2 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

regula vt [At: LB / V: răg~ / Pzi: ~lez / E: lat, it regulare] 1 (Asr) A pune în ordine. 2 A organiza. 3 A face să funcționeze regulat (un mecanism, un aparat etc.) Si: a regla (1). 4 A potrivi. 5 (Mil) A regla tirul unei arme de foc. 6 (Fig; fam) A pune pe cineva la punct. 7 (Pex) A bate pe cineva. 8 (Arg) A avea relații sexuale.

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a aranja, a rîndui (ceva). Bine, om regula socotelile mai pe urmă. ALECSANDRI, T. I 405. Regulă finanțele țării sleite de domnii fanarioți. FILIMON, C. 197. ◊ Refl. pas. Vino, dragă, la mine acasă... asemenea lucruri nu se regulează în mijlocul drumului. HOGAȘ, DR. II 155. ♦ A regla, a potrivi. O baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. ♦ A pune la punct un mecanism, un ceasornic etc., a face să funcționeze regulat. Cinci ceasornici de părete... Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decît tot le regulează înapoi sau înainte, le întoarce și le-așază. NEGRUZZI, S. II 306. ♦ Fig. (Familiar) A aranja pe cineva; a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere, a pune la punct pe cineva. Pe acest de la margine l-am regulat, ia să-l judec și pe celălalt... și începe a bate iar. ȘEZ. I 264.

REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].

A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it. regulare

regulà v. 1. a supune unor regule: a-și regula vieața; 2. a pune în ordine: a-și regula hârtiile; 3. a hotărî dinainte: a regula ordinea unei ceremonii; 4. a pune capăt: a regula abuzuri, un diferend; 5. a face să umble regulat: a regula o mașină, o pendulă; 6. a plăti un cont; 7. fig. fam. a pune la locul său, a da pedeapsa meritată: îl voiu regula eu.

RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

regulă sf [At: FN, 117 / V: (îrg) răg~ (A: răgu), (înv) ~golă, ~gu / Pl: ~li, (înv) ~le / E: lat regula, fr règle] 1 Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. 2 Lege. 3 Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. 4 (Îs) ~ de trei Metodă pentru determinarea celei de-a patra proporționale a trei numere date. 5 (Îs) ~ de trei simplă Regulă (4) de trei în care numerele sunt direct proporționale. 6 (Îs) ~ de trei compusă Regulă (3) de trei în care cea de-a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. 7 (Rar) Fiecare dintre cele patru operații aritmetice elementare. 8 Principiu conducător Si: precept. 9 (Îlav) De ~ În mod obișnuit. 10 (Îvr) Model. 11 (Înv; nob) Iscusință. 12 (Înv; nob) Înfățișare. 13 (Mai ales în legătură cu verbele „a face”, „a pune”) Ordine. 14-15 (Îljv) În (sau, înv Ia) (bună, perfectă) ~ În ordine. 16-17 (Îal) Așa cum se cuvine. 18-19 (Îljv) În ~ sau în toată ~la (Care este) după toate regulile (1). 20-21 (Îal) Veritabil. 22 (Înv; îlav) Cu ~ Ordonat. 23 (Rar) Punctualitate. 24 (Rar) Muncă. 25 (Pfm) Menstruație.

RÉGULĂ, reguli și regule, s. f. 1. Normă pe baza căreia se desfășoară o activitate, are loc un proces sau se produce un fenomen. V. lege, precept. Are și războiul regulele lui... ca și duelul. CAMIL PETRESCU, U. N. 410. Cîne dresat dupe regulele artei. ODOBESCU, S. III 19. Perfecționatu-s-a limba? Statornicitu-s-au regulele ei? NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Regula de trei = metodă pentru determinarea celei de-a patra proporționale a trei numere date. Părintele Duhu... ne dete la regula de trei tema următoare... CREANGĂ, A. 76. Regula de trei simplă = regulă de trei în care numerele sînt direct proporționale. Regula de trei compusă = regulă de trei în care cea de-a patra proporțională se referă la numere care sînt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Principiu conducător, linie de conduită, obicei. Eu nu mi-am permis niciodată să-ți dau un sfat... Dă-mi voie, înainte de a pleca, să mă abat de la această regulă. C. PETRESCU, C. V. 363. 2. Rînduială, ordine; regularitate. Să vă urcați în pod și să faceți regulă acolo. PAS, Z. I 272. Domițian își începu slujba cu aceeași statornicie și regulă ca la București. BASSARABESCU, V. 18. Credeam că adusesem partea mea de îmbunătățire teatrului, punînd oarecare regulă. ALECSANDRI, T. II 56. ◊ Loc. adv. De regulă = în mod obișnuit, de obicei. În (bună) regulă = a) în ordine. Uneori în burta șlepurilor, în hambarele goale care se tapisează cu steaguri și bandiere, se dau baluri marinărești cu invitații în regulă. BART, E. 331. Gică Elefterescu se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încîntat mîinile. Totul era în regulă. C. PETRESCU, C. V. 111. Soarele era la prînzul cel mare și Irina așezase toate în bună regulă: casa măturată, așternuturile scuturate și strînse, păsările hrănite. BUJOR, S. 78. Calabalîcul meu... se mai alcătuia și dintr-o ghitară veche cu strunele ei în regulă, de care nu m-aș fi despărțit niciodată. HOGAȘ, DR. II 46; b) adevărat, veritabil, așa cum se cuvine, de-a binelea. În toată regula = adevărat, în lege, după toate regulile. Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot în toată regula. REBREANU, R. II 237. 3. (Popular) Menstruație.

RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].

RÉGULĂ s. f. 1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. ♦ de ~ = în mod obișnuit. 2. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei. 3. rânduială, ordine, regularitate. (< lat. regula, după fr. règle)

RÉGULĂ ~i f. 1) Normă potrivit căreia se desfășoară o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. * ~ de trei (simplă și compusă) metodă pentru determinarea celei de-a patra mărimi date. 3) Principiu călăuzitor; linie de conduită. ~ de politețe.De ~ în mod obișnuit; de obicei. 4) Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe. ◊ A face ~ a face ordine. În (bună) ~ așa cum trebuie; în ordine. În toată ~a în conformitate cu legea; în deplină ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle

regulă f. 1. ceeace servă a conduce: regulă de purtare; 2. buna ordine: a pune o regulă în cheltuieli; 3. prescripțiuni de bună cuviință: regulele politeței; 4. exemplu de urmat; 5. principii și metode ce servă la practica sau învățarea artelor, științelor, etc.; 6. se zice de principalele operațiuni, aritmetice (adunare, scădere, înmulțire și împărțire).

*régulă f., pl. e ca virgule, maĭ bine de cît ĭ (lat. régula, d. régere, a dirija. V. riglă, răgulă, dirijez). Modu cum trebuĭe să lucrezĭ, să facĭ ceva, să te porțĭ: regulă de purtare, regulă de politeță. Ordine, disciplină: în această școală e mare regulă. Principiŭ, lege, sistemă, metodă, dreptar: după toate regulele arteĭ. Statutele unuĭ ordin religios catolic: regula sfîntuluĭ Francisc. Aritm. Operațiune, mod de a lucra cu numerele: regula adunăriĭ, scăderiĭ, înmulțiriĭ și împărțiriĭ. Regula de treĭ. V. treĭ. Cu regulă, cu rînduĭală, în ordine: a lucra cu regulă (loc. adj. om cu regulă). De regulă, de obiceĭ, de ordinar: acest om se îmbată de regulă. În regulă, de-a binele, realmente: s’aŭ bătut în regulă (loc. adj. bețiv în regulă).

*reguléz v. tr. (mlat. régulo, -áre; fr. régler, it. regolare). Pun în regulă, pun în ordine, rînduĭesc, hotărăsc locu saŭ mersu, fac să stea bine saŭ să umble bine: a-țĭ regula vĭața, hîrtiile, socotelile, o ceremonie, o mașină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diffrend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu luĭ, învăț minte: l-am regulat și pe acest obraznic!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. și pl. reguleáză

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

arată toate definițiile

Intrare: regula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regula
  • regulare
  • regulat
  • regulatu‑
  • regulând
  • regulându‑
singular plural
  • regulea
  • regulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • regulez
(să)
  • regulez
  • regulam
  • regulai
  • regulasem
a II-a (tu)
  • regulezi
(să)
  • regulezi
  • regulai
  • regulași
  • regulaseși
a III-a (el, ea)
  • regulea
(să)
  • reguleze
  • regula
  • regulă
  • regulase
plural I (noi)
  • regulăm
(să)
  • regulăm
  • regulam
  • regularăm
  • regulaserăm
  • regulasem
a II-a (voi)
  • regulați
(să)
  • regulați
  • regulați
  • regularăți
  • regulaserăți
  • regulaseți
a III-a (ei, ele)
  • regulea
(să)
  • reguleze
  • regulau
  • regula
  • regulaseră
Intrare: regulă
regulă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regulă
  • regula
plural
  • reguli
  • regulile
genitiv-dativ singular
  • reguli
  • regulii
plural
  • reguli
  • regulilor
vocativ singular
plural
regulă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regulă
  • regula
plural
  • regule
  • regulele
genitiv-dativ singular
  • regule
  • regulei
plural
  • regule
  • regulelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)