14 definiții pentru sălășlui sălășluia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.

SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.

sălășlui [At: PSALT. 232 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: mg szállásol] 1 vi (D. oameni) A-și avea locuința, sălașul (1) într-un anumit loc Si: a locui, a sta, (înv) a sălășui (1), (reg) a sălăși (1). 2 vi (D. oameni) A-și duce existența Si: a trăi, a viețui, (înv) a sălășui (2), (reg) a sălăși (2). 3 vi (Rar) A avea culcușul într-un anumit loc Si: (înv) a sălășui (3). 4-5 vtr (De obicei cu determinări locale) A (se) stabili într-un loc Si: a (se) așeza (29-30), a (se) sălășui (4-5). 6-7 vrt (De obicei cu determinări locale) A(-și) fixa domiciliul sau sediul Si: a (se) instala, (înv) a (se) sălășui (6-7), a lăcășlui. 8 vt A popula. 9-10 vir (Îvp) A petrece noaptea sau un anumit timp undeva Si: (înv) sălășui (9-10). 11-12 vir (Îvp) A locui provizoriu la cineva în gazdă Si: (înv) a (se) sălășui (11-12), (reg) a (se) sălăși (5-6). 13-14 vir (Îvr) A avea relații sexuale cu cineva. 15 vr A poposi. 16 vt (Înv; c. i. oameni) A găzdui (1).

SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Astăzi rar) A sta într-un anumit loc, a locui, a se adăposti. Fratele Simeon și el multă vreme printre leși a sălășluit. SADOVEANU, O. VII 76. Părăsesc o casă... sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. ANGHEL, PR. 61. În casa lor... Acolo să văcuiască. Acolo să lăcuiască, Acolo să sălășluiască. PĂSCULESCU, L. P. 123. ◊ Fig. Un biet bătrîn cerșind adăpost munților, o podoabă închipuită de om în care sălășluia un suflet tare. DELAVRANCEA, O. II 260. ♦ Tranz. A adăposti, a găzdui, a da adăpost. Septentrionul revendică și el cinstea de a fi sălășluit pe strămoșii celui care a cîntat diamantul ascuns în Marea Nordului. CĂLINESCU, E. 6. 2. Refl. (Învechit și popular) A se așeza, a se statornici într-un loc; a se instala. S-au sălășluit cu dînsa în pustie la moșiile sale. SBIERA, P. 51. Să se sălășluiască într-un palat strălucit. GORJAN, H. IV 81. Mama-Pădurii să sălășluiește în crierii codrilor. ȘEZ. I 151. ◊ Fig. N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălășluiască în casa mea. NEGRUZZI, S. I 76.

A SE SĂLĂȘLUÍ mă ~iésc intranz. A-și face sălaș; a se așeza cu traiul (într-un loc). /< ung. szállásol

A SĂLĂȘLUÍ ~iésc 1. intranz. A-și avea sălașul; a fi așezat cu traiul; a locui; a trăi. 2. tranz. 1) A asigura cu sălaș; a ține în gazdă; a găzdui. 2) A face să se sălășluiască. /< ung. szállásol

sălăș(l)ui v. 1. a avea sălașul, a locui undeva; 2. a primi în sălaș, în gazdă. [Ung. SZÁLLÁSOLNI].

sălășluĭésc v. intr. (ung. szállásolni, a fi în gazdă, a sălășlui). Am sălașu, locuĭesc: fearele sălășluĭesc în codri. V. refl. Mă stabilesc, mă așez: vino și te sălășluĭește întru noĭ (O rugăcĭune către Dumnezeŭ). – Vechĭ -șuĭesc. În P.P. -șesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sălășluí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. sălășluiá; conj. prez. 3 să sălășluiáscă

sălășluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiésc, imperf. 3 sg. salășluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălășluiáscă

sălășlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiesc, conj. sălășluiască)

sălășluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂLĂȘLUÍ vb. v. adăposti, așeza, domicilia, fi, fixa, găzdui, instala, locui, mânea, opri, primi, sta, stabili, statornici, ședea, trage, trăi, viețui.

sălășlui vb. v. ADĂPOSTI. AȘEZA. DOMICILIA. FI. FIXA. GĂZDUI. INSTALA. LOCUI. MÎNEA. OPRI. PRIMI. STA. STABILI. STATORNICI. ȘEDEA. TRAGE. TRĂI. VIEȚUI.

Intrare: sălășlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sălășlui
  • sălășluire
  • sălășluit
  • sălășluitu‑
  • sălășluind
  • sălășluindu‑
singular plural
  • sălășluiește
  • sălășluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sălășluiesc
(să)
  • sălășluiesc
  • sălășluiam
  • sălășluii
  • sălășluisem
a II-a (tu)
  • sălășluiești
(să)
  • sălășluiești
  • sălășluiai
  • sălășluiși
  • sălășluiseși
a III-a (el, ea)
  • sălășluiește
(să)
  • sălășluiască
  • sălășluia
  • sălășlui
  • sălășluise
plural I (noi)
  • sălășluim
(să)
  • sălășluim
  • sălășluiam
  • sălășluirăm
  • sălășluiserăm
  • sălășluisem
a II-a (voi)
  • sălășluiți
(să)
  • sălășluiți
  • sălășluiați
  • sălășluirăți
  • sălășluiserăți
  • sălășluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sălășluiesc
(să)
  • sălășluiască
  • sălășluiau
  • sălășlui
  • sălășluiseră
sălășluia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sălășlui sălășluia popular

  • 1. intranzitiv A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: locui attach_file 4 exemple
    exemple
    • Fratele Simeon și el multă vreme printre leși a sălășluit. SADOVEANU, O. VII 76.
      surse: DLRLC
    • Părăsesc o casă... sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. ANGHEL, PR. 61.
      surse: DLRLC
    • În casa lor... Acolo să văcuiască. Acolo să lăcuiască, Acolo să sălășluiască. PĂSCULESCU, L. P. 123.
      surse: DLRLC
    • figurat Un biet bătrîn cerșind adăpost munților, o podoabă închipuită de om în care sălășluia un suflet tare. DELAVRANCEA, O. II 260.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se adăposti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti
  • 2. tranzitiv A da cuiva adăpost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti găzdui attach_file un exemplu
    exemple
    • Septentrionul revendică și el cinstea de a fi sălășluit pe strămoșii celui care a cîntat diamantul ascuns în Marea Nordului. CĂLINESCU, E. 6.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se așeza, a se stabili într-un loc.
    exemple
    • S-au sălășluit cu dînsa în pustie la moșiile sale. SBIERA, P. 51.
      surse: DLRLC
    • Să se sălășluiască într-un palat strălucit. GORJAN, H. IV 81.
      surse: DLRLC
    • Mama-Pădurii să sălășluiește în crierii codrilor. ȘEZ. I 151.
      surse: DLRLC
    • figurat N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălășluiască în casa mea. NEGRUZZI, S. I 76.
      surse: DLRLC

etimologie: