regula vt [At: LB / V: răg~ / Pzi: ~lez / E: lat, it regulare] 1 (Asr) A pune în ordine. 2 A organiza. 3 A face să funcționeze regulat (un mecanism, un aparat etc.) Si: a regla (1). 4 A potrivi. 5 (Mil) A regla tirul unei arme de foc. 6 (Fig; fam) A pune pe cineva la punct. 7 (Pex) A bate pe cineva. 8 (Arg) A avea relații sexuale.

REGULA, regulez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a aranja, a rîndui (ceva). Bine, om regula socotelile mai pe urmă. ALECSANDRI, T. I 405. Regulă finanțele țării sleite de domnii fanarioți. FILIMON, C. 197. ◊ Refl. pas. Vino, dragă, la mine acasă... asemenea lucruri nu se regulează în mijlocul drumului. HOGAȘ, DR. II 155. ♦ A regla, a potrivi. O baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. ♦ A pune la punct un mecanism, un ceasornic etc., a face să funcționeze regulat. Cinci ceasornici de părete... Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decît tot le regulează înapoi sau înainte, le întoarce și le-așază. NEGRUZZI, S. II 306. ♦ Fig. (Familiar) A aranja pe cineva; a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere, a pune la punct pe cineva. Pe acest de la margine l-am regulat, ia să-l judec și pe celălalt... și începe a bate iar. ȘEZ. I 264.

REGULA vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orîndui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].

A REGULA ~ez tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it. regulare

regulà v. 1. a supune unor regule: a-și regula vieața; 2. a pune în ordine: a-și regula hârtiile; 3. a hotărî dinainte: a regula ordinea unei ceremonii; 4. a pune capăt: a regula abuzuri, un diferend; 5. a face să umble regulat: a regula o mașină, o pendulă; 6. a plăti un cont; 7. fig. fam. a pune la locul său, a da pedeapsa meritată: îl voiu regula eu.

răgula v vz regula

*reguléz v. tr. (mlat. régulo, -áre; fr. régler, it. regolare). Pun în regulă, pun în ordine, rînduĭesc, hotărăsc locu saŭ mersu, fac să stea bine saŭ să umble bine: a-țĭ regula vĭața, hîrtiile, socotelile, o ceremonie, o mașină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diferend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu luĭ, învăț minte: l-am regulat și pe acest obraznic! corectat(ă)

regula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regulez, 3 regulează; conj. prez. 1 sg. să regulez, 3 să reguleze

regula (a ~) vb., ind. prez. 3 regulează

regula vb., ind. prez. 1 sg. regulez, 3 sg. și pl. regulează

REGULA vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.

REGULA vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.

REGULA vb. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.)

regula vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.

HEXAEDRU REGULAT s. v. cub.

regula, regulez (obs.) I. v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual. II. v. r. a avea / a întreține relații sexuale (cu cineva).

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.

a regula la creieri expr. v. a regula cu sula îndoită