șcheunați
  • șcheunarăți
  • șcheunaserăți
  • șcheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheunau
  • șcheuna
  • șcheunaseră
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheauna
  • scheaunare
  • scheaunat
  • scheaunatu‑
  • scheaunând
  • scheaunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheaunam
  • scheaunai
  • scheaunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheaunai
  • scheaunași
  • scheaunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheauna
  • scheaună
  • scheaunase
plural I (noi)
  • scheaunăm
(să)
  • scheaunăm
  • scheaunam
  • scheaunarăm
  • scheaunaserăm
  • scheaunasem
a II-a (voi)
  • scheaunați
(să)
  • scheaunați
  • scheaunați
  • scheaunarăți
  • scheaunaserăți
  • scheaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheaunau
  • scheauna
  • scheaunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scheuna șcheuna scheauna

  • 1. unipersonal (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chelălăi schelălăi țilăi 3 exemple
    exemple
    • Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162.
      surse: DLRLC
    • A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431.
      surse: DLRLC
    • Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211.
      surse: DLRLC

etimologie: