6 intrări

78 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

salta av vz salt1

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mișcare de deplasare bruscă în zbor. ◊ Triplu salt = probă atletică de săritură în lungime, constând din trei sărituri consecutive. 2. Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. ◊ Salt calitativ = moment, stadiu constând în schimbarea în bine a calității unui obiect sau a unui proces.- Din lat. saltus, it. salto.

SÁLȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa.

SÁLȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa.

SÁLȚĂ1, salțe, s. f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa.

SÁLȚĂ1, salțe, s. f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa.

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ◊ Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A(-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare.

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ◊ Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A(-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare.

salt2 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~uri / E: lat saltus, it salto] 1 Mișcare prin care ființele se desprind brusc de la pământ (sau de pe un punct de sprijin) avântându-se în sus și revenind în același loc sau deplasându-se Si: săltat1 (13), săritură (1), (înv) săltătură (1), (înv) săltare (1), (reg) saitoc (2). 2 Mișcare de deplasare bruscă în zbor Si: săltat1 (14), săritură (2), (reg) saitoc (3). 3 (Îs) Triplu ~ Probă atletică de săritură (1) în lungime, în care atletul face trei sărituri consecutive care se însumează. 4 (Îrg) Dans (1). 5 Deplasare în care nu este respectată ordinea consecutivă a unor trepte sau faze. 6 Trecere (bruscă) de la o situație la alta, de obicei superioară. 7 (Îs) ~ calitativ Trecere la un alt stadiu necesar al dezvoltării în natură, societate și gândire, prin schimbarea unui obiect sau proces.

salt1 av [At: N. COSTIN, LET. II, 60/12 / V: (reg) ~a, ~ă / E: tc salt] (Înv) 1 Fără a fi însoțit (de trupe, de escortă). 2 Cel puțin.

salță2 sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (rar) ~lsă / Pl: ~țe / E: it salsa] (Glg) Ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi, care antrenează apă și noroi Si: pâclă, vulcan noroios.

salță1 sf [At: HELIADE, L. B. III, 41/16 / V: (rar) ~lce, ~lcie, ~lsă / E: ngr σάλτσα, it salsa] (Înv) 1 Sos picant. 2 (Spc) Zeamă acrișoară făcută din usturoi pisat amestecat cu lămâie, oțet sau vin, sare, piper, dafin, cimbru etc., cu care se ungeau anumite fripturi.

sălta [At: N. TEST. (1648) 74V/6 / V: ~ti / Pzi: salt, (înv) ~tez / E: ml saltare] 1 vi (C. i. ființe) A sări2 (1). 2 vi (Îe) A ~ de bucurie sau a-i ~ (cuiva) inima sau sufletul (de bucurie) A simți o mare bucurie. 3 vi (Îae) A fi cuprins de o mare emoție. 4 vi (Fig; rar) A trăi (cu intensitate) o anumită stare afectivă (bucurie, veselie, emoție, satisfacție, entuziasm etc.) exteriorizând-o adesea prin sărituri, gesturi, mimică. 5 vi (Rar) A dansa (1). 6 vi (Buc; îf sălti) A înnebuni. 7-8 vir A se mișca (repetat, ritmic) de jos în sus (și de sus în jos) (sub impulsul unei forțe din afară). 9 vt (Reg) A legăna. 10 vt A ridica (printr-un efort) prinzând în mână (ori în mâini) (sau ținând în palmă ori în palme). 11 vi (Îrg; c. i. ape) A se agita din cauza vântului sau a pietrelor de pe fundul albiei. 12 vi (Înv; pgn) A mișca. 13 vi A se deplasa în salturi2 (1). 14 vi A păși sprinten. 15 vi A se deplasa dintr-un loc în altul (situat mai sus sau mai jos) printr-un salt2 (1). 16-17 vit A trece ceva printr-un salt2 (1). 18-19 vit A ieși brusc (și cu putere, cu viteză) de undeva, apărând pe neașteptate Si: a țâșni. 20-21 vir A se ridica în înălțime. 22-23 vir (Pex) A se înălța în văzduh. 24 vr (C. i. ființe) A părăsi poziția orizontală (sau șezândă) și a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziția (relativ) verticală Si: a se ridica, a se scula. 25 vr (C. i. ființe; îe) A se ~ în vârfuri A-și desprinde călcâile de la pământ, sprijinindu-și corpul numai pe vârfurile picioarelor. 26 vt A lua de jos și a duce în sus (printr-un efort fizic, printr-o mișcare) Si: a ridica. 27 vi A deplasa (sau a împinge) (sau a trage) dintr-un loc situat mai jos în unul situat mai sus Si: a ridica. 28 vt (Spc; c. i. o parte a corpului unei ființe) A îndrepta în sus, a-și duce mai sus Si: a înălța, a ridica. 29-30 vri (D. ființe sau plante tinere) A se face mai înalt, a câștiga în înălțime (și în maturitate) Si: a crește (2), a se înălța, a se ridica. 31-32 vitr (Fig) A(-și) determina sau a se crea o situație (materială, socială etc.) mai bună Vz ridica. 33-34 vitr A(-și) sau a se îmbunătăți situația (materială, socială etc.). 35-36 vitr (Spc) A promova.

sâlță sf [At: DOSOFTEI, ap. CADE / Pl: ~țe / E: ucr силыце] (Înv) Laț.

șaltă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 91/33 / Pl: ? / E: nct] (Trs; înv; csnp) Coif (1).

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mișcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.

SALT, salturi, s. n. 1. Mișcare prin care omul (sau alte ființe) se desprinde de la pămînt și sare în sus, deplasîndu-se sau revenind în același loc. Fugea, zbura, făcea salturi mari, de-abia se putea ține de el Gheorghieș. SADOVEANU, O. VII 358. În cîteva salturi sui scara spre cabină. BART, S. M. 102. Iepurașul se răpede Naintînd din salt în salt. ALECSANDRI, O. 223. ◊ (Prin analogie) Flăcăul, Iordăchel a Roșului, încordat, cu mușchi ca de criță, cu ochii pe salturile clocotitoare ale Negrei, purta cîrma. SADOVEANU, O. VIII 443. ◊ (Sport; în expr.) Triplu-salt = probă atletică de săritură în lungime, în care atletul face trei sărituri consecutive. Salt mortal v. mortal. 2. Trecere bruscă de la o situație la alta. Productivitatea muncii poate și trebuie să facă salturi însemnate, prin generalizarea metodelor avansate de muncă. GHEORGHIU-DEJ, R. 59. Eminescu a făcut un salt în viitorime. SADOVEANU, E. 83. Printr-o lege providențială, ce nu sufere salt, popolii încep mai întîi de la luminare ori învățătură particulară. GHICA, A. 683. ◊ Salt calitativ = schimbare bruscă ivită în desfășurarea unui fenomen din natură sau din societate, ca rezultat al acumulării treptate de schimbări mici, imperceptibile. V. cotitură.

arată toate definițiile

Intrare: Salta
Salta nume propriu
nume propriu (I3)
  • Salta
Intrare: salt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salt
  • saltul
  • saltu‑
plural
  • salturi
  • salturile
genitiv-dativ singular
  • salt
  • saltului
plural
  • salturi
  • salturilor
vocativ singular
plural
salta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saltă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: salță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salță
  • salța
plural
  • salțe
  • salțele
genitiv-dativ singular
  • salțe
  • salței
plural
  • salțe
  • salțelor
vocativ singular
plural
Intrare: sălta
verb (VT43)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sălta
  • săltare
  • săltat
  • săltatu‑
  • săltând
  • săltându‑
singular plural
  • saltă
  • săltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • salt
(să)
  • salt
  • săltam
  • săltai
  • săltasem
a II-a (tu)
  • salți
(să)
  • salți
  • săltai
  • săltași
  • săltaseși
a III-a (el, ea)
  • saltă
(să)
  • salte
  • sălta
  • săltă
  • săltase
plural I (noi)
  • săltăm
(să)
  • săltăm
  • săltam
  • săltarăm
  • săltaserăm
  • săltasem
a II-a (voi)
  • săltați
(să)
  • săltați
  • săltați
  • săltarăți
  • săltaserăți
  • săltaseți
a III-a (ei, ele)
  • saltă
(să)
  • salte
  • săltau
  • sălta
  • săltaseră
sălti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sâlță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâlță
  • sâlța
plural
  • sâlțe
  • sâlțele
genitiv-dativ singular
  • sâlțe
  • sâlței
plural
  • sâlțe
  • sâlțelor
vocativ singular
plural
Intrare: șaltă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaltă
  • șalta
plural
  • șalte
  • șaltele
genitiv-dativ singular
  • șalte
  • șaltei
plural
  • șalte
  • șaltelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)