2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

REPRODÚCERE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Înmulțire, reproducție. – V. reproduce.

REPRODÚCERE, reproduceri, s. f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 1. Redare, înfățișare fidelă a unui lucru. Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturei omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracteriză stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. ♦ Copie (făcută după o operă de artă). O rugă să-și ridice părul auriu în sus... așa cum văzuse el în reproducerile care umpluseră lumea. CAMIL PETRESCU, O. II 112. 2. Procesul de perpetuare a unei specii.

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

REPRODÚCERE s. 1. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. v. mimare. 3. v. copiere. 4. v. copie. 5. v. multiplicare. 6. v. replică. 7. v. reproducție. 8. prăsilă, reproducție, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 9. (EC.) reproducție.

REPRODÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei; reproducție. ♦ Imitație fidelă a unei opere de artă. [< reproduce].

REPRODÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reproduce; reproducție. ◊ (ec.) reproducție (1). 2. (concr.) imitație fidelă a unei opere de artă. 3. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoștințe însușite anterior. (< reproduce)

REPRODÚCERE ~i f. 1) v. A REPRODUCE și A SE REPRODUCE. 2) Operă de artă, care reproduce originalul și este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; replică. 3) biol. Naștere din părinți a unui urmaș asemănător acestora, ca rezultat al fecundării. 4) psih. Proces al memoriei prin care se reactualizează mintal imagini, idei etc., însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. /v. a (se) reproduce

REPRODÚCE, reprodúc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva etc. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu producția economică; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin reproducere (4). – Pref. re- + produce (după fr. reproduire).

REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re1- + produce (după fr. reproduire).

REPRODÚCE, reprodúc, vb. III. 1. Tranz. A spune sau a scrie întocmai ceea ce a mai fost spus sau scris; a reda cu exactitate. Foaia umoristică a unui cunoscut ziar din țară mi-a reprodus o poezie fără știrea și voia mea. I. BOTEZ, ȘC. 59. În numărul de mîine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare. CARAGIALE, O. I 128. Aceste balade, doine, hore, care Alecsandri... a știut a le întocmi și a le reproduce. BOLINTINEANU, O. 358. ♦ A reda, a înfățișa ceva cu fidelitate, a reprezenta (în forme concrete). Fotografiile din diferite epoci reproduc un obraz de țăran și mîini care par de pămînt. BOGZA, M. S. 93. Geniul sau talentul au știut... să conceapă, să ilustreze, să reproducă și să idealizeze instinctele și faptele vînătorești ale omului. ODOBESCU, S. III 51. ♦ A imita, a copia. Ea știe exact vorbele pe care și le-au spus, gesturile, atitudinile, expresiile figurilor, pe care ea le reproduce inconștient. VLAHUȚĂ, O. A. III 101. 2. Refl. A se oglindi în conștiință (printr-o imagine fidelă). Prin actul perceperii obiectul se reproduce ca atare în capul nostru. GHEREA, ST. CR. III 233. 3. Refl. A se produce, a se ivi, a se arăta din nou; a se repeta. Astronomul ar dori ca cursul Uranului să se pripească, ca astfel, fenomenele sale reproducîndu-se, să confirme adevărul calculelor sale. BĂLCESCU, O. II 10. 4. Tranz. (Ec. pol.) A repeta în mod continuu procesul de producție; a produce din nou, a produce încă o dată. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica (prin mijloace mecanice). Era reprodus zilnic, în zeci de ediții. DEȘLIU, G. 41. 6. Refl. A se perpetua prin generare; a se înmulți. Peștii se reproduc prin ouă.O celulă ce se divide își pierde individualitatea și moare reproducîndu-se. MARINESCU, P. A. 58.

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

REPRODÚCE vb. 1. a cita, a reda. (Îți voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. v. mima. 3. v. copia. 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. v. multiplica. 6. a se înmulți, a se prăsi, a procrea, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. (BIOL.) a se înmulți, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.)

REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire].

REPRODÚCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire)

A SE REPRODÚCE se reprodúce in-tranz. 1) A se produce din nou. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulți; a prolifera. /re- + a se produce

A REPRODÚCE reprodúc tranz. 1) A face să se reproducă. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de producție) A repeta în permanență. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce

reproduce v. 1. a produce din nou; 2. a imita fidel; 3. a produce ființe de aceeaș specie: plantele, animalele se reproduc.

*reprodúc, -dús, a -dúce v. tr. (re- și produc; fr. reproduire). Imitez, redaŭ, reprezent: artist care reproduce natura). Copiez, public ĭar: a reproduce un articul de ziar. Produc, nasc: catîriĭ nu maĭ reproduc. V. refl. Mă perpetuez din generațiune în generațiune: animalele și plantele se reproduc.

*reproducțiúne f. (re- și producțiune; fr. reproduction). Acțiunea de a saŭ de a se reproduce. Lucru reprodus, imitațiune: reproducțiunea unuĭ tabloŭ. – Și -úcție, dar ob. -úcere.

arată toate definițiile

Intrare: reproducere
reproducere substantiv feminin
  • silabație: -pro-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reproducere
  • reproducerea
plural
  • reproduceri
  • reproducerile
genitiv-dativ singular
  • reproduceri
  • reproducerii
plural
  • reproduceri
  • reproducerilor
vocativ singular
plural
Intrare: reproduce
  • silabație: -pro-
verb (VT643)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reproduce
  • reproducere
  • reprodus
  • reprodusu‑
  • reproducând
  • reproducându‑
singular plural
  • reprodu
  • reproduce
  • reproduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reproduc
(să)
  • reproduc
  • reproduceam
  • reprodusei
  • reprodusesem
a II-a (tu)
  • reproduci
(să)
  • reproduci
  • reproduceai
  • reproduseși
  • reproduseseși
a III-a (el, ea)
  • reproduce
(să)
  • reprodu
  • reproducea
  • reproduse
  • reprodusese
plural I (noi)
  • reproducem
(să)
  • reproducem
  • reproduceam
  • reproduserăm
  • reproduseserăm
  • reprodusesem
a II-a (voi)
  • reproduceți
(să)
  • reproduceți
  • reproduceați
  • reproduserăți
  • reproduseserăți
  • reproduseseți
a III-a (ei, ele)
  • reproduc
(să)
  • reprodu
  • reproduceau
  • reproduseră
  • reproduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)