salta av vz salt¹

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mișcare de deplasare bruscă în zbor. ◊ Triplu salt = probă atletică de săritură în lungime, constând din trei sărituri consecutive. 2. Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. ◊ Salt calitativ = moment, stadiu constând în schimbarea în bine a calității unui obiect sau a unui proces. Din lat. saltus, it. salto.

salce³ sf vz saltă

salcie³ sf vz salță¹

salsă² sf vz salță²

salsă¹ sf vz salță¹

salt² sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~uri / E: lat saltus, it salto] 1 Mișcare prin care ființele se desprind brusc de la pământ (sau de pe un punct de sprijin) avântându-se în sus și revenind în același loc sau deplasându-se Si: săltat¹ (13), săritură (1), (înv) săltătură (1), (înv) săltare (1), (reg) saitoc (2). 2 Mișcare de deplasare bruscă în zbor Si: săltat¹ (14), săritură (2), (reg) saitoc (3). 3 (Îs) Triplu ~ Probă atletică de săritură (1) în lungime, în care atletul face trei sărituri consecutive care se însumează. 4 (Îrg) Dans (1). 5 Deplasare în care nu este respectată ordinea consecutivă a unor trepte sau faze. 6 Trecere (bruscă) de la o situație la alta, de obicei superioară. 7 (Îs) ~ calitativ Trecere la un alt stadiu necesar al dezvoltării în natură, societate și gândire, prin schimbarea unui obiect sau proces.

salt¹ av [At: N. COSTIN, LET. II, 60/12 / V: (reg) ~a, ~ă / E: tc salt] (Înv) 1 Fără a fi însoțit (de trupe, de escortă). 2 Cel puțin.

saltă av vz salt¹

salță² sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (rar) ~lsă / Pl: ~țe / E: it salsa] (Glg) Ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi, care antrenează apă și noroi Si: pâclă, vulcan noroios.

salță¹ sf [At: HELIADE, L. B. III, 41/16 / V: (rar) ~lce, ~lcie, ~lsă / E: ngr σάλτσα, it salsa] (Înv) 1 Sos picant. 2 (Spc) Zeamă acrișoară făcută din usturoi pisat amestecat cu lămâie, oțet sau vin, sare, piper, dafin, cimbru etc., cu care se ungeau anumite fripturi.

sălta [At: N. TEST. (1648) 74^V/6 / V: ~ti / Pzi: salt, (înv) ~tez / E: ml saltare] 1 vi (C. i. ființe) A sări² (1). 2 vi (Îe) A ~ de bucurie sau a-i ~ (cuiva) inima sau sufletul (de bucurie) A simți o mare bucurie. 3 vi (Îae) A fi cuprins de o mare emoție. 4 vi (Fig; rar) A trăi (cu intensitate) o anumită stare afectivă (bucurie, veselie, emoție, satisfacție, entuziasm etc.) exteriorizând-o adesea prin sărituri, gesturi, mimică. 5 vi (Rar) A dansa (1). 6 vi (Buc; îf sălti) A înnebuni. 7-8 vir A se mișca (repetat, ritmic) de jos în sus (și de sus în jos) (sub impulsul unei forțe din afară). 9 vt (Reg) A legăna. 10 vt A ridica (printr-un efort) prinzând în mână (ori în mâini) (sau ținând în palmă ori în palme). 11 vi (Îrg; c. i. ape) A se agita din cauza vântului sau a pietrelor de pe fundul albiei. 12 vi (Înv; pgn) A mișca. 13 vi A se deplasa în salturi² (1). 14 vi A păși sprinten. 15 vi A se deplasa dintr-un loc în altul (situat mai sus sau mai jos) printr-un salt² (1). 16-17 vit A trece ceva printr-un salt² (1). 18-19 vit A ieși brusc (și cu putere, cu viteză) de undeva, apărând pe neașteptate Si: a țâșni. 20-21 vir A se ridica în înălțime. 22-23 vir (Pex) A se înălța în văzduh. 24 vr (C. i. ființe) A părăsi poziția orizontală (sau șezândă) și a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziția (relativ) verticală Si: a se ridica, a se scula. 25 vr (C. i. ființe; îe) A se ~ în vârfuri A-și desprinde călcâile de la pământ, sprijinindu-și corpul numai pe vârfurile picioarelor. 26 vt A lua de jos și a duce în sus (printr-un efort fizic, printr-o mișcare) Si: a ridica. 27 vi A deplasa (sau a împinge) (sau a trage) dintr-un loc situat mai jos în unul situat mai sus Si: a ridica. 28 vt (Spc; c. i. o parte a corpului unei ființe) A îndrepta în sus, a-și duce mai sus Si: a înălța, a ridica. 29-30 vri (D. ființe sau plante tinere) A se face mai înalt, a câștiga în înălțime (și în maturitate) Si: a crește (2), a se înălța, a se ridica. 31-32 vitr (Fig) A(-și) determina sau a se crea o situație (materială, socială etc.) mai bună Vz ridica. 33-34 vitr A(-și) sau a se îmbunătăți situația (materială, socială etc.). 35-36 vitr (Spc) A promova.

sălti v vz sălta

sâlță sf [At: DOSOFTEI, ap. CADE / Pl: ~țe / E: ucr силыце] (Înv) Laț.

șaltă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 91/33 / Pl: ? / E: nct] (Trs; înv; csnp) Coif (1).

NATURA NON FACIT SALTUM (lat.) = Natura nu face salturi. Aforism dat de Leibnitz, ca să arate că în natură nu e nimic arbitrar, fără cauză.

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mișcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare prin care omul (sau alte ființe) se desprinde de la pămînt și sare în sus, deplasîndu-se sau revenind în același loc. Fugea, zbura, făcea salturi mari, de-abia se putea ține de el Gheorghieș. SADOVEANU, O. VII 358. În cîteva salturi sui scara spre cabină. BART, S. M. 102. Iepurașul se răpede Naintînd din salt în salt. ALECSANDRI, O. 223. ◊ (Prin analogie) Flăcăul, Iordăchel a Roșului, încordat, cu mușchi ca de criță, cu ochii pe salturile clocotitoare ale Negrei, purta cîrma. SADOVEANU, O. VIII 443. ◊ (Sport; în expr.) Triplu-salt = probă atletică de săritură în lungime, în care atletul face trei sărituri consecutive. Salt mortal v. mortal. 2. Trecere bruscă de la o situație la alta. Productivitatea muncii poate și trebuie să facă salturi însemnate, prin generalizarea metodelor avansate de muncă. GHEORGHIU-DEJ, R. 59. Eminescu a făcut un salt în viitorime. SADOVEANU, E. 83. Printr-o lege providențială, ce nu sufere salt, popolii încep mai întîi de la luminare ori învățătură particulară. GHICA, A. 683. ◊ Salt calitativ = schimbare bruscă ivită în desfășurarea unui fenomen din natură sau din societate, ca rezultat al acumulării treptate de schimbări mici, imperceptibile. V. cotitură.

SALȚĂ², salțe, s. f. Vulcan noroios.

SALȚĂ¹, salțe, s. f. (Învechit, rar) Zeamă acrișoară cu care se ung anumite fripturi. Ungea [mielul] c-un fel de salță inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. corectat(ă)

SĂLTA, salt, vb. I. I. Intranz. și refl. 1. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. Gînsacul dintr-o dată începu o manevră neașteptată. Stînd drept și semeț, cu capul foarte sus, începu a sălta din picioare. SADOVEANU, O. VIII 388. ◊ Fig. Își sfîrîie degetele pe strune și cîntecul saltă aprig, înfocat. REBREANU, I. 12. Vîntul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz. COȘBUC, P. I 49. ◊ Expr. A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura tare. Cînd mă gîndesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt... parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! CREANGĂ, A. 33. Atunci nu era pusă în joc sublima cestiune a Unirii, pentru care saltă orice inimă romînă. HASDEU, I. V. 34. ♦ A se ridica (puțin) de la pămînt pentru a se înălța în picioare sau pentru a se urca undeva. Lie îl prinse de subsuoară și-l ajută să salte în șa. SADOVEANU, O. VII 170. Cum sta întins în culcuș, Jder s-a săltat într-un cot. id. F. J. 647. 2. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus, sub impulsul unei forțe din afară. Se uită peste marginea bărcii care, cînd se sălta în sus de nu se mai vedea decît ploaia cenușie și norii, cînd se scufunda sub o creastă de val. DUMITRIU, P. F. 16. Sălta-n vînt a ei altiță. COȘBUC, P. I 49. ◊ (Prin exagerare) În crîșmă-i lume multă, nădușeală mare, miros de vin acru, acru de-ți sălta căciula din cap. MIRONESCU, S. A. 52. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura, a clocoti. Vîntul suflă, cerul tună, Apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. Pentru ce salți, Dunăre bătrînă? RUSSO, O. 33. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. Și unde nu pornește stînca la vale, săltînd tot mai sus de un stat de om. CREANGĂ, A. 28. Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel. ALECSANDRI, P. A. 186. ♦ A sări, a țîșni de undeva; a se ivi, a răsări. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie. SADOVEANU, O. VIII 202. Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Albe, curate, se saltă căsuțele dintre livezi. VLAHUȚĂ, la TDRG. II. 1. Tranz. A mișca (ceva) din loc ridicînd (ușor) în sus. Vîntul se furișa printre crăpături... și apoi pînă la ziuă sălta acoperișul. DUMITRIU, N. 187. Un colac de plută, aruncat de sus unde apa forfotea, se văzu deodată săltat de-o pereche de coarne care ieșeau încet la suprafață. BART, S. M. 94. Dă paru, Toadere, să săltăm grinzile. VLAHUȚĂ, O. AL. I 168. Apoi săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă-n spate și la gazdă cu dînsele. CREANGĂ, A. 83. 2. Intranz. Fig. (Neobișnuit) A sări în aer. De nu vă veți supune, în astă-noapte cetatea va sălta în nori cu oameni cu tot. ALECSANDRI, T. II 32. 3. Refl. (Despre copii) A crește, a se înălța (depășind pe alții). 4. Tranz. Fig. A ridica pe cineva sau ceva dintr-o stare rea, a îmbunătăți situația cuiva, a scoate pe cineva din nevoi. Nu voiesc să întîrzii a pune în lucrare unele afaceri care vor sălta banca și ne vor sălta și pe noi. VORNIC, P. 172. De vor pieri ei, și mai sus să salte pe urmașii lor. DELAVRANCEA, O. II 228. ◊ Intranz. (Despre o activitate) Ce-i de făcut ca să salte comerțul portului și să învingă concurența Galațului, Brăilei și Constanței? BART, E. 29.

SALT s. n. 1. mișcare bruscă, cu detentă musculară, prin care cineva se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se. 2. săritură, cădere în vid (cu parașuta). 3. trecere bruscă, fără grade intermediare. ♦ ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltării în natură, în societate și gândire, constând în schimbarea calității unui obiect sau proces, pregătită și determinată de schimbările cantitative. 4. (inform.) ruptură de frecvență care intervine într-un program ca urmare a unei instrucțiuni de înlănțuire. (< lat. saltus, it. salto)

SALȚĂ s. f. erupție de noroi, cu emanații de gaze, în unele regiuni petrolifere sau gazifere; vulcan noroios. (< it. salsa)

SALT ~uri n. 1) Mișcare de desprindere bruscă a unui corp de pe poziția inițială și de deplasare într-o anumită direcție; săritură. 2) Trecere bruscă de la o situație la alta. /<lat. saltus, it. salto

SALȚĂ ~e f. Vulcan care erupe cu mase noroioase. /< it. salsa

A SE SĂLTA mă salt intranz. (despre copii sau despre plante) A deveni mai înalt; a crește în înălțime; a răsări. /<lat. saltare

A SĂLTA salt 1. intranz. (despre ființe, lucruri) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcție (în sus, în jos, înainte, înapoi, în stânga, în dreapta); a sări. ◊ A-i ~ cuiva inima de bucurie a se bucura foarte mult. 2. tranz. 1) A mișca din loc, ridicând ușor în sus. 2) fig. A ajuta se iasă dintr-o încurcătură. /<lat. saltare

salt n. 1. acțiunea de a sălta: broasca umblă în salturi; 2. sărita calului: venia fugaru ’n salturi, sburlind coama-i pletoasă AL. [Lat. SALTUS].

salță f. 1. sos: salță din vin cu usturoiu și cu sare; 2. mic vulcan noroios, ca la Policiori, în județul Buzău. [Gr. mod. SÁLTZA (din it. salsa)].

săltà v. 1. a sări cu putere și de multe ori: a sălta pe cal; 2. a se juca cu corpul, a sări după măsură: cei vechi cântau și săltau la toate ceremoniile religioase; 3. fig. a crește: îi săltă inima de bucurie; 4. a se ridica, a se face mai mare: când s’au mai săltat ISP. [Lat. SALTARE].

3) salt adv. (turc, salt, numaĭ). Mold. Sec. 18-19. Singur, fără trupă saŭ escortă: salt te culcă pe pămînt (As. 187).

1) *salt n., pl. urĭ (lat. saltus, it. sp. pg. salto, pv. fr. saut. V. asalt). Săritură: broasca și vrabia merge pin salturĭ. Salt mortal, un fel de figură la gimnastică pin te învîrteștĭ pe rec orĭ te daĭ peste cap în aer și cazi în picĭoare.

2) salt, a săltá v. intr. (lat. saltare, frecŭentativu d. salire, saltum, a sări; it. saltare, pv. sautar, fr. sauter, sp. pg. saltar. V. sar 2). Sar puțin și des: dansatoriĭ săltaŭ în vals, călărețiĭ săltaŭ în trap, luntrea sălta pe valurĭ. A-țĭ sălta inima de bucurie, a fi foarte vesel. Fam. Saltă comerțu, negoțu merge bine, afacerile merg bine. V. tr. Fac să sară puțin și des: bunicu îșĭ sălta nepoțiĭ pe genunchĭ. V. refl. Mă ridic, mă dezvolt, cresc, prind putere: copiiĭ s’aŭ maĭ săltat.

sálță f., pl. e (ngr. sáltsa, d. it. salsa, sos. V. sos). Sos (Flm. ș.a.). Neol. (it.) Chim. Con din a căruĭ crăpătură ĭese noroĭ sărat și gaz inflamabil, ca’n împrejurimile Etneĭ și la Policĭorĭ (Bz.).

sîlță f., pl. e (rut. silĭié, dim. d. siló, lat). Cant. Dos. Laț (cursă, capcană).

salt s. n., pl. salturi

salță s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

sălta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. salt, 2 sg. salți, 3 saltă; conj. prez. 1 sg. să salt, 3 să salte; imper. 2 sg. afirm. saltă

salt s. n., pl. salturi

salță s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

sălta (a ~) vb., ind. prez. 3 saltă

salt s. n., pl. salturi

salță (sos, vulcan) s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

sălta vb., ind. prez. 1 sg. salt, 3 sg. și pl. saltă; conj. prez. 3 sg. și pl. salte

salt, sălta inf.

salt adv. – Singur, neînsoțit. Tc. salt (Tiktin). Sec. XVII, înv.

sălta (salt, săltat), vb. – 1. A țopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălța, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a crește. Lat. saltāre (Pușcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar. – Der. salt, s. n. (săritură, hop), deverbal, fără circulație populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreț, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreț); săltătură, s. f. (salt, hop).

sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII.

OPRIRE DE LA ZBOR ȘI SALT măsură administrativă luată împotriva personalului navigant în cazul: neprezentării sau nereușitei la examenul medical periodic sau zilnic, la controlul în zbor și la pregătirea zilnică, a abaterii de la conduită sau securitatea zborului, pe perioade care pornesc de la câteva zile, putându-se ajunge la oprirea definitivă de la zbor și lansări.

SALT a) desprindere a unei aeronave de pe sol, fără a întruni condițiile necesare zborului (înălțime și distanță); b) comanda de lansare a parașutiștilor dată de către instructorul de aeronavă; c) lansare cu parașuta. Există salturi: cu deschidere comandată și deschidere automată; de formare, antrenament, concurs, demonstrative și de instrucție; de zi și de noapte; pe apă; individuale și în grup; de la înălțime: mică (până la 1000 m), medie (până la 4000 m), de record etc.

salt, unul dintre cele trei tipuri fundamentale posibile în evoluțiile melodice (alături de mersul treptat* și nota repetată). S. se produce atunci când între cele două sunete intervine un interval* mai mare decât un ton*. Acest tip de mers melodic creează, prin distanța ce se produce între cele două note, o tensiune mai mare sau mai mică – în funcție de felul intervalului, disonant* sau consonant*, și de distanța între cele două sunete. Tipurile predominante de s. existente într-o structură melodică vor constitui adevărate repere stilistice pentru definirea epocii și a creației compozitorului respectiv; astfel, în melodica palestriană nu vor apărea s. decât până la cvintă* sau sextă* mică (de preferință ascendente), în melodica clasică vor predomina s. la terțe*, cvarte* și cvinte* ce vor figura (v. figurație) elemente acordice*, iar în structurile melodice ale dodecafonismului (mai ales la Webern) dominante vor fi s. aspre de cvarte mărite, septime* și none* etc.

SALTA 1. Oraș în NNV Argentinei, centrul ad-tiv al prov. federale omonime, situat în m-ții Anzi, la 1.100 m alt., pe valea Lerma și pe Río Arías; 462,6 mii loc. (2001). Aeroport. Expl. de petrol. Ind. metalurgică, petrochimică, mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului (mobilă) și tutunului, pielăriei, tananților și alim. (ulei, zahăr, făină, preparate din carne, vin). Universitate (1967). Anual are loc (sepr.), Festivalul Miracolului (Fiesta del Milagro) care comemorează, în principal, cutremurul din 1692, când o mare parte din oraș a fost distrusă. Catedrală (1592), biserica San Francesco, palatul guvernului și locuințe în stil colonial. Fundat în 1582 de Hernanado de Lerma (guvernator de Tucumán), cu numele San Felipe de Lerma. La S. forțele armate spaniole au fost înfrânte de cele revoluționare de sub comanda lui M. Belgrano (1813). 2. Prov. federală în N Argentinei, situată în C. Gran Chaco, la poalele de E ale m-ților Anzi, la granița cu Bolivia; 155,5 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv: Salta. Expl. de petrol, uraniu, sare, min. de fier și cupru, de aur și argint. Culturi de porumb, viță de vie, tutun ș.a. Creșterea bovinelor.

MARELE LAC SĂRAT (GREAT SALT LAKE [greit solt leik]), lac în V S.U.A., situat într-o zonă deșertică a Pod. Marelui Bazin, la 1.282 m alt. Supr. variază între 2,7 și 5,2 mii km²; ad. max.: 11 m (vara scade la 1 m). Lungimea max.: 55 km. Salinitatea: 200-270‰. Depuneri de sare pe maluri, datorită evaporării excesive.

NATURA NON FACIT SALTUS (lat.) natura nu face salturi – Idee formulată de Leibniz în „Nouveaux essais sur l’entendement humain”, IV, 16 și reluată de Linné. Sintetizează concepția fixistă asupra naturii vii.

SALT LAKE CITY [sɔlt leik síti], oraș în V S.U.A., centrul ad-tiv al statului Utah, situat pe un platou de la poalele m-ților Wasatch (M-ții Stâncoși), la 1.320-1.400 m alt., pe râul Jordan, la 24 km SE de Marele Lac Sărat (Great Salt Lake); 181,7 mii loc. (2000). Centru politico-economic, comercial, financiar, cultural și și religios al mormonilor. Nod feroviar. Aeroport. Expl. de metale neferoase (aluminiu, cupru, zinc, aur, argint). Rafinărie de petrol. Constr. de motoare pentru rachete, de armament (proiectile), computere, aparate electrice ș.a. Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu, cupru, plumb, zinc), chimică, electronică, textilă, a mat. de constr. (ciment), poligrafică și alim. Universitate (1850), Orchestră simfonică (1979), Teatru de operă și balet, Muzee de artă și științele naturii. Parc (40,5 ha). Monumente: Capitoliu (1915), Monumentul „This is the Place” („Acesta este locul”), ridicat în amintirea primilor mormoni stabiliți aici, Piața Templului (1893), dominată de Biserica mormonilor, Monumentul Pescărușului (1913) și de Tabernaculul mormonilor (1867), care are în interior o orgă cu 11.000 de registre. La S.L.C. s-au desfășurat Jocurile Olimpice de iarnă din anul 2002. Triburile amerindiene pauite, shoshone și ute au locuit în această zonă înainte de venirea coloniștilor, care au vizitat aceste locuri în 1824. La 22 iul. 1847, primii mormoni au ajuns aici (Orson Pratt și Erastus Snow), iar la 24 iul. 1847, un grup de 148 mormoni, conduși de Brigham Young, refugiați din cauza persecuțiilor din Vestul Mijlociu, s-au așezat aici. În 1850, în acest loc se stabiliseră deja 5.000 de mormoni. Centru turistic.

THAT’S ONE SMALL STEP FOR A MAN, ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire – Primul mesaj adresat pământenilor de Neil A. Armstrong la pășirea pe solul lunar (21 iul. 1969).

a sălta gălbenușul expr. (intl.) a lua partea cea mai însemnată a unui câștig.

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.

a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână / nepăzit.

salt la maimuță! expr. (intl.) fură din bagajul acela!

sălta, salt v. t. 1. a fura. 2. a lua mită. 3. a aresta, a închide. 4. (cart.) a câștiga un pot substanțial.

SALT s. 1. v. săritură. 2. hop, săritură. (~ peste o groapă.)

SALT s. v. dans, joc.

SALT adj. v. neînsoțit, singur.

SALȚĂ s. v. vulcan noroios.

SĂLTA vb. v. agita, clocoti, crește, dansa, dezvolta, frământa, fremăta, înălța, învolbura, juca, legăna, mări, mișca, tresălta, zbate, zbuciuma.

SĂLTA vb. 1. v. ridica. 2. a înălța, a ridica. (~ din umeri.) 3. v. sări. 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălțime.)

SÂLȚĂ s. v. laț.

SALT s. 1. săltătură, săritură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-un ~...) 2. hop, săritură. (~ peste o groapă.)

salt s. v. DANS. JOC.

salt adj. v. NEÎNSOȚIT. SINGUR.

SALȚĂ s. (GEOL.) pîclă, pufnă, vulcan noroios.

sălta vb. v. AGITA. CLOCOTI. CREȘTE. DANSA. DEZVOLTA. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNĂLȚA. ÎNVOLBURA. JUCA. LEGĂNA. MĂRI. MIȘCA. TRESĂLTA. ZBATE. ZBUCIUMA.

SĂLTA vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (~ sacul în căruță; îl ~ pe genunchi.) 2. a înălța, a ridica. (~ din umeri.) 3. a sări, a țopăi, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atîta!) 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălțime.)

sîlță s. v. LAȚ.

Natura non facit saltus (lat. "Natura nu face salturi) – aforism științific, enunțat ca o lege de către filozoful german Leibniz, în lucrarea Noi eseuri asupra intelectului uman (IV, 16), în anul 1704. Leibniz se referea la domeniul biologic, în sensul că natura nu evoluează brusc la o nouă specie, ci ajunge la ea în mod treptat, prin evoluție lentă. Naturalistul suedez Linné a aplicat această axiomă la lumea plantelor (Philosophia botanica, 77); și, cu timpul, ea s-a extins și la alte domenii. ȘT.

SALT adv. (Mold., ȚR) Singur. A: De acolo au mers salt numai cu curtea sa Anlioh-Vodă. N. COSTIN. Au venit în mezil la Ieși saltu, numai cu dzece, doaădzeci de oameni. NECULCE. B: Nu trebuie să vii cu oaste multă ..., ci vino salt. R. POPESCU. Etimologie: tc. salt.

SÎLȚĂ s.f. (Mold.) Cursă, laț. Îmi întinseră silțe picioarelor. DOSOFTEI, apud CADE. Iară dinainte apa îl ocolește, din dreapta și din stîngă malurile cu mreji și cu silțe avea; împănate. CI, 170. ◊ Fig. El organul fărălegii, vasul otrăvii, lingura vrăjbii, tocul minciunilor, silța amăgelii, cursa vicleșugului ... să să facă priimi. CI, 173. Variante: silță (CI, 170, 173). Etimologie: ucr. sylice. Cf. capcană, clucsă, măiestrie, p r u g l ă, zăbroană.

salt adv. 1. (înv. și reg.) singur, neînsoțit (de trupe, de escortă). 2. cel puțin, doar, numai.

șaltă, șalte, s.f. (înv. și reg.) coif.

sấlță, sâlțe, s.f. (reg.; înv.) Laț, cursă, capcană. ■ (top.) Sâlța, vale și sat aparținător de com. Rozavlea; fost cătun, până în 2006. – Din ucr. sylice, dim. din silo „laț” (Scriban; Candrea, după DER).

sâlță, sâlțe, s.f. – (reg.; înv.) Laț, cursă, capcană. ♦ (top.) Sâlța, vale și cătun în partea de nord-vest a localității Rozavlea (Caia, 2002) – Din ucr. sylice, dim. din silo „laț” (Scriban; Candrea, cf. DER; MDA).

sâlță, -e, s.f. – (înv.) Laț. Sâlța, vale și cătun în partea de nord-vest a localității Rozavlea (Caia 2002) – Din ucr. sylice (Candrea cf. DER).