dansa [At: CR (1839), 93²/20 / Pzi: ~sez / E: fr danser] 1 vi A executa (după muzică) un dans (1) Si: a juca, (asr) a sălta, (pop) a danța, a dănțui, a sări². 2 vt A executa un dans (1) împreună cu cineva. 3 vt A invita pe cineva la dans (1). 4 vi (Fig) A se mișca vioi, în salturi ușoare, ca de dans (1). 5 vi (Fig) A nu avea astâmpăr. 6 vt (Fam) A cunoaște modul în care se execută un dans (1).

DANSA, dansez, vb. I. Intranz. 1. A executa un dans; (popular) a juca. Dincolo, dansa tineretul. DUMITRIU, N. 114. Fac sport... beau ceai, dansez. CAMIL PETRESCU, T. II 16. Toți ochii urmăreau cu admirație mișcările Evantiei. Dansa parcă plutind în aer. BART, E. 147. ◊ Tranz. (Complementul indică dansul) Se-ntîlnește la horă într-o duminică cu Neacșa, fată vînjoasă, roșie ca un bujor... care nu știe franțuzește, nici nu dansează bostonul. CARAGIALE, S. N. 129. (Complementul indică persoana cu care se dansează) Am dansat toate fetele din sală. 2. Fig. A sălta în mișcări ușoare ca de dans, a se mișca necontenit, a nu avea astîmpăr. Toate aceste flăcări... țîșneau, dansau și se întîlneau mereu, pe curbe convergente, în același punct. GALACTION, O. I 147. Focul dansa înaintea ochilor noștri. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Eram prea mari acum ca să ne mai bucurăm că la iarnă... vom face, din tablă și boabe de porumb, clopoței pe care să-i sunăm în seara cînd vor dansa prin aer primii fulgi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 45. – Variantă: (învechit și popular) danța (SADOVEANU, D. P. 31, M. I. CARAGIALE, C. 80, CARAGIALE, S. N. 169) vb. I.

DANSA vb. I. intr. 1. A executa un dans. 2. (Fig.) A se mișca, a sălta ca la dans. [< fr. danser].

DANSA vb. intr., tr. 1. a executa un dans. 2. (fig.) a se mișca necontenit. (< fr. danser)

A DANSA ~ez 1. intranz. 1) A executa un dans. 2) A poseda bine tehnica dansului. 3) fig. poet. (despre fulgi, frunze și alte obiecte ușoare) A face mișcări ca de dans (prin aer); a pluti ușor (în aer), săltând ca într-un dans. 2. tranz. 1) (anumite feluri de dans) A executa după tehnica și regulile specifice. ~ un vals. 2) (persoane, mai ales de sex feminin) A avea drept partener de dans. /<fr. danser

dansà v. a dănțui.

dănța v vz dansa

*danséz v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adică „a trage un șir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancować, rut. tancĭuváti, ung. táncolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt în cadență. V. tr. Execut mișcările unuĭ dans: a dansa un vals. Fac să danseze cu mine: a dansa o damă. – Vechi dănțuĭesc (după pol. și rut.). V. țopăĭ.

dansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dansez, 3 dansează; conj. prez. 1 sg. să dansez, 3 să danseze

dansa (a ~) vb., ind. prez. 3 dansează

dansa vb., ind. prez. 1 sg. dansez, 3 sg. și pl. dansează

dansez.

DANSA vb. a juca, (pop.) a dănțui, a sălta, a sări, (peior.) a țopăi. (~ o sârbă).

DANSA vb. a juca, (pop.) a dănțui, a sălta, a sări, (peior.) a țopăi. (~ o sîrbă.)

Nous dansons sur un volcan (fr. „Dansăm pe un vulcan” ) – În anul 1830, datorită măsurilor reacționare ale regelui Carol al X-lea și ale guvernului său, situația internă în Franța era dintre ele mai încordate. În luna iulie din acel an a și izbucnit revoluția. Cu puțin înainte (la 31 mai 1830), ducele dOrleans dădea la Palais Royal un bal fastuos în onoarea regelui Neapolelui, venit în vizită la Paris. În palat era petrecere mare. Afară poporul era în fierbere și mai mare. La un moment dat, cînd începu iar dansul, unul dintre invitați, scriitorul Achille Salvandy, trecînd pe lîngă ducele amfitrion, îi spuse, făcînd un joc de cuvinte (ca aluzie la regele Neapolelui și la Vezuviul care e în fața Neapolelui): „E o serbare curat napolitană: dansăm pe un vulcan”. Vorbele lui, reușind prin această figură de stil să rezume atît de bine momentul de atunci din Franța, au lansat expresia care și astăzi e folosită pentru a semnala o primejdie, o situație care amenință siguranța cuiva. IST.

a dansa la sentiment expr. a dansa lipiți unul de altul.