opțiuni
  • info
3 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

REPAUZA, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

REPAUZA, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

REPAUZAT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

răpăuzat, ~ă a vz repauzat

repauza [At: FILIMON, O. I, 311 / P: ~pa~u~ / S și: ~usa / Pzi: ~zez, 3 (rar) repauză / E: lat repausare cf răposa] 1 vr Ase odihni. 2-3 vit (Pex) A (se) sprijini. 4 vi A muri.

repauzat, ~ă a [At: COD. TOD. 196 / V: (înv) răpău~ / S și: ~usat / Pl: ~ați, ~e / E: repauza] 1-2 smf, a Răposat2 (1-2). 3 a Odihnit. 4 a (Pex) Ieșit la pensie.

REPAUZAT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Răposat, decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

REPAUZA, repauzez, vb. I. 1. Refl. (Rar) A se odihni. Fiți fără grije și vă repauzați de ostenelile danțului. ISPIRESCU, L. 376. 2. Intranz. (Latinism rar) A muri. N-au dus... colaci pentru fiii lor și... pentru cei ce au repauzat. MARIAN, NA. 291.

REPAUZAT, -Ă, repauzați, -te, s. m. și f. (Livresc, învechit) Răposat. Într-o convorbire ce am avut cu repauzatul Beclard... i-am zis că această împotrivire... nu va putea ține mult. GHICA, A. 616.

REPAUZA vb. I. 1. refl. A se odihni. 2. intr. (Liv.) A muri. [Cf. fr. reposer, it. riposare].

REPAUZA vb. I. refl. a se odihni. II. intr. (rar) a muri. (< lat. repausare, fr. reposer)

A SE REPAUZA mă ~ez intranz. rar 1) A face un repaus; a se opri un timp oarecare dintr-o activitate; a se odihni; a se recrea. 2) A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a zace; a odihni. [Sil. -pa-u-] /<lat. repausare

repauzà v. a se odihni.

Ortografice DOOM

repauza (a ~) (desp. -pa-u-) vb., ind. prez. 1 sg. repauzez, 3 repauzează; conj. prez. 1 sg. să repauzez, 3 să repauzeze

repauza (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzează

repauza vb. (sil. -pa-u-), ind. prez. 1 sg. repauzez, 3 sg. și pl. repauzează; conj. prez. 3 sg. și pl. repauzeze

repauzat adj. m., s. m. (sil. -pa-u-), pl. repauzați; f. sg. repauzată, pl. repauzate

repauza

repauzez.

Sinonime

REPAUZA vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

REPAUZA vb. 1. v. dormi. 2. v. odihni.

REPAUZAT adj., s. v. decedat, defunct, dispărut, mort, răposat.

REPAUZAT adj. v. odihnit.

repauza vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

REPAUZA vb. 1. a dormi, a se odihni, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum se ~.) 2. a se odihni, (reg.) a se aciua. (Se ~ puțin la umbră.)

repauzat adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT.

REPAUZAT adj. odihnit, (fig.) proaspăt. (Om ~.)

Intrare: repauza
  • silabație: re-pa-u-za info
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repauza
  • repauzare
  • repauzat
  • repauzatu‑
  • repauzând
  • repauzându‑
 singular plural
  • repauzează
  • repauzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repauzez
 (să)
  • repauzez
  • repauzam
  • repauzai
  • repauzasem
a II-a (tu)
  • repauzezi
 (să)
  • repauzezi
  • repauzai
  • repauzași
  • repauzaseși
a III-a (el, ea)
  • repauzează
 (să)
  • repauzeze
  • repauza
  • repauză
  • repauzase
plural I (noi)
  • repauzăm
 (să)
  • repauzăm
  • repauzam
  • repauzarăm
  • repauzaserăm
  • repauzasem
a II-a (voi)
  • repauzați
 (să)
  • repauzați
  • repauzați
  • repauzarăți
  • repauzaserăți
  • repauzaseți
a III-a (ei, ele)
  • repauzează
 (să)
  • repauzeze
  • repauzau
  • repauzară
  • repauzaseră
Intrare: repauzat (adj.)
repauzat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repauzat
  • repauzatul
  • repauzatu‑
  • repauzată
  • repauzata
plural
  • repauzați
  • repauzații
  • repauzate
  • repauzatele
genitiv-dativ singular
  • repauzat
  • repauzatului
  • repauzate
  • repauzatei
plural
  • repauzați
  • repauzaților
  • repauzate
  • repauzatelor
vocativ singular — —
plural — —
răpăuzat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: repauzat (s.m.)
repauzat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repauzat
  • repauzatul
  • repauzatu‑
plural
  • repauzați
  • repauzații
genitiv-dativ singular
  • repauzat
  • repauzatului
plural
  • repauzați
  • repauzaților
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repauza, repauzezverb

  • 1. reflexiv A se odihni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dormi odihni
    • format_quote Fiți fără grije și vă repauzați de ostenelile danțului. ISPIRESCU, L. 376. DLRLC
  • 2. intranzitiv livresc Muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: muri
    • format_quote N-au dus... colaci pentru fiii lor și... pentru cei ce au repauzat. MARIAN, NA. 291. DLRLC
etimologie:

repauzat, repauzatăadjectiv

etimologie:
  • vezi repauza DEX '09 DEX '98

repauzat, repauzațisubstantiv masculin
repauzată, repauzatesubstantiv feminin

  • 1. livresc Decedat, răposat. DEX '09 DLRLC
    sinonime: decedat răposat
    • format_quote Într-o convorbire ce am avut cu repauzatul Beclard... i-am zis că această împotrivire... nu va putea ține mult. GHICA, A. 616. DLRLC
etimologie:
  • vezi repauza DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.