9 definiții pentru răpit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂPIT, -Ă, răpiți, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi.
RĂPIT, -Ă, răpiți, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răpit1 sn [At: PRAV. 189 / V: (înv) hr~ / Pl: ? / E: răpi2] (Înv) 1-3 Răpire1 (1-2, 5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpit2, ~ă a [At: PRAV. 180 / V: (înv) hr~, rip~ / Pl: ~iți. ~e / E: răpi2] 1 (Rar; d. persoane) Luat cu forța și dus în altă parte. 2 (D. obiecte, bani etc.) Însușit pe nedrept. 3 Jefuit. 4 (Nob) Care jefuiește Si: jefuitor. 5 (Fig) Încântat. 6 (Înv) Nestăpânit. 7 (Ban) Copt înainte de vreme sau rămas necopt Si: pripit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂPIT, -Ă, răpiți, -te, adj. Încîntat, fermecat, vrăjit. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpit a. 1. luat cu forța; 2. fig. transportat de bucurie, de extaz.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpít, -ă adj. Luat cu forța. Fig. (după fr. ravi). Încîntat, extaziat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hrăpit sn vz răpit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂPIT adj. 1. v. jefuit. 2. v. încântat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂPIT adj. 1. jefuit, prădat. (Bunuri ~.) 2. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răpit, răpităadjectiv
- 1. Captivat, fermecat, vrăjit, încântat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
-
etimologie:
- răpi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.