REPRODUCERE, reproduceri, s. f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 1. Redare, înfățișare fidelă a unui lucru. Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturei omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracteriză stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. ♦ Copie (făcută după o operă de artă). O rugă să-și ridice părul auriu în sus... așa cum văzuse el în reproducerile care umpluseră lumea. CAMIL PETRESCU, O. II 112. 2. Procesul de perpetuare a unei specii.