sălășlui [At: PSALT. 232 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: mg szállásol] 1 vi (D. oameni) A-și avea locuința, sălașul (1) într-un anumit loc Si: a locui, a sta, (înv) a sălășui (1), (reg) a sălăși (1). 2 vi (D. oameni) A-și duce existența Si: a trăi, a viețui, (înv) a sălășui (2), (reg) a sălăși (2). 3 vi (Rar) A avea culcușul într-un anumit loc Si: (înv) a sălășui (3). 4-5 vtr (De obicei cu determinări locale) A (se) stabili într-un loc Si: a (se) așeza (29-30), a (se) sălășui (4-5). 6-7 vrt (De obicei cu determinări locale) A(-și) fixa domiciliul sau sediul Si: a (se) instala, (înv) a (se) sălășui (6-7), a lăcășlui. 8 vt A popula. 9-10 vir (Îvp) A petrece noaptea sau un anumit timp undeva Si: (înv) sălășui (9-10). 11-12 vir (Îvp) A locui provizoriu la cineva în gazdă Si: (înv) a (se) sălășui (11-12), (reg) a (se) sălăși (5-6). 13-14 vir (Îvr) A avea relații sexuale cu cineva. 15 vr A poposi. 16 vt (Înv; c. i. oameni) A găzdui (1).