2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACÁ, sacale, s. f. Butoi așezat pe un suport cu două sau cu patru roți, cu care în trecut se transporta apa de la fântână sau de la râu. – Din tc. saka „sacagiu”.

SACÁ, sacale, s. f. Butoi așezat pe un cadru cu două sau cu patru roți, cu care în trecut se transporta apa de la fântână sau de la râu. – Din tc. saka „sacagiu”.

SACÁ, sacale, s. f. Butoi așezat pe un cadru de căruță cu două sau cu patru roți, în care se aduce apă de la fîntînă sau de la rîu. Copiii boierului... l-au înhămat la saca, alături cu măgarul curții. GALACTION, O. I 86. Sînt și două sacale în curte, una de adus, dacă e de trebuință, apă din Dîmbovița, alta, bine ținută, aduce apă bună. CAMIL PETRESCU, O. I 261. Vînătorul întinse arcul și, cînd zbură săgeata, provoli fiara sălbatecă, din gura căreia gîlgîia sîngele ca dintr-o saca. ISPIRESCU, L. 140. ◊ Expr. (Mare) cît un dop de saca v. dop.Pl. și: (Mold.) săcăli (C. PETRESCU, A. R. 9).

SACÁ ~le f. înv. Butoi instalat pe o căruță, cu care se cară apă. [Art. sacaua] /<turc. saka

sacà f. butoiu pe două roate tras de un cal pentru cărat apă (dela vad sau dela o cișmea): aducea apă cu sacaua dela Filaret; dop de saca, bondoc. [Turc. SAKA, sacagiu (românește s’a substituit numelui de agent vasul ce-l mână)].

sacá f. (turc. [d. ar.] saka, îld. sak-ka, care duce apă; sîrb. rut. saka; sp. azacaya., conduct de apă, d. ar. as-saqqâ, sacagiŭ). Putină saŭ butoĭ pus pe doŭă saŭ patru roate trase de un cal saŭ doĭ și care servește la dus apă. Fig. Iron. Dop de saca, om scund și gros.

sacá-báș m. (turc. saká-bașý). Vechĭ. Capu sacagiilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sacá s. f., art. sacáua, g.-d. art. sacálei; pl. sacále, art. sacálele

sacá s. f., art. sacáua, g.-d. art. sacálei; pl. sacále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sacá (sacále), s. f.1. Butoi pe două roți, pentru transportat apa. – 2. (Arg.) Trăsură de închiriat. Tc. (arab.) saka „sacagiu” (Roesler; Șeineanu, II, 304; Ronzevalle 99), cf. sb. saka, ngr. σαϰϰᾶς, sp. azacán.Der. sacagiu, s. m. (apar); sacabaș, s. m. (șeful sacagiilor), din tc. saka bași.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SACA 1. Vârf în m-ții Gurghiu (rest al unui con vulcanic), alcătuit din andezite, piroclastite și curgeri de lavă, reprezentând alt. max. a acestora (1.777 m). 2. Munte din Parcul Național Rodna, la N de Anieș; pe versantul său estic, la 1.600 m alt., se află o poiană cu narcise, declarată rezervație naturală.

Intrare: saca
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saca
  • sacaua
plural
  • sacale
  • sacalele
genitiv-dativ singular
  • sacale
  • sacalei
plural
  • sacale
  • sacalelor
vocativ singular
plural
Intrare: saca-baș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașul
plural
  • saca-bași
  • saca-bașii
genitiv-dativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașului
plural
  • saca-bași
  • saca-bașilor
vocativ singular
plural