hrăpi v vz răpi

hrăpit sn vz răpit

napiță sf vz rapiță

rapință sf vz rapiță

rapiț sm vz rapiță

rapiță sf [At: COTEANU, PL. 26 / V: (reg) rapiț sm, -ință, rochiță, nap~ / Pl: ? / E: bg рапица] 1-2 (Șîc ~-sălbatică,~-măruntă,~-navetă, ~-colza) Două specii de plante erbacee din familia cruciferelor cu tulpina lungă și subțire și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei, cu numeroase întrebuințări în industrie Si: (reg) brojbă (1, 4), curechi-~ (5-6) ~sălbatic, nap-rotund, navetă (Brassica napus și Brassica rapa). 3 (Îs ~ sălbatică) Nap-sălbatic (Brassica campestris). 4 (Îc ~-neagră, ~-de-muștar) Muștar-negru (Brassica nigra). 5 (Îc ~albă, ~-de-muștar) Muștar-alb (Brassica alba). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Muștar-de- câmp Si: ridichioară (2) (Sinapis arvensis). 7 (Reg; îae) Brâncuță (5) (Nasturtium palustre). 8 (Reg; îae) Ridiche-sălbatică (Raphanus raphanistrum). 9 (Reg; îc) ~-albă sau ~-de-grădină Muștar (Sinapis alba). 10 (Reg; îc) ~-de-câmp Muștar-de-câmp (Sinapis arvensis). 11 (Reg; îc) ~-de-ogoare Ridiche-(10) sălbatică (Raphamus raphanistrum). 12 Sămânță de rapiță (1-2). 13 Ulei extras din sămânță de rapiță (1-2). 14 (Reg) Brâncuță (4) (Sisymbrium officinale). 15 (Reg) Varză căreia nu i s-a format căpățâna.

răpi² [At: COD. VOR. 50/3 / V: (înv) hr~, hrâpi, ripi (reg) râpi / Pzi: ~pesc, (înv): 3 rapă / E: ml* rapire (= rapere)] 1 vt(a) A lua cu forța și a duce cu sine Si: a fura (15). 2 vt(a) (Fig; subiectul este „moartea”) A curma firul vieții. 3 vt(a) (Fig; cu complementul „viața”, „sufletul”, „zilele”) A distruge (4). 4 vt(a) (Fig; cu complementul „viața”, „sufletul”, „zilele”) A ucide. 5 vt(a) (C. i. un bun material) A-și însuși pe nedrept Si: a jefui, (înv) a răpști (5). 6 vt(a) (C. i. o țară, un teritoriu etc.) A lua în stăpânire cu forța armată Si: a cuceri (6), a ocupa. 7 vt(a) (Înv) A câștiga (prin luptă, prin stăruință). 8 vi (Îvr) A râvni. 9 vt (Fig) A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție. 10 vt (Fig) A lua cuiva ceea ce i se cuvine. 11 vt (Fig) A lua cuiva ceea ce îi este necesar. 12 vt (Fig; îvr) A percepe ceva cu mare atenție și interes. 13 vt (Îrg) A scoate (pe cineva sau ceva) din locul unde se află (pentru a salva). 14 vr (Înv) A se înălța. 15 vt (Fig) A încânta. 16-17 vri (Ban; Trs) A se năpusti. 18-19 vtr A (se) coace înainte de vreme.

răpi³ vi [At: DA / V: h~ / Pzi: ~pesc / E: nct] 1 A respira greu. 2 A face eforturi vizible pentru a face ceva repede.

răpi¹ sfp [At: TOMESCU, GL. / E: ns cf răpi³] (Mun; îe) A merge (sau a veni, a fugi) în ~ (sau în ~le ăle mari) A merge repede.

răpit¹ sn [At: PRAV. 189 / V: (înv) hr~ / Pl: ? / E: răpi²] (Înv) 1-3 Răpire¹ (1-2, 5).

răpit², ~ă a [At: PRAV. 180 / V: (înv) hr~, rip~ / Pl: ~iți. ~e / E: răpi²] 1 (Rar; d. persoane) Luat cu forța și dus în altă parte. 2 (D. obiecte, bani etc.) Însușit pe nedrept. 3 Jefuit. 4 (Nob) Care jefuiește Si: jefuitor. 5 (Fig) Încântat. 6 (Înv) Nestăpânit. 7 (Ban) Copt înainte de vreme sau rămas necopt Si: pripit.

râpi² v vz răpi²

râpit, ~ă a [At: GRAIUL, I, 435 / Pl: ~iți, ~e / E: râpă¹ + -it] (Reg) Râpos¹.

repi v vz hrăpi

ripi v vz răpi¹

rochiță² sf vz rapiță

HRĂPI vb. IV V. răpi.

RAPIȚĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina lungă și subțire și cu flori galbene; se cultivă pentru semințele lor bogate în ulei cu numeroase întrebuințări în industrie (Brassica). Cea mai multă rapiță se cultivă în Dumbrava, Cîmpul și Ocolul. I. IONESCU, M. 124. ◊ Compus: rapiță-sălbatică = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-deschis; crește prin locuri cultivate și necultivate (Brassica Rapa).

RĂPI, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A lua cu sila din locul unde se află și a duce cu sine, menținînd în puterea sa. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și... răpeau oi să le taie. DUMITRIU, N. 189. Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de trei zmei. POPESCU, B. I 74. Răpitu-m-a de-acasă un crîncen mercenar Și-n Roma sub coroană de el am fost vîndută. ALECSANDRI, T. II 205. [Uliul] se întoarse-ndată Și răpi o găină, pe urmă două-trei. ALEXANDRESCU, P. 123. ◊ Fig. Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare Voi mă răpiți cînd vine în țară asprul ger! ALECSANDRI, P. A. 110. ♦ (Poetic, mai ales cu subiectul «moartea») A lua dintre cei vii, a curma firul vieții. O mag, de zile vecinic, la tine am venit Dă-mi înapoi pe-aceea Ce moartea mi-a răpit. EMINESCU, O. I 93. Moartea... se arată, se vestește În fața bietului bolnav, pe care din vii răpește. CONACHI, P. 83. ◊ (Cu complementul «viața», «zilele») Florile... s-au jăluit Că tu viața le-ai răpit? ALECSANDRI, P. I 109. Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! id. P. P. 73. 2. A-și însuși ceva pe nedrept, a aduce în patrimoniul său; a lua cu hapca, a se face stăpîn pe... De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc... Vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. Alexandru cel Mare... răpește Pocuția. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (Complementul indică persoana jefuită) Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. 3. Fig. A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce are la dispoziție, îi este necesar, i se cuvine, îi revine; a jefui. Trece la niște... nesfîrșite procese, la niște adînci dușmănii care-i răpesc liniștea și somnul. SADOVEANU, O. VIII 184. Opririle ei cu copiii mă impacientează, pentru că-mi răpesc atenția. IBRĂILEANU, A. 107. 4. Fig. A transporta într-un domeniu ireal, a fermeca, a încînta, a vrăji. Bucuriile deșarte ale lumii i-au răpit, s-au îndulcit în bunătăți – și-acum nu vor să-și mai cunoască frații. SADOVEANU, E. 107. Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău dulce! Tu răpești pe cale-i orișice străin. BOLINTINEANU, O. 23. Ce gîndești, o! Margarită, Cînd de visuri ești răpită? ALECSANDRI, P. II 53. ◊ Refl. (Neobișnuit) El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește, De închide-a ei pleoape. EMINESCU, O. I 104. – Variantă: (învechit) hrăpi (ISPIRESCU, U. 10, ALECSANDRI, T. 1439, ALEXANDRESCU, M. 15) vb. IV.

RĂPIT, -Ă, răpiți, -te, adj. Încîntat, fermecat, vrăjit. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6.

RAPIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica

A RĂPI ~esc tranz. 1) (ființe) A lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ◊ ~ viața (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-și însuși prin abuz de putere; a lua cu forța, însușindu-și în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniștea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenția și seducând. Lectura l-a răpit complet. ◊ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

hrăpì v. a răpi: veacurile al tău nume l’au hrăpit GR. AL. [Origină necunoscută].

rapiță f. plantă din ale cării semințe se face un uleiu de uns și de luminat (Brassica rapa). [Serb. RIEPIȚA (din lat. RAPA].

răpì v. 1. a apuca cu forța; 2. a lua înainte de timp: moartea răpește pe cei tineri; 3. a transporta de bucurie, de admirațiune: cum o vede, se răpește de mândrețea ei BOL., al ei suflet se răpește EM. [Lat. RAPERE; sensul 3 după fr. ravir].

răpit a. 1. luat cu forța; 2. fig. transportat de bucurie, de extaz.

hrăpésc, V. răpesc.

rápă, verb. V. răpesc.

rápe verb. V. răpesc.

rápiță f., pl. e (bg. rapica, repica, rapiță, dim. d. repa, nap; vsl. rĭepa, rĭepica, d. lat. rapa, nap; sîrb. repa, repica). O plantă erbacee cruciferă cultivată p. semințele eĭ, din care se scoate un uleĭ de luminat. (Există doŭă varietățĭ, care se numesc în bot. brássica nápus oleifera [fr. colza] și brássica rápa oleifera [fr. navette]).

răpésc v. tr. (lat. rápere, a răpi, vgr. ῾arpázo, vsl. grabiti [V. grăbesc]; it. rapire, fr. ravir. V. rapace, rapid, răpede). Est. Ĭaŭ cu forța: lupu a răpit o oaĭe, Austrieciĭ ne răpise Bucovina, ĭar Rușiĭ Basarabia. Fig. Ĭaŭ, nimicesc: moartea l-a răpit (= ĭ-a răpit vĭața), acest lucru ĭ-a răpit fericirea. Transport, încînt, extaziez, fac să uĭte unde se află (după fr. ravir): o melodie care te răpea. – În est rîpesc (ca’n est pîșesc îld. pășesc). Rar și hrăpesc (supt infl. slavă). Vechĭ el rape, să rapă.

răpít, -ă adj. Luat cu forța. Fig. (după fr. ravi). Încîntat, extaziat.

rîpésc, V. răpesc.

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

răpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, 3 sg. răpește, imperf. 1 răpeam; conj. prez. 1 sg. să răpesc, 3 să răpească

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

răpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 să răpească

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

răpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpesc, imperf. 3 sg. răpea; conj. prez. 3 sg. și pl. răpească

hrăpi (hrăpesc, hrăpit), vb. – 1. A gîfîi, a sufla greu. – 2. A lătra, a urla. Sl., cf. rus. chrapetĭ „a sforăi”. În Trans. și Bucov. Cf. hropot.

rapiță (-țe), s. f. – Plantă (Brassica napus, B. rapa). Sl. rĕpica, sau bg. rapica, sb., cr., slov. repica (Cihac, II, 306; Tiktin; Conev 48), din sl. rĕpa „nap”, cf. mag. repcza.

răpi (răpesc, răpit), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s. f. (pradă); rapt, s. n., din fr. rapt.

RÁPIȚĂ (< bg.) s. f. pl. Numele mai multor plante anuale, cultivate și spontane, din fam. brasicacee, cu flori galbene și fructul în formă de silicvă cu numeroase semințe mici. R. mare (colza), cu tulpină înaltă până la 1,6 m, rădăcină pivotantă, are frunze verzi-albăstrii, cele bazale pețiolate, cele mijlocii și superioare sesile (Brassica napus ssp. Oleifera). Există soiuri de primăvară și soiuri de toamnă. Semințele, bogate în ulei (45-48%) sunt folosite în ind. alimentară, a lacurilor și vopselurilor. Este cultivată și ca plantă furajeră. Rădăcina și frunzele au proprietăți depurative, emoliente, dezinfectante, expectorante. R. mică (B. rapa = Campestris ssp. Oleifera), înaltă de 30-40 cm, cu rădăcină subțire, este de asemenea cultivată pentru ulei și ca plantă furajeră. R. sălbatică (B. rapa ssp. sylvestris) de 20-40 cm, este frecventă ca buruiană în culturi, pe terenuri virane, margini de drum. În prezent se urmărește utilizarea uleiului de rapiță pentru obținerea de biocombustibil (pentru motoare Diesel), ca soluție alternativă în contextul crizei petrolului.

RAPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță.

RAPIȚĂ ALBĂ s. v. muștar.

RAPIȚĂ DE MUȘTAR s. v. muștar.

RAPIȚĂ SĂLBATICĂ s. v. muștar, nap sălbatic, ridiche sălbatică.

RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. v. încânta.

RĂPIT adj. 1. v. jefuit. 2. v. încântat.

RÂPIT adj. v. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.

RAPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-cîmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) = brîncuță.

rapiță albă s. v. MUȘTAR.

rapiță de muștar s. v. MUȘTAR.

rapiță sălbatică s. v. MUȘTAR. NAP SĂLBATIC. RIDICHE SĂLBATICĂ.

RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul i-a ~.)

RĂPIT adj. 1. jefuit, prădat. (Bunuri ~.) 2. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.)

rîpit adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL.

hrăpi, hrăpesc, vb. IV (reg.) 1. a respira greu. 2. a țipa. 3. (despre câini) a lătra.

răpi, răpesc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.