10 definiții pentru rucsac (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism purtat în spate; raniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÚCSAC s. raniță, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Alpinist cu ~ul în spate.)

RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack].

RÚCSAC s. n. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate. (< germ. Rucksack)

RÚCSAC ~uri n. Sac (pentru turism) purtat în spate și folosit pentru transportarea lucrurilor necesare la drum; raniță. /<germ. Rucksack

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri

RUCSAC s. raniță, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Ostaș cu ~ în spate.)

Intrare: rucsac (pl. -uri)
rucsac (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rucsac
  • rucsacul
  • rucsacu‑
plural
  • rucsacuri
  • rucsacurile
genitiv-dativ singular
  • rucsac
  • rucsacului
plural
  • rucsacuri
  • rucsacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)