SACA, sacale, s. f. Butoi așezat pe un cadru de căruță cu două sau cu patru roți, în care se aduce apă de la fîntînă sau de la rîu. Copiii boierului... l-au înhămat la saca, alături cu măgarul curții. GALACTION, O. I 86. Sînt și două sacale în curte, una de adus, dacă e de trebuință, apă din Dîmbovița, alta, bine ținută, aduce apă bună. CAMIL PETRESCU, O. I 261. Vînătorul întinse arcul și, cînd zbură săgeata, provoli fiara sălbatecă, din gura căreia gîlgîia sîngele ca dintr-o saca. ISPIRESCU, L. 140. ◊ Expr. (Mare) cît un dop de saca v. dop. – Pl. și: (Mold.) săcăli (C. PETRESCU, A. R. 9).